403 matches
-
Steagul Marinei Imperiale Japoneze La dreapta: Marina Militară Imperială Japoneză, text scris cu caractere kanji Marina Militară Imperială Japoneză (大日本帝國海軍/"Dai-Nippon Teikoku Kaigun") literal: "Marina Militară a Marelui Imperiu Japonez" a fost marina Imperiului Japonez între anii 1869-1947. A fost dizolvată după Al Doilea Război Mondial ca urmare a renunțării constituționale a Japoniei de a rezolva disputele internaționale
Marina Imperială Japoneză () [Corola-website/Science/325201_a_326530]
-
continentale a fost o expediție punitivă lansată de japonezi ca pedeapsă pentru uciderea a 54 marinari de pe RyuKyu și aborigeni din Paiwan în decembrie 1871. Succesul expediției,care a marcat prima acțiune peste mări a Marinei Imperiale Japoneze și Armatei Imperiale Japoneze au relevat fragilitatea dinastiei Qing din Taiwan, încurajând și alte intervenții militare. Urmarea incidentului a fost: În perioada 1875-1876 au fost diferite intervenții în Peninsula Coreeană începând cu Incidentul din insula Ganghwa al cărui rezultat a fost Tratatul din
Marina Imperială Japoneză () [Corola-website/Science/325201_a_326530]
-
lui Frederic al II-lea să se reîntoarcă în posesia coroanei imperiale. Acesta hotărâre era defavorabilă pentru Ottokar al II-lea, deaorece trebuia să renunțe la Știria, Austria și Carintia. În 1276, Rudolf l-a plasat pe Ottokar sub interdicție imperiala și a asediat Viena. Asta l-a obligat pe Ottokar că în noiembrie 1276 de a semna un nou tratat prin care trebuia să renunțe la toate ducatele sale și să domneasca doar asupra Boemiei și Moraviei. Fiul lui Ottokar
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
Fiul lui Ottokar, Wenceslaus s-a fost logodit cu fiica lui Rudolf, Judith. Pace a fost incomoda pentru Ottokar, care s-a văzut obligat să-și caute aliați și ăă strângă o armată mare, dar a fost înfrânt de ostile imperiale și maghiare în bătălia de la Marchfeld din 26 august 1278. A fost succedat la tronul Boemiei de fiul său, Wenceslaus al II-lea.
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
Salerno. Împăratul german Otto al II-lea, care se află în acel moment în Italia pentru a lupta împotriva atât a bizantinilor cât și a sarazinilor și era în căutare de aliați și susținători, i-a acordat lui Manșo recunoașterea imperiala pe care și-o dorea atât de mult. În 977, el și-a asociat propriul fiu, Ioan în postura de co-duce în Amalfi, însă acesta nu era simpatizat de către amalfitani, care îl considerau ca fiind un tiran. În 983, atât
Manso I de Amalfi () [Corola-website/Science/324593_a_325922]
-
a doua oară o frumoasă evreica pe care a cucerit-o și a botezat-o sub numele Valeria. A avut cu ea doi băieți: Alexandru(1811-1872) și Boleslav(1812-1886). Dintre cei trei fii, 'Tadeu', a intrat foarte tânăr în gardă imperiala rusească, si s-a afirmat cu multă distincție în războiul împotriva turcilor în 1828. A fost colonel și comandant de regiment la vârsta de 30 de ani, dar, a căzut în mizantropie după pierderea logodnicei sale, a renunțat la tot
Tadeu Hâjdeu () [Corola-website/Science/324621_a_325950]
-
fleet sau celui american de fleet admiral. El a fost instituit în 1901 și, ca și feldmareșalii, deținătorii lui erau autorizați să poarte un baston. Înainte și în timpul Primului Război Mondial, următorii bărbați au fost făcuți mari amirali ai "Kaiserliche Marine" (Marina Imperială Germană): Înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, următorii bărbați au fost făcuți mari amirali ai "Kriegsmarine" (Marina de Război Germană): "Kriegsmarine" a folosit și gradul de general amiral ("Generaladmiral") care era superior celui de amiral, dar inferior
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
旅順口海戦 "Ryojunkō Kaisen" sau 旅順港外海戦, "Ryojunkōgai Kaisen", din 8-9 februarie 1904) a fost bătălia de început al Războiului ruso-japonez. Războiul a început cu un atac de noapte prin surprindere a unei grupări de nave japoneze formată din distrugătoare aparținând Marinei Imperiale Japoneze asupra Marinei Imperiale Ruse aflată ancorată la Port Arthur în provincia Manciuria (actualmente sectorul Lüshunkou al municipiului Dalian), lupta continuând pe uscat a doua zi dimineața. Lupta s-a încheiat neconcludent și în continuare au avut loc lupte sporadice
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
旅順港外海戦, "Ryojunkōgai Kaisen", din 8-9 februarie 1904) a fost bătălia de început al Războiului ruso-japonez. Războiul a început cu un atac de noapte prin surprindere a unei grupări de nave japoneze formată din distrugătoare aparținând Marinei Imperiale Japoneze asupra Marinei Imperiale Ruse aflată ancorată la Port Arthur în provincia Manciuria (actualmente sectorul Lüshunkou al municipiului Dalian), lupta continuând pe uscat a doua zi dimineața. Lupta s-a încheiat neconcludent și în continuare au avut loc lupte sporadice în afara Port Arthur care
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
jumătate a anilor 1890 și la sfârșitul secolului toate forțele navale majore au adoptat de acest mijloc de comunicare mult îmbunătățit. Deși Alexander Popov, Stepanovici de la Institutul de Lupte Navale a construit și a prezentat un telegraf în 1900, Marina Imperială Rusă a fost adoptat inițial echipamentele fabricate de firma Telefunken din Germania. În Japonia, profesorul Shunkichi Kimura a primit sarcina de la Marina Imperială Japoneză să își dezvolte propriul sistem de comunicații fără fir, iar acest sistem a fost montat pe
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Șir Somerset Arthur Gough-Calthorpe (1865-1937), numit uneori Șir Somerset Calthorpe, a fost un amiral al Royal Navy. Gough-Calthorpe s-a înrolat în Royal Navy în 1878. El a fost atașat militar în Imperiul Rus, observator al acțiunilor Marinei imperiale ruse în timpul războiului ruso-japonez din 1904 - 1905. Calthorpe a fost promovat contraamiral în 1911 și a fost numit în 1912 la comanda Escadrei crucișătoare de linie I. A fost numit la comanda Escadrei a II-a de crucișătoare de linie
Somerset Gough-Calthorpe () [Corola-website/Science/322740_a_324069]
-
Aur a rostit circa 700 de predici, a avut de înfruntat tulburările pricinuite de apariția unor noi erezii, însă a trebuit să remedieze și un conflict politic ivit între Antiohia, capitala a provinciilor Imperiului Bizantin din Orientul Apropiat, și autoritatea imperiala din Constantinopol.Conflictul a culminat în anul 397 cu revoltă înfrânta a antiohienilor, cărora Ioan și episcopul Flavian le-au luat apărarea, salvându-i de la un iminent măcel plănuit, ca metodă de pedepsire, din partea autorității imperiale. Sfanțul Ioan a făcut
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
I "cel Rău" să îl numească pe Robert drept conte de Loritello. Cu toate acestea, imediat Robert a fost implicat într-o răscoală antiregală, deplasându-se mai întâi la curtea imperială a lui Frederic I Barbarossa, iar apoi la cea imperială bizantină a lui Manuel I Comnen. Se pare că el ar fi emis pretenții la tronul regal, în baza unui testament falsificat. El se bucura de sprijinul luiIoan Ducas atunci când a revenit pentru a conduce revolta din 1155-1156, însă generalul
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
a împăratului Lothar al III-lea de a supune întreaga Italie. În momentul în care era gata să treacă Alpii, Richard a murit și a fost succedat în mod formal de către fiul său Andrei, crescut din fragedă copilărie la curtea imperiala. După încoronarea imperiala a lui Barbarossa din 18 iunie 1155, trupele germane s-au întors acasă, în timp ce cei trei normanzi, aflați încă în stadiul de rebeliune, Robert de Capua, Andrei și Robert de Loritello au continuat acțiunea. La apariția veștii
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
al III-lea de a supune întreaga Italie. În momentul în care era gata să treacă Alpii, Richard a murit și a fost succedat în mod formal de către fiul său Andrei, crescut din fragedă copilărie la curtea imperiala. După încoronarea imperiala a lui Barbarossa din 18 iunie 1155, trupele germane s-au întors acasă, în timp ce cei trei normanzi, aflați încă în stadiul de rebeliune, Robert de Capua, Andrei și Robert de Loritello au continuat acțiunea. La apariția veștii (false) asupra morții
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
un prolofic donator pentru mânăstirile benedictine, înzestrând, pe lângă Venosa, si Montecassino, La Trinità della Cava, Santa Sofia din Benevento și Sân Giovanni în Lamis. Pentru fiecare an din intervalul dintre 1089 și 1096, în afară de 1091, toate documentele sale utilizează datarea imperiala. Pe parcursul acestei perioade, autoritatea să teritorială a atins maximă extindere, cuprinzând aria de la Lucera la Fiorentino, Vaccarizza și Siponto, de-a lungul coastei Gargano de la Vieste la Rodi și Cagnano și de la Sân Nicandro până la promontoriu, Rignano și Capitanate. În
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
legale. O altă ipoteză presupune că teritoriile au fost transferate lui Mieszko de către Bolesław I, și, drept rezultat, Mieszko ar fi devenit un vasal al Sfântului Imperiu Roman. Poziția de tânăr prinț, atât la curtea poloneză cât și la cea imperială, a devenit mai puternică în 1013 când s-a căsătorit cu Richeza (Ryksa), fiica contelui Palatine Ezzoe de Lotharingia și nepoată a împăratului Otto al III-lea. Ezzo era un prinț care a exercitat o influență considerabilă ca mare lider
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
era format din trei colonii care au aparținut Belgiei între 1885 și 1962: Congo-ul Belgian (acum Republica Democrată Congo), Rwanda și Burundi. Spre deosebire de majoritatea marile puteri europene imperiale, imperiul belgian care era format 98% dintr-o singură colonie (Congo-ul Belgian care era de 76 ori mai mare decât Belgia) era proprietatea privată a regelui țării, Leopold al II-lea, mai degrabă decât să fie dobândită prin acțiunea
Imperiul colonial belgian () [Corola-website/Science/327113_a_328442]
-
Segrain (Terence Hill), un faimos hoț de bijuterii care a acționat trei ani pe Riviera până când autoritățile franceze au reușit să-l prindă. Țiganul se împrietenește cu trei recruți, gigantul rus Ivan (Jack O'Halloran), un fost membru al gărzilor imperiale ruse; "Top Hat" Gilbert Francis (André Penvern), un muzician care nu are calitățile fizice necesare pentru a fi soldat, și Fredrick Hastings (Paul Sherman), un tânăr aristocrat englez care nu a participat la Primul Război Mondial deoarece era prea tânăr
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
cel de la Split, deși deservea un oraș de . Supracapacitatea apeductului din Split este și mai surprinzătoare dat fiind că singura instalație atestată arheologic, mare consumatoare de apă, este complexul termal al palatului, de mărime mult mai modestă față de marele terme imperiale urbane. Funcționarea lor a continuat probabil până când apeductul a fost avariat în timpul războiului împotriva goților de la începutul secolului al VI-lea, dar termele singure nu pot justifica o asemenea capacitate de aducțiune: funcționarea "gynaeceum"ului, cu marile bazine de decantare
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Știria de Jos (azi localitatea Celje din Slovenia) și a câștigat o avere substanțială prin speculații mai mult sau mai putin riscante. El a dobândit moșii mari și s-a mutat în cele din urmă la Graz, capitala Știriei. Rezoluția imperiala din 1782 a stabilit abandonarea fortificațiilor orășenești și vânzarea terenurilor din interiorul lor și din imediata vecinătate. Jacomini a profitat de această ocazie unică și a cumpărat în 1784 cea mai mare parte a terenurilor aflate la sud de Porțile
Kaspar Andreas von Jacomini () [Corola-website/Science/328021_a_329350]
-
secol, una din cele mai bogate și puternice dinaștii din punct de vedere economic din imperiu, fiind cei mai crânceni concurenți a familiei Rothschild. De asemenea, familia Șină a fost singura familie creștină între cei mai mari bancheri din Austria imperiala. Fiicele ultimului Șină s-au căsătorit cu membrii din vechi familii nobile românești, tatăl acestuia cu o Ghika. Toți succesorii de sex masculin au dus - în trei generații - numele „Simon” în primul său al doilea loc. După „Semigotha” din anii
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
ovala, nu aveau aceeași adâncime că și ceștile de cafea și erau făcute din bronz aurit și procesat prin tehnică de tăbăcire. După un timp, au început să fie folosite și cele din argint. Aceste piese, gravate uneori cu monograma imperiala și cu desene în relief, sunt cele mai frumoase exemple de nivelul mare de mesteugire în metal al turcilor. Sunt unele tăvi de cafea în Kireshir care sunt de asemenea denumite Damascus. Trabzon este faimos pentru tăvile de cafea cu
Cafenelele și cafeaua în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/331937_a_333266]
-
Cea mai veche dintre monumentele istorice din Teheran, aparține unui grup de clădiri regale, care au fost odată îngrădite de zidurile de paie și nămol ale fortăreței istorice „Arg” a Teheranului. Datând din perioada dinastei Safavide, palatul reprezintă fosta reședința imperiala a șahilor, în prezent muzeu și reședința oficială ai înalților oaspeți ai statului iranian. Complexul este alcătuit din 17 palate, muzee și galerii împodobite cu mozaicuri. Teheranul are foarte puține zone istorice păstrate deoarece, la începutul secolului XX, Reza Șah
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
k.k. Landwehr") și în ceea ce mai rămăsese din Imperiul Austriac, adică în "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial". Misiunea ei a fost stabilită în cele din urmă în 1889 în legea austriacă a apărării (publicată în Foaia legilor imperiale Nr. 41 / 1889) după cum urmează: "§ 4. În vreme de război, "Forțele de apărare cezaro-crăiești" ("k.k. Landwehr") au misiunea de a sprijini Armata comună și de a participa la apărarea internă; în vreme de pace, în mod excepțional au și
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]