542 matches
-
ar reprezenta 12% din totalul scriitorilor (în volumul Scriitori români din exil:1945-1989. O perspectivă istorico-literară, Ed. FCR, 2001). A fost agreată această împărțire aproximativă pe decenii sau pe generații, acceptabilă în principiu, deși suferă de o bună doză de imprecizie. Criteriul de periodizare a exilului literar românesc nu poate fi, în mod obiectiv, decât unul politic, în funcție de epoci, de interdicții și, bineînțeles, de sinuozitățile dictaturii comuniste. Fără să am impresia că am produs o revoluție în această periodizare, aș propune
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
fost nevoie ca un astfel de studiu să apară peste granițe, să aibă cronici în reviste franceze de 700 000 de exemplare, pentru ca această problemă să capete un ecou consistent și la noi. O astfel de explozie mediatică implică, bineînțeles, imprecizie în discuție, multă patimă și prea puțină rațiune. Un excelent model de abordare a acestui subiect extrem de delicat este cartea lui Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții. Maniera în care Matei Călinescu atacă problema
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
și cititor se interpun filtrele a două confesiuni: cea a naratorului-personaj care își rememorează primele experiențe infantile (aproape în regimul unei suite de ședințe de psihanaliză) și cea a prietenei părinților, în relatare indirectă. De aici se creează impresia de imprecizie și mister, ca și cum spectacolul vieților ar fi abia ghicit dincolo de perdeaua și draperia amintirii, fluide amândouă. O anume patină încarcă narațiunea de o atmosferă desuetă, care dă iluzia de roman sentimental, poate chiar patetic, iluzie realizată printr-o strategie rafinată
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
reprezentativ al gîndirii științifice contemporane, e mîna prietenoasă pe care un erudit o întinde celor a căror erudiție se oprește la porțile științelor. Este drept că, purtat de la mașina Turing la descrierea logaritmică a unui fulg de zapădă, de la tipologia impreciziei regăsite în teoriile lui Gödel sau Prigogine pînă la teoria haosului determinist, de la programul binar al lui George Boole la teoria definibilității lambda (Church-Kleene), sau de la codul Hamming la potcoava lui Smale și apoi la șirurile aleatoare - purtat prin acest
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
nu avem, după Război, prea mulți critici de poezie cu formulă conceptuală autonomă. Cei care n-au căzut în păcatul ideologic al structuralismului și-au făcut, din însuși slalomul acesta, un rudiment de ideologie. Preciși în verdicte, ei au cultivat imprecizia în viziune. E semnificativ, de pildă, cum începe și cum sfârșește capitolul dedicat lui Nichita Stănescu. Apelul direct la interpreți nu mai are, ca în atâtea alte cazuri, nimic inefabil. Mâna de deasupra, pe care o invocam în urmă cu
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
române prima propunere concretă privind ocuparea militară imediată a Ucrainei de către trupele române și polone. Autoritățile române au respins însă propunerea Poloniei, ministrul român la Varșovia, Alexandru Florescu, concluzionând după discuții cu lideri politici polonezi că planurile lor dovedeau ”o imprecizie și o fantezie pe care socotesc că se cuvine a nu le lua în seamă decât sub beneficiu de inventar”. După ce trupele polone au ocupat, la 7 mai 1920 orașul Kiev, propunerea acțiunii militare comune cu România a fost retrimisă
Cum a pierdut România Odessa în 1920 by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78773_a_80098]
-
lui de acum, puternică, sigură pe sine, având ceva de spus și spunând-o răspicat, precis, aproape chirurgical. Ai încadra-o nenuanțat în cel mai categoric realism, dacă termenul acesta incert, mult prea mânuit, n-ar ascunde din start o imprecizie care îl golește de orice substanță: un scriitor cu adevărat realist nu ar putea trece de prima propoziție a unei simple povestiri, fiindcă enunțul ei (să zicem: S-a trezit de dimineață și și-a aprins o țigară.”) îl va
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
numeric) și neglijează faptul că respectiva cronică fusese publicată deja (într-o formă foarte diferită) în același ziar „Epoca”. Trecuseră, când Davila consemnează întâmplarea, mai bine de treizeci de ani, deci scăparea nu-i numaidecât imputabilă. Semn că nu toate impreciziile au substrat malonest. Adeseori oamenii se contaminează de verva lui Caragiale și încearcă s-o mimeze pe cont propriu. Un exemplu edificator (și, în felul lui, trist) de astfel de „parazitism” îl constituie relatarea lui Ion Suchianu. Crezânduse ei înșiși
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize... Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut nicicînd să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am răbdarea, destoinicia de-a cumpăni talgerele minuțios, de-a pipăi precizia la imprecizie... Mereu o iau pe miriști știrbe, calc prin scaieți cît varza, dărîm codobelcilor spirala de aur, strivesc mușuroaie ce s-ar cuveni ocolite, măcar din prudență, dacă nu din pudoare, din grija de-a nu deranja furnicărimea irascibilă, imprevizibilă în
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
carne și oase! îi mănânc fripți!... Nu-i lipseau ideile, carnetul era pe sfârșite, îi lipseau doar numele celor care-i "strâmbaseră destinul" - și-a fluturat iar mâinile deasupra capului, indicând un univers apăsător, imposibil de definit altfel decât prin imprecizie. Se pensionaseră și făceau sau nu afaceri, muriseră ajunseseră prea mari și erau de neatins, se acopereau unul pe altul, bâjbâise astfel ani de zile, strunindu-și de bine, de rău dorința de răfuială, pentru că nu vroia să strice înțelegerea
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
proiectează printr-o mică fantă pe ecranul alb. Privirea înecată în lacrimă a lui Noodles este aparatul de filmat și istoria se desface lent în fața spectatorului învăluită în lacrima nostalgiei. Toate aceste rupturi de nivel induc o stare difuză, de imprecizie, aparent ele sunt semnul unei indecizii care a marcat montajul dificil a unui film foarte lung, însă, ajungi pe parcurs să-ți dai seama de precizia și finețea acestor decupaje, de relația dintre ele mediată emoțional, ca și la Proust
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
venind din lumea Bucovinei, îi scria vienezei Ingeborg, cea marcată de o frunte înaltă, rațională, la 23 mai 1948: „Pentru cea atât de exactă, la 22 de ani de la ziua de naștere, de la cel atât de inexact”. El era orientalul impreciziei și meditației (26.I.49: „încearcă să uiți pentru o clipă tăcerea mea atât de îndelungată și de stăruitoare”), ea era mai degrabă doctoranda în filozofie, pe un drum al acțiunii, voind argumente și explicații (1948, de Crăciun: „Știi că
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
restaurant". N-am știut nici că ,recitalurile" cu public au făcut din Ana Blandiana o celebritate a anilor ^80. Poate poemele din revista Amfiteatru ori volumul de versuri pentru copii oprit de cenzură cu puțin înainte de revoluție. Dincolo de astfel de imprecizii, Rabourdin pare satisfăcut de nivelul puținelor opere literare românești care-i sînt cunoscute. Că, de altfel, si Sandrine Fillipetti. Din păcate, nu ne spune nici unul ce impact au avut întîlnirile scriitorilor noștri cu publicul francez. Probabil n-au socotit că
Spécial Roumanie by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11022_a_12347]
-
Nu susțin, nici pe departe, indiferența morală. Soluția mea e pragmatică și pune accentul pe prudență. Lecția e la fel de veche pe cât de veche e literatura. Mărturiile, indiferent cui ar aparține și indiferent la ce s-ar referi, sunt predispuse la imprecizie. Și atunci, de ce să acordăm o atenție specială episoadelor datând din tinerețea colorată ideologic a lui Crohmălniceanu, de vreme ce era de așteptat ca aceasta să aibă parte de varii cosmetizări? N-ar fi tot atât de inspirat să verificăm și alte secvențe, asepice
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
Să presupun că toată istoria asta a noastră/ n-are de-a lungul mileniilor decît o Maică Bătrînă?". Odată ce trecutul și prezentul s-au devalorizat, nădejdea n-ar putea fi decît un viitor "luminos și perpetuu", denumit însă cu atîta imprecizie ironică, încît e limpede că nici acesta n-ar putea alcătui o certitudine:"Dar amintirile ne vor fi în curînd de prisos/ ne vom hrăni numai cu viziunile,/ locurile și ființele pe care le vom cunoaște/ vor fi atît de
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
interpretare, ci trăsăturile fundamentale ale multora dintre structurile limbii: clasele lexico-gramaticale, „părțile de vorbire”, subdiviziunile lor sînt în majoritate eterogene; multe elemente lingvistice sînt plurifuncționale și cunosc grade diferite de gramaticalizare. Accentul pus pe interferențe nu înseamnă însă haos și imprecizie a definirii: stăpînirea faptelor conduce la o analiză nuanțată, în care ambivalența sau amalgamarea pot fi descrise cu exactitate. Spațiul nu ne permite, din păcate, decît o enumerare a principalelor teme ale volumului, care acoperă de fapt întreaga diversitate a
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
și pe mexicani. Un gust pentru parabola șugubeață are și șeriful Tom Bell cînd explică ajutorului său festele pe care le joacă destinul chiar și celor mai buni. Se resimte în toate aceste istorii aburdist-povățuitoare un fel de nesiguranță, de imprecizie, și aici se află unul dintre lucrurile noi pe care-l aduc frații Coen în acest western atipic. Istorioarele nu mai refac sensul lumii care-ar putea fi dedus din sensul poveștii și nici farmecul lor nu mai este suficient
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
autorului, reconstituie trecutul unui bun prieten, pictorul Adrian Tonegaru, dispărut în vâltoarea celui de-al doilea război, îngropând cu el speranța unei cariere artistice excepționale și un ideal de artă înrudit cu al lui Ștefan Luchian. Retrospectiva, pusă sub semnul impreciziilor și invenției oniricului, se realizează la îndemnul fiicei Marcela Tonegaru, rezultat al iubirii pictorului cu Iolanda Mladin, cunoscută la Antifala, localitate imaginară din Delta Dunării. Denumirile de localități sunt stranii, ca la Ștefan Bănulescu: Genucla, Ramidava. Romanul evocă drama războiului
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
spre cer și greutatea care o trage spre miezul pămîntului, e axa în jurul căreia își toarce el speranțele, puține, de ordonare" (Rîme pentru margine și sobă). Pofta de viață" îi e stimulată pe celalalt versant al demoniei, de modestia, inaparentă, imprecizia decompoziției. E, am zice, o introvertire a extrovertirii: "e primăvară și mă retrag la umbră/ miroase a lucruri îngropate de cîteva luni și scoase la vînt și umezeală/ miroase mult prea bine/ lucrurile care putrezesc îți dau pofta de viață
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
și orgoliul subtil al contactului cu un cosmos "materializat în eteruri", cum ar spune I. Negoitescu, nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă, așa cum se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care e soarele// tăcerea din mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel mai simplu cuvînt/ cel
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Cosmin Ciotloș O anume imprecizie de încadrare pare să planeze, trebuie s-o spunem, în titlul ales de Ion Simuț pentru cea mai recentă carte a sa, Simptomele actualității literare. Cum decriptăm ușoara metaforă, cum definim și cum adaptăm teoretic primul termen - mai degrabă medical
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
intelectual sistematic, didactico-enciclopedic (și ca rezultat à la longue, descurajarea reală a unor astfel de eforturi, acolo unde ele mai există); lenea intelectuală programatică, trîndăvia boemă deliberată ca stare de grație întru așteptarea nu știu căror divinus influxibus ex alto, imprecizia scriiturii sau excesul de expresivitate chiar și în acele zone ale discursului teoretic unde se impune mai cu seamă evitarea lor..." Or, Maiorescu, crede autorul nostru, a fost primul care a oferit suportul - alibi teoretic care justifică și încurajează astfel
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
argument menit a pleda pentru aceeași marotă cu efect de ritual în cărțile sale: transdisciplinaritatea. Basarab Nicolescu are o reprezentare a universului, ceea ce e totuna cu a spune că face metafizică. Specializat în fizica particulelor elementare, al cărui domeniu de imprecizie silește intelectul să abdice de la logica aristotelică (marcată prin identitate, noncontradicție și terț exclus), Basarab Nicolescu își construiește o imagine dialectică asupra lumii: un univers alcătuit din mai multe niveluri de realitate, unde fiecare nivel e guvernat de legi proprii
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
Ocazia este însă pierdută în câteva notații expeditive și insipide, încheiate cu constatarea că "Marin Preda a utilizat și alte materiale documentare din memoriile deținuților politici ", pe lângă relatările lui Ion Caraion (p. 51); dar nu era oare cazul ca asemenea imprecizii să fie eliminate? În capitolul despre Delirul, Emil Manu ajunge la o concluzie ce merita și ea o dezvoltare pe măsură, ce ar fi sporit interesul biografiei: "Cu Delirul, Marin Preda devine un disident periculos, calitate care se mărește ca
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
Ar fi fost aici locul de a aduce argumente din dosarul de la Securitate al scriitorului, o piesă documentară importantă (deși doar bănuită), decisivă, pentru precizarea raporturilor cu regimul politic. O deficiență majoră a biografiei realizate de Emil Manu este nefireasca imprecizie a surselor documentare. "Portretul lui Moromete " (p. 61-69) este reconstituit pe baza amintirilor lui Alexandru Preda și a investigațiilor lui Marian Ciobanu, dar nu ni se dau nici un fel de detalii despre aceste surse, creditate fără cea mai mică suspiciune
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]