2,838 matches
-
Crowley i se atribuie prima versiune, mai puțin flamboaiantă, a acestei cărți. A doua, definitivă, e asumată de un anume Alexander Search. (Printre altele, un alt dublu al lui Pessoa, dar și, cum ne atrage atenția Antoaneta Ralian, un pseudonim imperfect al lui Alex. Leo Șerban însuși). Nici episodicul Alberto Manguel nu e, în această discuție, de neglijat. Apropiat al lui Borges, el e autorul unor cărți ca A History of Reading, A Reader on Reading, A Reading Diary sau Reading
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
fi fost idealurile (...) au dat greș și au cauzat nenorocirea altora în mare parte fiindcă au înlocuit ceea ce este cu ceea ce ar trebui să fie, fiindcă la un moment dat au căzut pradă lipsei de realism 1. Iar acești oameni imperfecți nu pot face un stat puternic și glorios decât renunțând la unele valori convenționale, încălcând sistemul moral consacrat, lepădându-se de optimism sau cinism în favoarea unui realism consecvent. După cele de mai sus, nu pare surprinzătoare teza lui George Maior
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
nouă eră, - în care preopinenții din orașul danubiano-carpatic nu vor mai avea parte de un trecut angoasant și nici de un viitor imprevizibil, căci vor trăi doar într-un prezent fericit - ca să nu spun chiar paradisiac! Spre deosebire de strămoșul Adam, creația imperfectă a lui Dumnezeu, Agamiță, noul Adam, venind din mitologia Troiei, agamitic, agamițic, este făuritorul omului contemporan, care-și eliberează trupul de suflet, punându-și trupul la dispoziția sufletului, înlocuind, astfel somnul torturant, absurd și aleatoriu al conștiinței cu umanismul democratic
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
are scopul de a-l apăra de o eventuală răzbunare.” Observație importantă pentru transformările răzbunării până a se „stinge” în iertare, marea izbândă a creștinismului, căci: „În generațiile următoare, violența arbitrară ajunge la extrem; înțelegem astfel că legea talionului, deși imperfectă, a constituit la vremea sa un progres provizoriu”. În re-istorisirea Potopului, autoarele văd înrăirea omenirii ca un punct de pornire al salvării ei: „Omenirea s-a înrăit peste măsură, iar Biblia spune, cu o expresie de o cumplită amărăciune, că
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
o apă a morții/ pe inul cămășii// prima menstră aduce cu ea macularea// te doare iar copilul necunoscut/ care ar vrea să se închidă în temnița trupului/ fără nume ca zeul// închizi ochii cît ocheanul îngăduie/ strîngerea lumii în cerc imperfectă/ sfîrșitul virginității - aproape” (Iepurele de curînd împușcat la gîtul fetiței). E feminitatea dintotdeauna, dar transpusă într-un cod nou, costumată conform revistelor de modă (post)moderniste. E greu de spus dacă acest look modifică sensibilitatea auctorială în sensul unei „răciri
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
că și ministru va fi greu să vrei să fii, dar probabil că se vor găsi oameni care vor dori. Ce determina această emulație continuă, această reforma cronică? În mintea mea, o reforma perpetuă este mai rea decât o stabilitate imperfectă. Efectiv nu poți construi ceva, că imediat se schimbă totul. Va spun sincer că e derutant și de-abia când s-au așezat niște lucruri....în acest minister e un carusel al miniștrilor și al cabinetul. Îmi pun întrebarea de ce
PSD face mișto de reforma lui Nicolăescu by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/34861_a_36186]
-
în atmosfera imediat postdecembristă. Datează, literar vorbind. Apar fulgurant în ambianță și Dej, și Teohari Georgescu și alți plauzibili mandatari ai Diavolului lăsat liber să acționeze, jumătate de veac, în absența Celui prea înalt, retras în interval din marele joc. Imperfectă sub aspectul supunerii la legile obișnuite ale romanului, cartea Ruxandrei Cesereanu se citește totuși ca un roman. O lectură care cucerește.
Diavolului, o jumătate de veac by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3367_a_4692]
-
Citadină convinsă, scriitoarea deslușește ceva din ritmurile eterne ale vieții în episoade aparent anodine de pe stradă. Ironia fină la adresa inevitabilei ipocrizii sociale care ne face suportabili unii altora, conștiința dureroasă, dar acceptată cu demnitate și grație, că viața este întotdeauna imperfectă, incompletă, irizează povestirile sale precum niște prețioase vase de Gallé. Capacitatea ei de a da valori simbolice unor banale obiecte, precum baloanele, de exemplu, ține de tradiția impresionismului literar la care este evident că aparține. Toată viața mea am îndrăgit
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
și Victor Slav", a spus Victor Ciutacu la România TV. Întrebat dacă Nicolaescu, Bușoi, Atanasiu și Iohannis pot ajunge miniștri fără voia lui Crin Antonescu, Victor Ciutacu a spus: "Într-o lume normală, acest lucru este imposibil. Într-o lume imperfecta cum este a noastră totul este posibil".
Ciutacu: Este o problemă care întețește războiul din USL () [Corola-journal/Journalistic/32273_a_33598]
-
de iubireaobsesie (Maraton). De ce această față a iubirii? AB: Nouă tuturor ne place să credem că suntem specialiști în a iubi oamenii, că știm să iubim în general. Cert este că atunci când iubim se activează în noi multe temeri. Suntem imperfecți și iubim așa cum suntem noi, adică într-un mod imperfect, distorsionat, ba uneori deloc sănătos, dar asta nu înseamnă că dragostea noastră nu este reală, adevărată. Doar un film stupid de la Hollywood prezintă dragostea ca un burete bine săpunit. Dar
„Am stat o săptămână în casa lui Llosa“ Interviu cu scriitorul spaniol Andrés Barba by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2992_a_4317]
-
tuturor ne place să credem că suntem specialiști în a iubi oamenii, că știm să iubim în general. Cert este că atunci când iubim se activează în noi multe temeri. Suntem imperfecți și iubim așa cum suntem noi, adică într-un mod imperfect, distorsionat, ba uneori deloc sănătos, dar asta nu înseamnă că dragostea noastră nu este reală, adevărată. Doar un film stupid de la Hollywood prezintă dragostea ca un burete bine săpunit. Dar nu suntem așa și știm foarte bine lucrul ăsta. De ce
„Am stat o săptămână în casa lui Llosa“ Interviu cu scriitorul spaniol Andrés Barba by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2992_a_4317]
-
contopire cu livrescul, notațiile traduc "voința, obligatoria dorință de a-și face din limbaj un instrument". Nu de puține ori, jurnalul lui Musil are aspectul unor colaje ce transcriu derizoriul cotidianului, devenind astfel un instrument gnoseologic, e drept, un instrument imperfect, la rândul lui derizoriu, lipsit de prestigiu. Se observă, de asemenea, tonalitatea neutră din punct de vedere afectiv a scriiturii, o voință a imparțialității și a totalei obiectivări a eului așezat dinaintea oglinzii expresive: "Dar, cel mai adesea, jurnalul nu
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
în Occident de fiul său Antioh cu abateri: voite sau nevoite, aceste abateri înseamnă eliminări (mai ales la ediția engleză), adaosuri și prelucrări ( mai ales la cea franceză, care a tradus textul englez) sau pur și simplu alterări datorită traducerii imperfecte. O comparație a acestor forme mai mult sau mai puțin corupte (cărora li se datorează și unele din principalele critici adresate textului lui Cantemir de comentatori, de Hammer în special) cu cele ale originalului n-a mai fost însă posibilă
Destinul ciudat al operei lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15423_a_16748]
-
să se supună autorității civile, pentru a nu își discrimina cetățenii aparținând unor religii sau confesiuni diferite 7. Relației libertate-necesitate, schițata doar în filozofia spinozistă, Kant îi oferă deci noi dimensiuni. Libertatea divină nu este mai importantă decât cea umană, imperfecta, așa cum argumenta Spinoza, ci devine un exemplu pentru cea dintâi. Nu îl putem cunoaște pe Dumnezeu decât prin prisma moralității, a rațiunii practice, în limbaj kantian, sau că ideea metafizica a rațiunii pure. De aici rezultă că, deși sursă binelui
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
conținut prospectiv. În sfârșit, în versiune marxista, libertatea și necesitatea nu pot coexista. Nici în formă libertății copleșită de necesitate, dar oarecum resemnata, așa cum apare ea la Kant, nici în formă libertății că necesitate viitoare sau a necesității că libertate imperfecta, înțeleasă în contextul ei istoric, dar neasumata ca atare, așa cum este tratată problemă de către Hegel. Libertatea radicală marxista nu se poate împlini pe șine decât că abolire a politicii, a reprezentării, a statului. Întocmai că la Hegel, epocile istorice anterioare
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
a înțeles că libertatea umană este posibilă exclusiv prin politică și nu dincolo de ea. Numai Hegel a inteles realmente că societatea modernă și perfecționarea acesteia se bazează în egală măsură pe libertate și pe necesitate. Oricât ar fi politică de imperfecta, ea rămâne singurul instrument prin care ne putem remedia, în calitate de colectivitate organizată, problemele publice. Până acum, orice încercare de a depăși politică nu a atras decât răzbunarea acesteia, reapariția ei în forme și mai opresive. Note 1 Baruch Spinoza, Etică
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Anthony Downs, cănd arată în celebra să lucrare că "partidele nu au deloc nevoie de formarea unei Weltanschauung, ci pot susține doar poziții ad hoc asupra problemelor practice, pe masura ce apar"11. Unificarea dreptei a simplificat sistemul de partide, de la tripartidism imperfect 12 la unul cu două forțe politice aproape egale. A fost primul pas în crearea unei balante a puterii, între principalii candidați. Judecând strict din perspectiva șanselor de a obține un scor care să propulseze un candidat comun în turul
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
mod inevitabil. Nu este rolul acestui articol să aprofundeze conflictele politice recente care au avut loc în România, dar apreciem că o mare parte din acțiunile controversate și ezitante ale clasei politice își are de fapt originea în dispoziții constituționale imperfecte și de constrângeri decurgând dintr-un calendar de alegeri complicat. Până în anul 2003, desi desfășurate concomitent cu alegerile legislative, alegerile președinților României au fost decisive pentru configurația politică rezultată. Cu toate că nu mai îndeplinește un rol de locomotivă, presedintele rămâne principalul
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
mult la îndoială comunismul pentru care a luptat în anii '30. De bună seama, acest tip de lectură nu ar fi posibil decât prin așezarea Conversațiilor cu Stalin în contextul operei autorului, cu precădere Nouă Clasa 2 (1957) și Societatea imperfecta 3 (1969). Cu titlu de ipoteză (adică fără pretenția de a argumenta aici această afirmație), se poate spune că Întâlnirile cu Stalin 4 (titlul primei traduceri, din 1990) explică Nouă clasa, în timp ce Socieatea imperfecta completează și adâncește mesajul Noii clase
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
Nouă Clasa 2 (1957) și Societatea imperfecta 3 (1969). Cu titlu de ipoteză (adică fără pretenția de a argumenta aici această afirmație), se poate spune că Întâlnirile cu Stalin 4 (titlul primei traduceri, din 1990) explică Nouă clasa, în timp ce Socieatea imperfecta completează și adâncește mesajul Noii clase. Acestea sunt cele trei cărți care definesc cel mai bine gândirea cutezătoare și comportamentul neobișnuit al lui Milovan Djilas. Faptul că Întâlnirile cu Stalin a apărut într-o nouă traducere, 25 de ani mai
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
același timp și în același mod - scrutin proporțional pe listă, până în 2008, si uninominal după 2008. De asemenea, numărul de senatori este disproporționat în raport cu mărimea teritoriului: în România numărul senatorilor este de 141, respectiv 167 în condițiile actualei legi electorale imperfecte, iar în Polonia, care are un teritoriu de două ori mai mare, numărul senatorilor este 100. Senatorii din Republică Cehă și Polonia, în primul caz din motive de scrutin iar în al doilea caz dată fiind reprezentarea teritorială electorală (diferită
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
face în acest caz concesii uzului, formele de tip vroiam nefiind considerate variante literare. Se precizează, chiar în introducerea dicționarului, că "sunt considerate la fel de corecte formele verbelor a voi și a vrea, nu însă și cele rezultate prin contaminarea lor (imperfect vroiam etc.)" (p. XCVIII). Totuși, vroiam nu pare a fi considerat de vorbitori o greșeală descalificantă, ci mai curînd una tolerabilă; probabil că de multe ori nici măcar nu e perceput. În vreme ce unele abateri sînt imediat semnalate și ironizate, vroia apare
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
care i-a împlinit în 16 octombrie, un model al gândirii libere, relaxate, colocviale, netarate de frustrări personale și obsesii morale sau religioase. O prezență tonică, luminoasă, care ne reamintește, de fiecare dată, că a trăi într-o democrație - firește imperfectă, dar care poate fi ameliorată - este șansa vieții noastre. În gândirea politică românească, doar pe Mihai Botez, Valeriu Stoica, Andrei Pleșu, Vladimir Tismăneanu și Aurelian Crăiuțu i-aș pune în imediata lui vecinătate.
Disidentul cu față umană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10169_a_11494]
-
deseori incredulul: "ŤPsihanalistul Lacan devenise senil la sfîrșitul vieții. Nu cunosc un singur caz de sfînt senilť". La fel de importantă ne apare distincția dintre religios și mistic. în vreme ce religia e o instituție, o "ideologie" ca oricare alta, pactizînd cu lumea noastră imperfectă, aducîndu-ne "cu picioarele pe pămînt", adică în istorie și în morala istoric modelată, saltul în metafizic, "insondabil", reprezintă o proiecție în zona spiritului pur, "care sfidează totul". Altminteri spus pe cînd biserica e exoterică, mistica e endoterică. Doar că, trăirea
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
progresat așa de mult ca țara noastră într-un așa de scurt timp, și că orice progres începe printr-o stare neguroasă și plină de nedumeriri". Constatările optimistului Ghica porneau de la realitățile de netăgăduit ale modernizării (occidentalizării) rapide a societății, imperfecte dar autentice, un proces care s-a aflat, în veacul naționalităților, în relație strânsă cu tendința de emancipare națională. Ioana Pârvulescu face observația importantă că în epocă occidentalizarea și-a găsit în aspirațiile de afirmare națională un sprijin, și nu
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]