480 matches
-
l-am ajuns. "Și zici că te plimbi, canalie bătrînă?" Mopsul s-a întors spre mine speriat. Nu se așteptase să-l atac atât de direct. Și-a revenit însă repede. "Ce, domnule sculptor, n-am voie?" Tonul era chiar impertinent. Sigur că ai voie, canalie bătrână, dar cum se face că ți-a venit să te plimbi tocmai pe aici?" "Dar ce se întîmplă aici?" făcu el pe prostul și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și fosta lui iubită care se va da la Filosof de ziua mea, când eu voi primi cadou un bărbat, pe Filosof, adică, era și actuala lui prietenă, și eu, și mai era încă cineva, îmi va zice el râzând impertinent pe burtă în hotel, iar eu am să mă uit admirativ pe jumate, te invidiez, aș vrea să fiu tu. Suntem robii frumuseții și Mihai știe asta, și eu, atunci când Marius, subțire și lung și dezbrăcat, cu buza lui ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
asemenea curaj trebuia chibzuit bine; ar putea fi în stare să facă ceva pentru muncitorii din fabrică, ceva care s-o facă pe Myrna să pară reacționară pe tărâmul acțiunilor sociale. Trebuia negreșit să-și dovedească superioritatea față de fufa aceea impertinentă. Luându-și lăuta, hotărî să se relaxeze deocamdată printr-un cântec. Se pregăti, trecându-și limba masivă peste mustață și apoi, zdrăngănind, începu să cânte „Nu zăbovi, mergi în calea ursitei/ Pășește grăbit, cu voia bună alături“. — Isprăvește! țipă domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l lovi pe George drept între picioare. — Aoleu! Vezi ce faci, țicnitule. — Ajutor! Hoțul! — Taci dracului din gură! spuse George, trântind la loc capacul. Ești nebun de legat. Știi asta? — Ce? zbieră Ignatius. Cum îndrăznești să-mi vorbești atât de impertinent? — Matahală sonată și tâmpită ce ești! mârâi băiatul ceva mai tare, apoi se îndepărtă, târându-și picioarele și zgâriind trotuarul cu tocurile cizmelor. Cine mai vrea să mănânce ceva atins de labele tale de țicnit! — Cum îndrăznești să-mi debitezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
colegiu, deși Reilly ăla părea că intenționează să prindă rădăcini în campus, ca palmierii, sau ca băncile. Doctorul Talc îi avusese pe amândoi, în clase diferite, în timpul unui nenorocit de semestru. Îi deranjaseră cursurile cu zgomote ciudate și cu întrebări impertinente și veninoase la care nimeni, în afară de bunul Dumnezeu, n-ar fi putut răspunde. Se cutremură. Va trebui prin orice mijloc să-l găsească pe Reilly, ca să scoată de la el o explicație și o confesiune. Era de altfel destul să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
locului care ar fi corespuns cu descrierea mea. De acolo, tot cu autobuzul până la Constanța, unde țiganii și bișnițarii din Piața Chiliei au curățat-o definitiv și de bagaj, și de bani și cred că doar frumusețea ei și ținuta impertinent impecabilă au salvat-o de la o japca sigură. Noaptea a petrecut-o în gară, la limita puterilor. Când mi-a povestit ce a îndurat în gară, nu m-am mai putut ține și am izbucnit în plâns. Nu-mi venea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de jumătate, Bărzăunul nu mai ieși din casă după cele petrecute la cămin Nu i i-ar fi fost teamă de domnul Nicanor, ori de cumnatu-său, Răgălie, ori de doctor, care i-a transmis prin Matei că-i cea mai impertinentă pușlama și, pe deasupra, neobrăzat și că tot o să plătească el, odată și odată, pentru sperietura din pădure, dar se hotărîse să rămînă acasă, să citească, ori să deseneze. Mai ales să deseneze. Descoperise de curînd că și pictura are farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să procedăm la alegerea democratică a șefului nou de grupă, Întrucât, cel fost, nenea Costache, a plecat definitiv din țară. Să trecem, s-a readresat celor aproape douăzeci de vânători, strânși În jumătate de cerc, dinaintea burtosului care, Îngâmfat și impertinent, rezemat cu spatele de luxoasa mașină proprietate personală, și cu burta ieșită porcește, În relief, de parcă ar fi vrut să-i spargă, cu ea, pe toți cei de dinaintea sa, reluă, de data asta, ceva mai nuanțat și mai concret: să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să faci nici o ispravă la "Tinerime", că-ți umblă prin cap numai blestemății. Masă e asta, ori foc? ― Ce sânt eu de vină, dacă tu ai nervi?... ― Te poftesc să fii cuviincios. Și dacă mai îndrăznești să ai atitudinea asta impertinentă față de tat'tu, pe viitor te trimit să mănânci la bucătărie! ― Cel puțin acolo am să mănânc liniștit! ― Ieși afară, măgarule! ― Bine, tată! spusei eu, accentuând pe ultimul cuvânt; și ieșii cât mai repede, că mă puteam aștepta la cine știe ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
s-a-nroșit la față și, adresîndu-se băieților, a strigat: ― Auziți, tinerilor, ce naiv e colegul vostru, ca să nu zic prost! Ciocănitoare la sfârșitul iernii și... unde? În Cișmigiu! Stai jos, tinere, că-mi faci milă cu naivitatea dumitale! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O glumă oarecum impertinentă, dar în același timp spirituală, a făcut-o Chiorul, tot la ora de Filozofie. Profesorul obișnuia să intre în clasă foarte devreme, imediat ce suna; iar mulți dintre băieți mai întîrziau pe la bufet, cam cât își făceau socoteala că durează notarea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
moare absurd, străpuns de sulițe. Destinul lui Milton Cato, care duce cu sine stigmatul degradării și al dezonoarei, nu mai poate fi același, odată ce acuzația de lașitate pe câmpul de luptă se adaugă unui cazier militar deja impresionant. Rebel și impertinent, curajos și cinic, Milton Cato este mielul sacrificial pe care armata britanică îl alege spre a oferi o explicație dramei prințului imperial. Marginalul antierou al lui Pratt alege să iasă din strânsoarea ucigașă a Maiestății Sale. Dezer tarea spectaculoasă pune
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
că sunt calea ce duce spre lumină...” „Sunteți Întunericul desăvârșit”, replica Bikinski, Încheind orice discuție. Aflat În apropiere, Oliver Îl aproba, foșnind din frunze sau scoțând pe gură un cârâit. Noimann privi cu atenție În jos. Piciorul, afișând același zâmbet impertinent, Îi Înfruntă privirea. Nu, nimic din felul de-a fi al lui Bikinski nu se vedea În această „făptură” ce se ivise În camera sa. „Poate dacă i-aș studia crăpăturile din talpă, m-aș putea dumiri cu cine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu buzele răsucite de răutate. N-au decît să se mire și să se îndoiască. Îl luaseră o dată prin surprindere printr-o arestare neașteptată. De data asta era altceva. De data asta era gata pentru ei. Privirea lui îi mătură impertinent pe cei douăzeci și nouă de oameni așezați în jurul mesei în formă de V, pe care o folosea Consiliul Făuritorilor de Arme pentru audierile lor publice. Așteptă pînă cînd Peter Cadron, cel de-al treizecilea membru al acestui înalt sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
merde..., cu un accent cvasi-parizian. Conținutul paharului zboară pe pantalonii criticului literar. - Vacă! pronunță acesta limpede. Scriitorul proaspăt prezentat publicului se lasă într-un genunchi în fața criticului și începe să-l șteargă cu batista. Un ziarist face poze. - Domnule, ești impertinent! De ce umbli cu insinuări? De ce umbli cu manipulări? se enervează comentatorul. Lumea poate să creadă altceva din această imagine echivocă! Scriitorul se scuză și șterge mai departe. Cucoana e dată jos de pe masă. O Lolita-fată-de-ștab vrea și ea poze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dori nimic. Așa că vă rog ascultați-mă în continuare. Mi-am dat seama că mă pândea un mare pericol și am căutat o soluție. În ciuda faptului că am avut totdeauna despre Dumnezeu niște idei pe care bigoții le-au socotit impertinente, am apelat atunci la religie. Dacă nu puteam crede în dreptatea omenească, am încercat să cred în dreptatea divină. Undeva în oraș locuia un preot bătrân, care nu mai slujea la nici o biserică și care trăia retras. Nu-l vizita
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai duc în chilia lui îmbîcsită de cărți vechi, unde mirosul de mucegai se amesteca cu cel de busuioc. I-am trimis o scrisoare. Înainte de a vă spune ce i-am scris ar trebui să vă spun că bigoții socoteau impertinentă în special ideea mea că Dumnezeu a decăzut și că nu el are motive să ne ierte pe noi, ci noi am fi în drept, dacă am putea, să-i acordăm iertarea. Și poate ar fi necesar să mă explic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ruj, părul ars din cauza decolorării... Se strânge în jacheta sintetică, trage către ea geamantanul prea mare, simte că bărbatul acela o judecă. Privește capul aplecat în spatele tejghelei și poate că și regretă că a venit. Traversează holul cu o expresie impertinentă, aproape ostilă. Trăsăturile ei par mai grosolane, pentru că sufletul îi este întunecat. Se apără. Urcăm împreună în lift. Suntem singuri și totuși nu o ating. Mi-e milă de ea, înaintează pe coridor cu tocurile ei strâmbe și mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fixa. Ea își dăduse probabil seama, încetase să mai mănânce, se juca cu un capăt al șervetului. Își ridică privirea și am văzut că o îndreapta fără nici o precauție în câmpul vizual al lui Manlio. Avea din nou expresia aceea impertinentă. Manlio îmi dădu cu cotul. — Mă privește..., șuieră cu un zâmbet greoi care îi umfla obrajii. E singură, să o invităm, nu? Și înainte să-l pot opri, dacă eventual aș fi avut intenția, se ridică în picioare și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Uniunii Sovietice? Și cum îți permiți să târăști un copil minor după tine? Să nu scoateți o vorbă! Nici unul. Lămurim noi asta la București! Atunci, Liviu m-a prins de mână. Devenise un tânăr pe cât de ferm, pe atât de impertinent: - A fost hotărârea fiecăruia să mergem acolo. Nimeni nu mă putea opri. Numai eu răspund de asta. Ea nu are nici o vină. Și nu mergem în nici o cameră. Mergem unde vrem noi. Și am mers, dar asta e altă poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Și bănuiesc că vrei să mă întorc la avocatură ? Ei bine, sunt fericită aici și n-am de gând să mă întorc. Gust sosul de sparanghel și mai adaug niște sare. — Poate crezi că e amuzant să fii atât de impertinentă, mi-o taie ea. E viața ta, Samantha. Cariera ta. Cred că nu-ți dai seama... — Ba tu nu-ți dai seama ! Nici unul dintre voi nu înțelege nimic ! Mă uit enervată la Guy, apoi dau focul mic de tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
agitat care nu se consideră niciodată satisfăcut de ce-a gândit și a hotărât cel de la etajul superior, însă Cipriano Algor a preferat să nu răspundă acestei foarte pertinente întrebări, s-a prefăcut că n-a auzit, poate din pricina tonului impertinent pe care-l iau automat întrebările pertinente, doar pentru că sunt puse, și oricât ar încerca s-o ascundă. Centura Industrială, semănând din ce în ce mai mult cu o construcție tubulară în expansiune continuă, cu o combinație de tuburi proiectată de un ins furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vorbea cu toată lumea, intra oriunde, cinematografe, magazine, stații de pompieri, băi publice, frizerii, oriunde. Cunoscut de toți, o vedetă, ce mai! Fără precauții sau emoții sau sentimente, uita, într-o clipă, unde fusese, ce vorbise. Glume, anecdote, dar și comentarii impertinente, care l-ar fi putut costa scump. Mereu relaxat, firesc, nimeni n-ar fi bănuit că e bolnav. Numai cine îl știa de mult. Vigoarea sa fizică, bunul-simț, seriozitatea de altădată... Avea nevoie de imunitatea specială pe care doar Autorități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
însușit calculatorul meu, tastatură, biroul, creionul pe care-l învârte nepèsètor între degete, abținându-mè cu greu sè nu sar la el, sè-l smulg din scaunul meu și sè-l trântesc la podea că sè-l învèț minte și sè-l pun la punct, impertinentul! Dar, stèruind sè-i privesc spatele, ușor arcuit, capul cu pletele blonde, mâinile frumoase schițând deasupra tastaturii mele un balet aerian, delicat, furia din minte începe sè se potoleascè, cèpètând forma unei pulsații care exercitè asupra vezicii o presiune cumplitè, Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
uitați așa la mine, așa de luuung, e clar că eu voi avea o superviață... Străinul se uita lung la Anita mea, am văzut bine asta, la sânișori, mai ales. În toate, fiică-mea seamănă cu mine (mândră). Privirile lui impertinente m-au enervat la culme și-am plecat repede, nervoasă... În starea aia, acasă, m-am tăiat într-un ciob de la un pahar care mi s-a spart în mână. Pac!!!, și gata. (Emma face gestul cu paharul.) La mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mama tăios. N-ai vrut s-o ajuți pe Emma când te-a rugat ? — Emma, nu ne-ai spus niciodată despre asta. Tata pare de-a dreptul perplex. Mi-a fost jenă, OK ? zic cu un nod În gât. — Destul de impertinent din partea Emmei să o roage asta, spune Nev, luând o gură mare din plăcinta de porc. Să se folosească de relațiile de familie. Parcă așa mi-ai spus atunci, nu Kerry ? — Impertinent ? repetă mama nevenindu-i să-și creadă. Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]