367 matches
-
Spaimele primordiale se materializează în imaginea fiarelor cu „căscate guri”, „giunci și tauri”, lei, „ce apucă și zbiară”, sau într-o viziune grotescă, terifiantă, a clevetirii („Mă-mprohită cineș mă zărește, / Buze mișcă, cu capul clătește”). Asupra „păgânilor” se rostogolește impetuos imprecația, vigoarea lexicală anticipând sonorități argheziene. Sunt conjurate, spre pieirea „ticăițească” a vrăjmașilor, inutilitatea apei vărsate, slăbiciunea arcului „moale”, focul ce „topește” ceara, soarele ce arde culbecii, vântul care „seacă” păduceii. Într-o altă tonalitate, profund elegiacă, precum într-o recunoaștere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
spiritului; înseamnă progres, înseamnă civilizație. Bogăția înseamnă admirabilul proces civilizator a doi admirabili agenți, mai admirabili chiar decât ea: munca și schimbul. Bun! Dar nu veți intona acum un ditiramb bogăției după ce cu o clipă în urmă copleșeați aurul cu imprecații? Îmi promiteți că veți fi interesat de ceea ce vă voi spune... Vă promit că voi avea răbdare. Este cam puțin. Este tot ceea ce am. Începeți să vorbiți și explicați-mi cum se face că o greșeală în privința numerarului, dacă este
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
prin personalitate. Tot ce este mai valabil în literatura noastră a fost veștejit de acest neînțelegător, în numele unei injuste "respectabilități". În memorii și în articole de jurnal N. Iorga a risipit foarte mult talent, reînviind tehnica cronicii niculciene, cu văietările, imprecațiile și violențele ei biblice. Fără a fi un portretist plastic, el izbutea să sugereze prezența cuiva, prin imagini sau scurte definiții pline de umoare. "Cald și frig - scria el despre Titu Maiorescu pe care nu l-a putut suferi - nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Catehism român și creștin. După trei ani iese de sub teascuri un lung poem alegoric, România și Mihai Viteazul (1875), care, în violența lui pamfletară, consună pe alocuri cu Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu. Verbul e congestionat, autorul, inventiv în imprecații, indignându-se, retoric, de fățărnicia clerului sau de nepăsarea tinerilor cu inimi bătrâne. Autodidact, S. cunoștea limbile greacă, turcă și franceză. Din franțuzește transpune Question économique des Principautés Danubiennes, lucrarea lui N. Bălcescu. A tradus, de asemenea, texte de Armand
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
gură, fără de patimă și ură, Folclor nou, pe motive din actualitate, Epistolă din sania fără zurgălăi. Ciclul dedicat țăranului (Cu bâtele, Ioane, Chipul tău, Ioane, Rupe lanțul, Ioane și Ioane, încotro?) dezvăluie alt registru, grav, în care verbul șfichiuitor și imprecația amintesc poezia argheziană. După 1989 N.-G. publică la București câteva piese de teatru și romane, dintre care cel mai interesant este volumul K2B3, misiune secretă în România, 1989 (1993), o încercare de reconstituire a evenimentelor din decembrie 1989, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
Augustus este foarte dubioasă. Subiectul era de o actualitate prea palpitantă, pentru ca un poet să poată alege numai amintirile glorioase atribuibile lui Augustus și să neglijeze celelalte responsabilități: de exemplu, atunci când Cornelius își manifestă admirația și simpatia față de Cicero, chiar dacă imprecațiile îl vizau numai pe Antoniu, nu atingi memoria unui triumvir fără să riști să trezești susceptibilitatea lui Octavian devenit Augustus. Cornelius avea, cu siguranță, mult curaj, chiar dacă nu trebuie să exagerăm meritele sale în această privoință, "deoarece moartea lui Cicero
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lăudat blestemele și ritmurile iuți ale baladelor. Acestea sînt, Într-adevăr, extraordinare. Cine nu-și amintește de Mihnea și baba și de efectele auditive de acolo? Blestemul, ca formă lirică (retorică), apare Încă din Florile Bosforului, Blestemul dervișului, anticipează teribilele imprecații din Basme, anticipează și o imaginație poetică mai pronunțat materială: „flămînzi, să roadeți iarba ce naște pe morminte!;... să vă mușcați și brațul, și mîna deșirată... pe orice-ți pune mîna, țărină să se facă...” Versurile arată o fantezie dezbărată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ura străveche a poporului contra asupritorilor lui succesivi, care i-au barat accesul la viață și la posesia țarinii muncite. De aceea «șfichiul» acesta verbal colorat e plin de mânie justă Învârtit parcă de un Antim Ivireanu, corespunde tonului de imprecație usturătoare a poetului, Împotriva „căftăniților”. Deci limbajul de „didahii” sau de mustrări biblice vehemente, reprezintă pentru Dan Deșliu un mijloc de materializare a suferințelor istorice, de localizare În timp a acestora și nu un artificiu, pitoresc dar steril, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ieșite de sub pana lui Alecu Russo. Emanând dintr-o adorație adâncă a patriei, bogată și frumoasă, dar nefericită, Cântarea României este un poem alegoric impresionant. O tristețe sfâșietoare pentru umilințele unui neam mândru, slobod și unit odinioară, se împletește cu imprecația teribilă aruncată asupra celor care l-au trădat. Semne înfricoșate vestesc, ca într-un apocalips, apropierea „furtunii mântuitoare”, când va să se arate eroul providențial, Mesia, de care se leagă speranțele de izbăvire. E clipa pentru care trebuie să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
lat. sarcasmus, gr. Sarkazein [fig.] "a sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în forme aforistice acide sau în revărsări sufocante, delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
textului și asupra firescului impuls de expediere a unor astfel de broderii în care se împiedică înaintarea narativă. La fel procedează și în cazul unor dialoguri care pot fi reduse la schema arhicunoscută, renunțând la revărsări de argumente, invective sau imprecații ușor de reconstituit. De închiriat este, din acest punct de vedere o fonogramă cenzurată fără nici o pagubă pentru redarea atmosferei domestice în cele mai mici amănunte: Firește! d-ta nu te amesteci...etc... Și se isprăvește masa cu certuri și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Sofocle îl folosește aproape pretutindeni, scrie el în Prima Prefață la Britannicus, în 1669. Astfel în Antigona el folosește tot atâtea versuri ca să reprezinte furia lui Hemon și pedeapsirea lui Creon după moartea acestei prințese câte am folosit eu la imprecațiile Agripinei, la plecarea Juniei, la pedepsirea lui Narcis și la disperarea lui Nero după moartea lui Britannicus." Dacă Racine se arată partizan al simplității acțiunii, spre deosebire de Corneille care preferă tragedia cu acțiune complexă, o face pentru a se conforma modelului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
anticalofilă, antiestetistă, făcându-l atent pe un pictor precum Petrașcu asupra riscurilor pe care și le-a asumat cu o pictură de mari dimensiuni, accentuat decorativistă. "Kimonologhiile" constituie fundalul descalificant pe care se detașează un pictor precum Luchian, și dincolo de imprecație, merită reținut efectul de contrast pe care Arghezi îl dorește decisiv și incriminatoriu pentru pictorii falsificați. "În sălile "Tinerimii", spoite cu kimonologhii, acaparate de ceea ce el numește "mușamale", în acest mare sanatorium de lucruri mici bolnave, frescheța și vivacitatea lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de ghete și pălării, se cheltuiește în luxul inutil și prostesc al ambalajului, care constituie personalitatea lui"413. Plasticitatea idiomului critic la Arghezi, care lasă să se vadă stilistul atent la nuanțe, relevă prin reluarea "cuvântului potrivit", ca fixare a imprecației, relația pe care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei formule și pictura lui Loghi ilustrativă în sens depreciativ. În "Vers și Poezie", articol apărut în Linia dreaptă 414, Arghezi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau de maioneză"417. Și criticul continuă: "La domnul Loghi nu e nici o profunzime, nici o cugetare și repet că nu se poate. E oala de culori nesimțitoare și oarbă, care din când în când se varsă pe pânză"418. O imprecație similară, într-un alt context însă, i se adusese și lui Whistler de către John Ruskin cu prilejul expunerii la Grosvenor Gallery, în 1877 a tabloului (Nocturnă în negru și auriu: racheta căzătoare (1874). Într-una din scrisorile grupate sub numele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
albina Și-n urmă-l Înghite lumina...” - hiperbolă: exagerearea expresiei (mărind imaginea); „Sălbatecul vodă e-n zale și fier și zalele zuruie crunte...” (G. Coșbuc) „Dar nici nu aș vrea să-l supăr (micșorând imaginea) Cât piperul de ienupăr...” (Arghezi) - imprecație: blestem (dorința de a pedepsi pe cineva) „În două surcele de lemn să se facă Picerele tale, făptură buimacă...” (Arghezi); - perifraza: exprimă În mai multe cuvinte ceea se poate exprima Într-unul singur; Capitala Franței (Paris) Învingătorul de la Austerlitz (Napoleon
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Rebreanu Își pune În valoare În aceste pagini talenul și marea capacitate de a Înfățișa forța maselor de țărani. Sunt momente când imaginile se succed, parcă impinse cu Încetinitorul: așteptare, Încordare, neliniște, spaimă etc. Descrierile aparent calme cedează treptat locul imprecațiilor, nervozității generale, prin comentariul gândit. Este sugestivă În acest sens imaginea largă a represiunii, ciocnirea și fuga În derută a țăranilor, după ce gloanțele celor două companii desfășurate În linie, de-o parte și de alta a șoselei, au Început să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]