3,653 matches
-
poate întâmpla dacă (sau când) filele caietelor eminesciene se vor măcina, vor obosi, își vor pierde consistența materială de răsfoit, de timp și vreme? Iată visul bizantin al lui Noica împlinit de Eugen Simion astăzi: multiplicarea și răspândirea, acestea sunt imperativele salvării culturale. Această lecție a istoriei ar trebui predată și d-nei profesoare Ioana Bot - și celor care găsesc inutil sau prea costisitor gestul academic de azi. Se mai întreabă cineva cât a costat corabia care a transportat manuscrisele Iliadei (vreo
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
incomplet al câtorva raționamente altminteri plauzibile. De exemplu, orice disecție corectă a mitului eminescian presupune în chip categoric raportarea la biografia poetului. (Observația îi aparține lui Mihai Zamfir, care a și definit într-o conferință din anii '70 grila de imperative ale acestei canonizări. Cele mai multe n-aveau, evident, atingere cu opera.) Iată de ce, măcar din punct de vedere strategic, echipa Dilemei și-a surclasat riguros adversarii, deloc dispuși, aceștia, să-și pună între paranteze pornirile iconodule. Interesant e că Manolescu închide
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
că a savurat în fața televizorului secvența execuției cuplului Ceaușescu. De bună seamă covîrșit de toxinele propriului cinism, a decedat în 1993. Concluzia lui Vladimir Tismăneanu e pertinentă: "Leonte Răutu a perorat mai mult ca oricine altcineva despre creativitatea intelectuală, despre imperativul Ťluptei împotriva dogmatismuluiť. Nu va fi însă nicio exagerare să spunem că întreaga sa biografie nu este altceva decît mărturia cea mai sugestivă a imposibilității creației intelectuale în interiorul cosmosului stalinist, dovada cea mai flagrantă a unui naufragiu uman și spiritual
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
fiindcă trecută la îndreptarul cu lucruri de făcut. Și-atunci, cum să nu protestezi prin tristețe, prin bruftuluieli mocnite, printr-o indispoziție fără leac, față de anotimpul nivelator, în care gînduri, simțăminte, emoții mai tari sau mai moi pier neplînse, în fața imperativului obligației? E îndatorirea, meserie fără foaie de pontaj, a poetului. Să dea, sensibil, fragil, înapoi, cînd toți, robuști, își duc datoria înainte.
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
teoretică a unui parcurs artistic deja realizat, și de aclimatizarea unor argumente estetice deja verificate. Mutarea accentului de pe umanismul absolut, luminos și abstract, pe unul circumstanțiat social și politic, nu constituie nici o abdicare de la principiile inițiale și nici o concesie făcută imperativelor clipei. Luîndu-și ca țintă absolută cadrele socialului, adică existența individuală și colectivă într-o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
de anul trecut). Asta nu înseamnă că paginile, mai bine de trei sute, care alcătuiesc secțiunea intitulată Gara de Est ocupă automat, din perspectivă valorică, un palier secundar. Ci că nuvelele adunate aici sunt marcate, ideografic, dacă pot spune așa, de imperative romanești. Citite astăzi, textele relevă mai repede linii de forță comune decât delimitări în numele autonomiei de gen. Paradoxul face ca, aproape imposibil de repovestit individual, ele să se așeze, împreună, într-o amplă arhitectură umană coerentă și - implicit - memorabilă. O
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
istorică. A-l fi ignorat însemna, pentru Istorie, un gest de impardonabil izolaționism textual. Așa, trecerea de la Marii scriitori dintre Războaie la Contemporanii de după instaurarea comunismului e făcută. Ca și în cazul științei inefabile, sinteza epică respectă doar în parte imperativul călinescian. Interesant e că această mecanică istorică utilizată de Manolescu privilegiază, în lipsa unei memorii spontane, lectura pe sărite. Fiindcă nu întotdeauna înrudirea (ținând de stil sau de atitudine) sare în ochi ca în situația de mai sus. Arbitrarul intertextual e
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
a teoriilor ce abordează sistemul literar din perspectiva exclusivistă a receptării. Și, dacă zăbovim o clipă în plus asupra temei, un mai vechi scenariu de extracție religioasă propriu, în ultimul deceniu, celui care s-a numit pe sine, după toate imperativele smereniei, Daniel al rugăciunii. O bucată consistentă din acțiunea volumului de care vorbim acum - care a apărut de curând la Cartea Românească și care se numește, desigur, Cel mai bun roman al tuturor timpurilor - se petrece în coridoarele clandestine ale
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
a converge?"). În gramaticile românești se menționează cazuri de defectivitate maximă (verbul a va, păstrat în expresia mai va), dar se descriu mai ales situațiile în care din paradigma verbului lipsesc doar cîteva forme. Printre acestea, se numără destul de des imperativul, din rațiuni pur semantice: nu toate verbele desemnează acțiuni sau evenimente care pot fi impuse, cerute, recomandate. Verbele care desemnează stări, relații și evenimente non-umane sau care apar fără controlul voinței umane nu se folosesc la imperativ; uneori, conjunctivul cu
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
numără destul de des imperativul, din rațiuni pur semantice: nu toate verbele desemnează acțiuni sau evenimente care pot fi impuse, cerute, recomandate. Verbele care desemnează stări, relații și evenimente non-umane sau care apar fără controlul voinței umane nu se folosesc la imperativ; uneori, conjunctivul cu valoare de imperativ poate totuși suplini formele lipsă (nu se folosesc imperativele simți! poți!, dar e posibilă formularea unui îndemn pe tiparul să simți! să poți!). Cum stau lucrurile cu imperativul verbului a deveni? Verbul în cauză
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
pur semantice: nu toate verbele desemnează acțiuni sau evenimente care pot fi impuse, cerute, recomandate. Verbele care desemnează stări, relații și evenimente non-umane sau care apar fără controlul voinței umane nu se folosesc la imperativ; uneori, conjunctivul cu valoare de imperativ poate totuși suplini formele lipsă (nu se folosesc imperativele simți! poți!, dar e posibilă formularea unui îndemn pe tiparul să simți! să poți!). Cum stau lucrurile cu imperativul verbului a deveni? Verbul în cauză nu manifestă nicio incompatibilitate semantică cu
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
care pot fi impuse, cerute, recomandate. Verbele care desemnează stări, relații și evenimente non-umane sau care apar fără controlul voinței umane nu se folosesc la imperativ; uneori, conjunctivul cu valoare de imperativ poate totuși suplini formele lipsă (nu se folosesc imperativele simți! poți!, dar e posibilă formularea unui îndemn pe tiparul să simți! să poți!). Cum stau lucrurile cu imperativul verbului a deveni? Verbul în cauză nu manifestă nicio incompatibilitate semantică cu categoria imperativului: cuiva i se poate cere să-și
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
voinței umane nu se folosesc la imperativ; uneori, conjunctivul cu valoare de imperativ poate totuși suplini formele lipsă (nu se folosesc imperativele simți! poți!, dar e posibilă formularea unui îndemn pe tiparul să simți! să poți!). Cum stau lucrurile cu imperativul verbului a deveni? Verbul în cauză nu manifestă nicio incompatibilitate semantică cu categoria imperativului: cuiva i se poate cere să-și modifice comportamentul sau statutul, iar verbe mai mult sau mai puțin sinonime (a se transforma, a se preface, a
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
totuși suplini formele lipsă (nu se folosesc imperativele simți! poți!, dar e posibilă formularea unui îndemn pe tiparul să simți! să poți!). Cum stau lucrurile cu imperativul verbului a deveni? Verbul în cauză nu manifestă nicio incompatibilitate semantică cu categoria imperativului: cuiva i se poate cere să-și modifice comportamentul sau statutul, iar verbe mai mult sau mai puțin sinonime (a se transforma, a se preface, a se schimba etc.) au forme de imperativ. Totuși, imperativul devino! nu este frecvent folosit
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
nu manifestă nicio incompatibilitate semantică cu categoria imperativului: cuiva i se poate cere să-și modifice comportamentul sau statutul, iar verbe mai mult sau mai puțin sinonime (a se transforma, a se preface, a se schimba etc.) au forme de imperativ. Totuși, imperativul devino! nu este frecvent folosit și poate să pară destul de nefiresc. Cauza este probabil istorică: a deveni e un verb din categoria împrumuturilor culte, intrate în limbă în ultimele două secole, ca împrumut din franceză și latină (fr.
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
nicio incompatibilitate semantică cu categoria imperativului: cuiva i se poate cere să-și modifice comportamentul sau statutul, iar verbe mai mult sau mai puțin sinonime (a se transforma, a se preface, a se schimba etc.) au forme de imperativ. Totuși, imperativul devino! nu este frecvent folosit și poate să pară destul de nefiresc. Cauza este probabil istorică: a deveni e un verb din categoria împrumuturilor culte, intrate în limbă în ultimele două secole, ca împrumut din franceză și latină (fr. devenir, lat.
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
venire, în română) e un cuvînt fundamental, din vocabularul de bază, vechi și popular. A deveni, analizabil ca derivat, a fost modelat în conjugare după verbul de bază: devin, devii - ca vin, vii. Nu s-a prea folosit, totuși, la imperativ, acolo unde verbul a veni prezintă o neregularitate, o formă specifică, avînd terminația atipică -o. În genere, se evită extinderea la împrumuturile culte a neregularităților, a alternanțelor, a trăsăturilor simțite ca populare. Există de fapt o anumită tensiune între tendința
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
între tendința de regularizare a paradigmei și cea de conservare a legăturii cu forma de bază, cu toate neregularitățile ei. În Dictionnaire morphologique de la langue roumaine (1981), autorii - Alf Lombard și Constantin Gâdei - înregistrau, la verbul a deveni, faptul că imperativul urma modelul verbului a veni, dar și că era "puțin folosit" (indicație prezentă și la a conveni și a proveni). În DOOM 2005, la a deveni (ca și la a conveni și la a preveni) nu se indică o formă
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
modelul verbului a veni, dar și că era "puțin folosit" (indicație prezentă și la a conveni și a proveni). În DOOM 2005, la a deveni (ca și la a conveni și la a preveni) nu se indică o formă de imperativ, în vreme ce la derivatul a reveni aceasta există (revino!). E o indicație implicită asupra uzului, poate chiar o recomandare. Vechiul DOOM (din 1982), nu indica o formă de vocativ nici la a reveni, ceea ce se putea interpreta în două feluri: fie
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
asupra normalității formelor în -o, preluate fidel de la verbul de bază a veni, fie ca o recomandare de a nu folosi vocativul acestor verbe. O căutare pe internet furnizează astăzi un număr surprinzător de mare de apariții ale formei de imperativ devino! E vorba de texte foarte recente, publicitare, traduse sau imitate, într-un amestec adesea straniu de limbi: "devino blogger partener!" (umbrelaverde.ro); "devino acum reprezentat Avon!!!" (ejobs.ro); "devino partener Eurodesk!" (eurodesk.ro); "Devino si tu Romanian VIP !" (străinătate
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
publicitar devine din ce în ce mai puternic, apărînd și în sloganuri de campanie oficială: "Obține o specialitate - Devino independent!" (edu.md). Apariția formei devino mi se pare totuși stridentă în multe contexte. Poate că vinovate sînt mai ales stîngăciile traducerii, care accentuează nefirescul imperativului: "ŤFamilie, devino ceea ce ești!ť" sunt chiar cuvintele cu care Păstorul Bisericii Catolice se adresează familiilor creștine de pretutindeni (profamilia.ro); " Atunci când mănânci sau bei, devino gustul mâncării sau al băuturii și rămâi cu el" (almeea.com). Așadar, utilizarea formei
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
fragmente din dosarul de urmărire al acestuia, și articolul lui Nicolae Manolescu, publicat în numărul anterior al României literare. Atât ofițerii cărora le aparțin notele informative privitoare la eseistul timișorean, cât și cunoscuta tovarășă Clătici, merită, prin micile derogări de la imperativele profesiei, o oarecare, nu exagerată totuși, gratitudine. Revenind la eseul lui Codrescu, el ridică inteligent, folosindu-se marginal de acest argument epic, chestiunea raporturilor dintre viață și biografie. Fiindcă în viziunea lui pretins anarhică, odată cu organizarea unui sistem de control
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
enumerarea îndatoririlor, rajahul era povățuit să acorde favoruri oamenilor săi „la fel cum Indra îi binecuvânta cu ploile dătătoare de viață din luna aprilie". Honda a citit până la capăt, inclusiv ultimul capitol, care se ocupa de strania abordare a proclamațiilor. Imperativul postulat de dreptul occidental se baza inevitabil pe puterea rațiunii, pe când Legile lui Manu își aveau rădăcina în legea cosmică, inaccesibilă rațiunii. Este vorba despre doctrina transmigrației sufletelor, tratată absolut firesc. „Orice act al gândirii, al vorbirii sau al trupului
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
o carte sub așteptări (iar așteptările mele se referă la subtila orație pe mai multe voci din Iubitafizica). Sebastian Reichmann și Dan Stanciu - un cadavru, de bună seamă că desăvârșit, dar chiar și-așa lipsit de viață. Dacă unul din imperativele suprarealismului originar era arderea din temelii a bibliotecilor, una din culpele celui de azi constă în potolirea grăbită a incendiului de odinioară. Nu întâmplător, printre protagoniștii Adorei, se numără un pompier. Știe subconștientul ce știe: Era un pompier mistic cel
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
dispare repede, se strecoară repede undeva"; "strigăt cu care se alungă păsările de curte", DEX). Prea adesea, interjecțiile sunt explicate în dicționarele noastre ca formații spontane. Or, în acest caz, e destul de evidentă legătura de formă și de sens cu imperativul țigănesc u�ti ("ridică-te!"), din care probabil că provine interjecția românească. Unul dintre citatele din DLR conține chiar forma ușchi, într-un context ideal atât pentru o interjecție de alungare, cât și pentru un imperativ: "Hai, ușchi de lângă fereastră
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]