1,178 matches
-
iubirea. Mici buchete zburau din toate părțile spre podium. Nanone le mulțumea, executând o suită de reverențe din ce în ce mai elaborate. Lumânările aproape se topiseră și fumul lor o făcu, la un moment dat, să tușească. Imediat își făcu apariția pe podium impresarul, care încercă să solicite publicului înfierbântat o scurtă pauză necesară pentru înlocuirea lumânărilor și aerisirea sălii. Reuși doar atunci când îi asigură pe cei mai înverșunați admiratori ai primadonei și dănțuitoarei Nanone că partea a doua a reprezentațiunii va fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
corp. „Eu pot să te iubesc și pe tine”, zise. Și o sărută pe gură. Ceilalți se așezaseră În jur În semicerc, cam excitați, iar unul strigă ceva. Belbo se așezase, cu o expresie impenetrabilă, și privea scena ca un impresar care asistă la o repetiție. Era asudat și avea un tic la ochiul stâng, pe care nu i-l mai văzusem până atunci. Deodată, când Lorenza dansa deja de vreo cinci minute, făcând tot mai vizibil gestul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
înapoiat-o: ce să fac cu ea? Mi-am dat seama că era o zeiță a nisipurilor, o Protea, iar eu un dobitoc didactic. Ea îmi dădea puterea să înfrunt ziua pedagogică. La „Sfântul Pantelimon” predam engleza cu aerul unui impresar de vedete maneliste. Obținusem postul după cinșpe zile de stat la coadă pe holurile Inspectoratului de Limbi Străine. Inspector era un profesor de educație fizică. Ăsta îi lua la rând pe cei cu trei sacoșe, pe blonde și pe delegații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apăru chiar săptămâna următoare, ceea ce atrase atenția forurilor în drept asupra cazului. Cum cu arhitectul era din ce în ce mai greu de comunicat și cum pe articol saxofonistul primise frumoasa sumă de 380 de lei, el își luă asupra sa toată munca de impresar artistic al ciudatului său amic. Fiind vorba de inofensiva și mereu utila muzică clasică, arhitectul intră până la urmă și în vederile Radioteleviziunii, așa încît câte un concert interpretat la orgă electronică sâmbătă seara sau joi dimineața, pe programul trei, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și Elena lui ocupau vila de metal și sticlă care fusese ridicată pe fundațiile fostului bloc. Înconjurați de puternicul miros de ozon, trăiau liniștiți, începură să-și dea seama că îmbătrînesc când își căsătoriră băiatul. Profesorul era recunoscut ca un impresar genial, dar de la un timp nimeni nu părea să mai aibă nevoie de el. Mai era invitat pe la congrese, ca președinte onorific, dar ceea ce i se cerea, mereu și mereu, era să povestească împrejurările în care-l cunoscuse pe Emil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
șpe, poți să și numeri că nu mă gâdil, dincoace trei’șpe, că-s mai noi, iar jos... Vă rog... Poți să mă rogi și-n genunchi, da’ pe-astea nu le expun decât cu acordul dumnealui. Uite-l. Sunteți impresarul ? S-avem pardon. Io mi-s producătorul. Dacă-i dai dumneaei și un tivi color te las să-i faci, după, încă zece vânătăi. MOȘ Y 66 Noapte de Crăciun frumos așezată peste cuplul Ionescu de la șase, ambii sforăind lin
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de la han, fiindcă sîntem În 1800, domnilor, cum spune cîntecul: mai puneți whisky În pahare, octombrie e sărbătoare, cu-amurguri violete! Au sosit la Lima toreadorii cei superstițioși, dar care nu se tem de loc să se urce În Cadillacul impresarului; și neisprăvitul ăla nu se hotărăște odată să semneze contractul cu Briceno, care anul ăsta a Înnebunit pur și simplu publicul spaniol și a venit timpul să-l vedem și noi aici, la Lima. Țiganul a acceptat să pozeze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
figurile și nu se putea gîndi decît la un pahar de coca-cola de la gheață. Grozav de frumoasă era Susan și ardea de nerăbdare să afle numele toreadorilor care veniseră. Juan Lucas, cu o răbdare Îngerească, Începu să-i explice că impresarul era un pungaș și un nerușinat fiindcă nu-l adusese pe Briceno, care era cel mai bun toreador al sezonului. Apoi Îi spuse, unul cîte unul, numele toreadorilor care veniseră, Îi explică și o ajută să-și amintească care din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dormitorul lui Celso. O oră mai tîrziu, Celso apăru În barul de vară, unde, profitînd de primele raze ale soarelui de primăvara, Juan Lucas, Susan și Luis Martin Romero stăteau de vorbă despre luptele cu tauri și-l blestemau pe impresar, fiindcă nici anul ăsta nu-l adusese pe Briceno, care stîrnise un delir de admirație din partea publicului spaniol și care, după cît se spunea, era pe zi ce trece mai curajos și mai clasic...O să fiu obligat să mă ocup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de bani e vorba, Julius Îi vorbise deseori de ea, o cutie de pesmeti Field plină cu bani de hîrtie murdari. — Liniștește-te, Celso, o să dăm noi de ea. — Trebuie s-o găsim; poate cu banii ăștia Îl cumpăram pe impresar ca să-l aducă pe Briceno, interveni glumeț rotofeiul Romero și Celso Îl Înjură de mamă cu ochii scăldați În lacrimi, grăsanul ăsta libidinos nu știe decît să mănînce, să bea și să-și bată joc de toată lumea. Există unele bănuieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ascundă. Notele lui Bobby s-au Îmbunătățit simțitor la Începutul lui noiembrie și Juan Lucas a acceptat sugestia lui Susan de a-l lua la ultimele corride ale sărbătorilor, care ar fi putut fi mult mai reușite dacă neisprăvitul de impresar l-ar fi adus pe Briceno. Într-o după-amiază, la sfîrșitul lunii, rotofeiul Luis Martin Romero Îl chemă pe Juan Lucas la telefon ca să-l anunțe că Briceno o să debuteze Într-o arenă hispanoamericană, luptînd două duminici la rînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Neînțelese cu bună știință, vreau să spun. Mesajul pieselor este destul de clar. ă Așa sper și eu. ă Alexander Grigorevici m-a făcut să cred că dumneavoastră mă puteți ajuta. ă Nu vă pot ajuta în privința pieselor. Sunt magistrat, nu impresar. ă Nu am venit să vă văd în legătură cu piesele mele. ă Ah... am înțeles greșit. Prințul Bikov fu cuprins brusc de o emoție puternică și părea că nu mai are mult și explodează. Pe o voce gâtuită abia reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
stil vechi” (cf. jurnalului aceluiași Hugo Ball). Pentru Emmy Hennings, tînărul pare un băiat fugit de-acasă, suspinînd de dorul pentru cămin. Lui Hans Richter i-a lăsat impresia unui tip talentat, manierat, perseverent și răzbătător, organizator excelent și viitor impresar al grupării, cu un temperament „francez” sau „latin”, disonant în raport cu cel mult mai rece al germanilor... (Hans Richter, Dada, art and anti-art, Éditions de la Connaisance, Bruxelles, 1965). Împreună cu Tzara, „bateristul” Richard Huelsenbeck (emigrat din Germania) și Marcel Iancu vor interpreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să se erijeze în manager, intermediar de relații internaționale, strateg și, în ultimă instanță, lider al „companiei” Dada. În vara lui 1916, la marea serată de la Züntfhaus zür Waag (unde gruparea se retrăsese după închiderea cabaretului), îl va înlocui, în calitate de impresar pe Hugo Ball, după ce acesta din urmă - epuizat după lectura poemului maori „o gadji beri bimba“ - este scos pe brațe din sală. Foarte curînd, excedat de scandalurile și de conflictele cu poliția generate de Tzara, „idealistul”, „metafizicul” Ball se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și străfulgerări legate de generalul Colin Powell și de secretarul de stat Baker. Și pe urmă, În stadion, scurta Întunecare a luminilor orbitoare - urmată de dramatica revenire a iluminației. Toate acestea Îți evocau demonstrațiile de masă organizate și regizate de impresarul lui Hitler, Albert Speer: evenimentele sportive și marile Întruniri ale maselor fasciste, Împrumutând unele de la celelalte. Tinerii lui Ravelstein se dădeau În vânt după basketball. Desigur, În Michael Jordan vedeau un geniu. Ravelstein se simțea adânc și vital legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Petrecusem o noapte minunată. Nu eram îmbrăcat cu haine din excedentul de război. Purtam hainele pe care le îmbrăcasem după ce fugisem din Berlin, după ce mă descotorosisem de uniforma C.A.L. Purtam hainele în care fusesem capturat: o mantie de impresar cu guler de blană și un costum din serj albastru. Aveam și un baston, așa, de moft. Am făcut lucruri minunate cu bastonul: exerciții rococo de mânuire a armelor, rotiri à la Charlie Chaplin, lovituri de polo date resturilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Și nici Violet Tranter nu-i aici. Nu știu de ce. — La dracu cu Violet, spuse MM liniștită. Și să nu te-aud că vii cu vreo replică deșteaptă, Hugo. Matthew, sun-o. Dacă nu dai de ea, sună-l pe impresarul ei. — Cine e Violet Tranter? o întrebai pe Sophie. Îmi sună cunoscut numele. — A, e fata care a jucat-o pe Fuchsia 1. Am clipit, după care am înțeles despre ce vorbea. —Gormenghast 1? L-am văzut la televizor. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu ochii mei. La sfârșit, Sally mi-a spus că fusese o lectură excepțională. Eu și norocul meu. Violet Tranter nu-și făcu apariția. Matthew ne spuse că în zadar sunase la numărul ei de acasă și la cel al impresarului ei, care nu mai vorbise cu ea de câteva zile, dar că era sigur că-i spusese de lectură. Fu întrerupt de zgomotul ușilor trântite și toată lumea își ridică privirile din foi, dar nu era decât Steve, directorul de scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
joace pe Hermia, spuse Sophie. La urma urmelor, nu e un rol principal. Când am lucrat cu ea la Almeida anul trecut, deja i se urcase la cap. Și după aia a venit spotul ăla publicitar de la TV și Gormenghast. —Impresarul ei m-a sunat, zise Matthew, care ținea să participe la conversație. Mi-aduc bine aminte. Poate că-i place de vreunul dintre actori, sării și eu. Toată lumea făcu un efort să se concentreze pe această idee; în atmosferă domneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fundul lui Bill. *** Sally veni pe la mine la câteva zile după ca să mă ajute să-mi încarc uneltele în camionetă și să le duc la teatru. Îmi povesti cum că Violet Tranter nici nu apăruse, nici nu dăduse încă telefon; impresarul ei se arăta la fel de uimit ca toți ceilalți. A sunat cineva la prietenii ei? zisei. Sally ridică din umerii săi mici și eleganți. —Știi, Violet nu e genul care să aibă amici. Cel puțin nu prietene care să știe che
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Poate că Hugo avea dreptate, sugerai eu. Poate chiar a murit. Întinsă pe pat, într-un neglijeu din șifon foarte decoltat, cu inima străpunsă de un pumnal cu un model ciudat, oriental... a fost cineva la ea acasă? A, da, impresarul ei. S-a dus o dată, spuse Sally, tăind aripile imaginației mele macabre. Credo 3 că are o cheie. Sau poate a apelat la un vecin. Dar nu e nessuno 4 în baie. Și acum ce se întâmplă? întrebai curioasă. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Shirley Lowell? zise Janey, pe un ton vag. N-am auzit de ea. Ai idee câte actrițe în devenire sunt pe lumea asta? Indiferent de moment, aproximativ nouăzeci și cinci la sută din actori nu au de lucru. Avea un impresar? Nu știu. Tocmai terminase teatrul. —Unde? Ridicai din umeri. Păi atunci..., făcu Janey, punând capăt oricăror speculații. Se lipi de canapea și-și dădu capul pe spate ca să se uite la mobilul cel mai apropiat de noi. N-are nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în studioul meu, ca din pușcă. E un thriller super, dramă de familie, câteva chestii supranaturale - nici nu știi cât de în vogă sunt chestiile astea acum - și vreo câteva scene incitante pentru femei. I-am trimis un exemplar și impresarului Natașei Richardson și se pare că-i place la nebunie. —Natașei Richardson? — Nu, impresarului. Dar tot e ceva. Există și vreun rol pentru Helen? întrebai eu, ca din întâmplare. Janey păru surprinsă. —A, sunt multe roluri bune. Chiar nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chestii supranaturale - nici nu știi cât de în vogă sunt chestiile astea acum - și vreo câteva scene incitante pentru femei. I-am trimis un exemplar și impresarului Natașei Richardson și se pare că-i place la nebunie. —Natașei Richardson? — Nu, impresarului. Dar tot e ceva. Există și vreun rol pentru Helen? întrebai eu, ca din întâmplare. Janey păru surprinsă. —A, sunt multe roluri bune. Chiar nu m-am - adică, o să mai dureze ceva până ajungem la distribuție. Lui Helen îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nimic pe masă. Hawkins clătină din cap. —Au verificat și calculatorul, în caz că a lăsat ceva acolo. E ceva destul de des întâlnit în zilele noastre. Dar nu s-a găsit nimic. Se sprijini de spătarul scaunului, gânditor. — Luase prânzul cu un impresar. Asta s-a verificat. Se pare că erau amândoi la patru ace. Cantley ar fi putut să se întoarcă, pe jumătate beat, și să meargă să-și facă injecția asta - sincer, cea mai mare aiureală pe care am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]