12,854 matches
-
tradus doar parțial). De prisos a intra în amănunte referitoare la celebrul opuscul al Stagiritului, o fac mult prea temeinic cei trei exegeți. Pe de altă parte, îmi pare foarte interesanta structura în sine a volumului, întrucat ea oferă o implicită învățătură despre cum poate fi împlinită exegeza unui text - si reamintește despre existența unei strălucite genealogii în această privință. Astăzi, cănd aflăm o diversitate de opinii "despre" - mai mult sau mai putin sistematizate, într-o succesiune uneori năucitoare - și când
Comentând Despre interpretare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17712_a_19037]
-
examinatorii și supraveghetorii. În primele zile ale bacalaureatului, dl. N. Manolescu publică în "România literară" editorialul Examene, examene.... M-a uns la inimă, cum se spune, desi mi s-a părut prea blînd: nu era pus punctul pe i decît implicit: reforma în învățămînt nu se poate face fără bani, iar fără o adevarată reforma a educației nu se poate face nici o reformă! Lucrurile astea s-au mai spus. Unde sînt urechile care să le audă?
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
și nașterea unei conștiințe comunitare europene, supranaționale. III. Handicapul statelor est-europene În Europa Centrală și Estică, situația este însă diferită. Dacă în Europa Vestică conceptul de națiune fusese întotdeauna sinonim cu cel de stat (de organizare statală), iar naționalitatea însemna implicit legătură juridică a cetățeanului cu statul, în Europa Estică ideea de națiune implică noțiunea de cultură, limba, religie și destin comun, iar legătură cu statul e înțeleasă în primul rând că naționalitate. Această specificitate națională a Europei Centrale și Estice
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
Pop în finalul prefeței volumului "Album de versuri" de Stéphane Mallarmé (Univers, 1998): "Ceea ce propune Șerban Foartă în acest volum este, de fapt, mai mult decît o simplă traducere: o triplă interpretare și apoi o recreare a textului, o lectură implicită și explicitare a sistemului, ne găsim aici în fața unei lucide și raționale, strălucite și elegante construcții românești a idealului palat mallarméean" (p.19)? - Babilonia nu e, numai, vacarmul nostru postbabelic, dar și acest "prizonierat", - la care suntem "condamnați", poeți, sau
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
interes pentru de-limitare. Situația-limită a "spiritului de geometrie", în raport cu "spiritul de finețe", o reprezintă năzuința de-a geometriza și ceea ce nu se poate supune măsurii (e aci o melancolie a Formei absolute, intangibile, care sporește lirismul, nefiind extranee, ci implicită substanței acestuia). Idealitatea interzisă plînge, leacul său fiind însă, pentru a spune așa, de natură homeopatica, adică o accentuare a "secetoasei" abstractizări: "atunci îți vine să crezi că și/ cercul varsă pe ascuns/ lacrimi/ și îți zici/ nu ar strică
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
din aceste observații este tendința clară către ecumenismul expresiei, către integrare și globalizare sau, altfel spus, către un fel de esperanto al limbajelor artistice. Două componente par extrem de interesante în această tendință: în primul rînd, faptul că fiecare țară evaluează implicit drept contemporan doar un segment foarte restrîns din cîmpul larg al fenomenului și din formele sale simultane de manifestare și, în al doilea rînd, evoluția inversă a formelor simbolice față de practică socială și de construcțiile politice. În timp ce acestea din urmă
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
asperități, prin care eroul liric rătăcește abulic, nemaiținînd neapărat să se afișeze cu mîna sănătoasă a insolentei. "Paradisele de mucava", opulenta răposata a Titanicului și peliculă pe sfîrșite, imagini recurente în volumul de față, si care au constituit și criteriile implicite ale selectării poemelor mai vechi și mai noi, vorbesc de senzația unui "tîrziu" și de psihismele celui neajuns "nicăieri, niciodată". Definirile prin negație ("Șunt eu, omul fără de însușiri pe curînd/ pe ecrane...") sînt singurele potrivite pentru cel care, din festinul
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
mi se par mari. De altminteri, Besançon și Todorov vin din același spațiu, operează cu retorici compatibile, sînt sensibili la aceiași factori sociali, percep aceleași evenimente din lumea europeană contemporană. Besançon, însă, spre deosebire de Todorov, lucrează mai aplicat istoric, si astfel implicit mai nuanțat, mai atent la detalii și posibile contrargumente. Și nici nu mi se pare tot atît de înclinat spre un moralism oricît de fin sau de subtil, că autorul Abuzurilor memoriei. Într-o manieră foarte explicită, Todorov pleda pentru
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
spațiu, dar care se transformă treptat într-un vîrtej ce se rostogolește cu viteză spre alte și alte întîmplări care de care mai incredibile. Totul privit cu haz, fără cea mai mica intenție de a moraliza ori justifica. Un umor implicit produs de pățaniile personajelor - ratați simpatici aflați în căutarea banilor cu care să înceapă o viață nouă, cinstită, liniștită. Dar numai liniștea nu și-o vor găsi în aventurile palpitante ce vor urma. "Am dorit că Jocuri, poturi și focuri
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
seducției. Totodată, mi se pare că sub semnul conceperii ei stau, foarte bine, cele două cărți pe care urmează să le prezint: Corpul ca obiect de artă a lui Henri-Pierre Jeudy și Anestetica lui Neal Leich. Ambele problematizează o chestiune implicită în secvență pe care am rememorat-o din filmul lui Cameron: potențialul de seducție al esteticului, felul în care acesta de pe urma insinuează, conotează, amplifica și inspiră evenimente din cotidianul pe care aparent nu îl investim cu semnificații ascunse. Și ambii
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
puțin în intenția Editurii Univers. Impactul pe care îl va avea asupra cititorilor nu poate fi ghicit, mă tem. Cum va fi, oare, citit astăzi acela pe care un munte de critică îl descrie drept monstru al preciziei literare, și implicit simbol al unui tradiționalism solid, care operează cu formule clasice, convenții limpezi, omnisciență inevitabil opresivă pentru un imaginar colectiv atît de rebel și sceptic? Întrebarea mi se pare foarte importantă și cred că ea ar fi putut constitui temelia elaborării
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
el va crea, el va proiecta în infinit o sumedenie de milioane de lumi". Admițînd, cu mai multă modestie, că un artist autentic creează o singură lume, lumea sa proprie, "concurînd-o" la modul idealității estetice pe cea dată, să admitem implicit "divorțul" său de cea din urmă. Artistul va suferi din pricina ei, în temeiul unei sensibilități în așa fel făurite, încît să nu i se poată întru totul supune, încît să n-o poată integral accepta - inconformist nativ, purtînd în sine
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
și prezentarea, atât de frumos rostită de Ștefan Iordache, s-ar putea defini ca un adevărat imn închinat muzicii: "limbaj universal", "putere de transcendere a cuvântului" etc. Și totuși ea a fost absentă pentru a doua oară dintre nominalizări și implicit dintre domeniile alese de personalități marcante ca reprezentative pentru cultura românească; zvonurile spun că au existat propuneri dar nu au întrunit nici măcar un singur vot. Este o nedreptate ce continuă o mult mai veche atitudine de distanțare a intelectualității noastre
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
compromisuri morale sau concesii de altă natură, Bochiș a preferat acțiunea lucidă și implicarea nemijlocită, atît bocetului de tranziție cît și tînguirilor pe ruina artistului - demiurg de altădată. Faptul că în creația propriu-zisă este fantast și visător, că în meditațiile implicite asupra artei este uneori relativist, iar alteori de-a dreptul măcinat de îndoieli, nu-l împiedică pe Bochiș de a căuta chiar în ostilitatea din jur, în disfuncțiile de sistem și în nepăsarea oficială (care de multe ori ia forma
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
texte e normală, în măsura în care reproducerea exactă ar risca să-i pună pe expeditori într-o lumină ridicolă, deplasînd interesul rubricii de la dramele sentimentale și sfaturile psihologice către umorul involuntar și cultivarea limbii. E totuși surprinzător momentul în care o convenție implicită, tacită, devine evidentă: o astfel de rubrică (în Evenimentul de weekend, ultimele numere) prezintă în facsimil, alături de textul revizuit în redacție, fragmente din scrisorile originale. Acestea constituie o dovadă de autenticitate a conținutului - dar și de libertate în modificarea formei
Scriere și rescriere by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17300_a_18625]
-
la noi. Autoarea își spune poziția în chestiunea controversată a existenței postmodernismului în sine: există un postmodernism românesc, iar cartea de față încearcă să-i traseze câteva coordonate definitorii. Perspectiva teoretică, prezentă prin chiar formația autoarei, include o judecată estetică implicită prin selectarea unor autori ilustrativi, mai precizează textul introductiv. Răspunsurile la o anchetă a revistei Paralela 45, incluse în volum, oferă câteva precizări în plus privind poziția autoarei: "Probabil că Generația '80 este a doua generație cu certă conștiință și
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
Mihail Sorbul: "Care să fie pricina acestor nereușite, cînd materialicește nu s-a cruțat nimic și nu ne-au lipsit nici artiștii cu mult talent?"... "Spațiul cinematografic ingrat" e evocat, investigat, analizat, sistematizat în "Istorie" de un autor care respinge - implicit și explicit - slalomul criticii conjuncturale și al istorigrafiei romanțate. Apropo de romanțat, e incredibil cîtă materie "romanescă" închide în ea istoria filmului românesc, (încă) de la începuturile ei: incendii devastatoare, pelicule distruse, conflicte, procese, căderi, figuri romantice, morți premature - totul ca
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
reprezintă, într-un anumit fel, o atitudine artistică alternativă, dar alternativă nu atît prin tehnici și materiale, deși, în anumite cazuri, și în felul acesta, cît prin poziția morală, prin iconografie și prin aspirațiile estetice și doctrinare, ultimele mai degrabă implicite. Această categorie era reprezentată de gruparea din jurul lui Paul Gherasim, grupul Prolog în primul rînd, dar și de mișcarea mai amplă, de natură spiritualistă, alcătuită preponderent din artiștii care au debutat în deceniul șapte. În afară de Paul Gherasim, pot fi amintiți
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
nebunia unui cor fac totum, un fel de rezoneur al unei demențe pe măsura - sau mai - a piesei. Corul călugărițelor și cel al pacienților, neexistent în piesa lui Stanislaw Witkiewicz, este o multiplicare a protagoniștilor - Walpurg și sora Anna și, implicit, a nebuniei din ospiciul . Subtitlul piesei, Nu există rău care să nu se preschimbe într-un rău și mai mare, își aruncă cumva o umbră asupra montării în sensul că tot ce nu funcționează, este forțat, gratuit și supralicitat pe parcursul
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
imbolduri diferite de monumentalizare a literaturii: unul e reflexul unui demers teoretic și critic, ca atare impersonal, globalizant și deci cu aspirații de a da glas unui verdict colectiv, profesonalizat, naționalizat, internaționalizat, celălalt este mai curînd semnul unei idiosincrasii, mărturisire implicită a unui gust, sau a unei pasiuni personale, care mai curînd se scuză retrăgîndu-se în intimitatea celui care o împărtășește, decît se impune celorlalți cu argumente și arțag. Ambele forme de monumentalizare se regăsesc explicit dintr-o anchetă, care m-
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
și necesitatea de a căuta soluții măcar imprevizibile dacă nu cu totul noi. Dar în această categorie de lucrări, indiferent dacă sursele sunt de multe ori evidente (Cezanne, în Muncitori, 1913, Ingres, în Nud și Odaliscă, 1928), pictura este descrisă implicit, într-o mult mai mare măsură, ca ipostază și ca exercițiu al libertății. Lucrurile se schimbă, însă, radical, atunci cînd este vorba de marile și numeroasele sale compoziții cu personaje identificate limpede ca statut social și ca existență istorică. Socialistul
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
al autorului, de ușurință cu care alunecă de la notarea răspunsurilor subiecților săi la interpretări proprii, interesante fără îndoială dar și discutabile. Un lucru e cert: indiferent dacă e sau nu un sociolog bun, Kaufmann scrie un text în care rezonează implicit fulgurații din Bataille, Deleuze, chiar Lacan. Face o sociologie destul de diferită de a lui Bourdieu, de pildă, lansîndu-se cu evident entuziasm în raționamente spectaculos în spiritul unui poststructuralism cochet și flirtant (la un nivel intelectual, firește). Cercetarea prezentată în această
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
au tolerat-o la altele. Poziția bărbaților intervievați diferă destul de spectaculos: pentru aproape nici unul dintre cei întrebați nu e valabilă banalizarea gestului: mai toți văd în el un potențial erotic, fie explicit, si pe care il atribuie chiar femeii, fie implicit, asumat de ei înșiși că privitori. Însă indiferent de răspuns, toți subiecții intervievați de echipa lui Kaufmann nu concep practică dezgolirii în public a sînilor decît într-un spațiu simbolic, cel al plajei, sau unul echivalent, al parcului în care
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
pe masura ce se împlinește, notația fulguranta închegîndu-se în scurte povestiri autonome care estompează "curgerea". Fluiditatea amenință cealaltă calitate a apei, si anume transparență. Limită cuvîntului este însuși cuvîntul, el nu mai reprezintă, ci se reprezintă că esența proteica inepuizabila. Astfel, spectacolul implicit al "memorării" viselor devine unul explicit, al avatarurilor logosului (Braga vorbește de mai multe ori despre "conștiința unui spectacol"). Sîntem în fața unuia din paradoxurile scrisului: comunicarea este un drum care, în mod ineluctabil, îl va trădă pe cel care îl
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
este subtextuală și obsesiva imagine a morții - divulgata, nu întîmplător, abia în finalul volumului, în Sfîrșitul morții (în varianta ei "neutralizata".) Din acest punct de vedere, titlul volumului e doar aparent modelat pe suportul intertextual al poeziei lui Bolintineanu. Cunoașterea - implicit, memoria - unui cotidian observat parcă de după un paravan de sticlă poate fi o inițiere - la modul vizual, bineînțeles - în moarte. Asumarea simbolică a acestui cotidian (citește: a acestei morți) e, în fond, tot o formă de cunoaștere. Ioan Floră - O
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]