25,072 matches
-
toată responsabilitatea, totuși, odată și odată lucrurile trebuie spuse pe șleau, așa cum sunt, adevărul trebuie subliniat cu claritate și exactitate, pentru a nu mai da naștere la confuzii și interpretări eronate. Nu putem închide ochii la infinit, nu putem lăsa impresia că suntem proști, la infinit. Mai sunt unii care știu exact ce este arta, dar de obicei aceștia stau retrași, lăsând astfel liber locul celor ce "se bagă" fără să-și facă probleme de conștiință, celor ce insistă și fac
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
depășesc ca persoană. Doctorul Dumitresco nu cunoaște acest lucru. Expoziția în ansamblul ei este haotică, înghesuită inutil, se autosufocă prin cantitate, căci autorul n-a vrut să renunțe la nimic, și-a închipuit că asfixiind spațiul de expunere va da impresia de anvergură, de vastitate de preocupări. Rezultatul este un haos total unde ochiul nu mai vede nimic. Dacă evident nu ne aflăm în fața unei opere, cum doriți ca prezentarea de pe simeze să fie ea însăși artistică? Este un nonsens. Agățarea
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
Mircea Mihăieș Placiditatea populației, absența reacțiilor societății civile, scufundarea penibilă a partidelor de opoziție le consolidează pesedeilor impresia că sunt nemuritori. Convinși că nimeni n-o să-i clintească din scaunele puterii, își permit chiar luxul de-a admite că lucrurile merg prost. Tonul, peremptoriu, coborând peste capetele prostimii din înălțimea atotșiinței și atotputerii pesediste, e cam următorul: "Corect
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
reînviat în timpul emisiunilor despre Irak. Ciocnirea a două helicoptere aliate ori împușcarea unor copii și femei dintr-un autobuz care n-a oprit la control au luat fața, cum se spune în limbaj fotbalistic, ocupării aproape fără luptă a Bagdadului. Impresia produsă de trupurile sfîrtecate sau aruncate în gropi comune a fost atît de puternică, încît faptul că în proporție de 99 bombardamentele ( care le-au depășit de cîteva sute de ori în intensitate pe cele din tot războiul al doilea
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
fața locului păreau adeseori copleșiți de numărul, varietatea și contradictoriul informațiilor. Dacă mai pun la socoteală și dezinfomările, capcanele sau minciunile sfruntate, e clar că orice amestec în acest spectacol era cât se poate de riscant. N-am avut, însă, impresia că prea mulți gazetari români metamorfozați în "reporteri de război" au luat în considerare acest risc. De la trimișii la fața locului ( vorba vine: cu excepția echipei de la Antena 1 dar și aceasta de-un perfect amatorism , ceilalți au stat frumușel la
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
de a fi citite: un eseu despre Kundera și faimoasa epistolă din 1993 a lui Joseph Brodsky către Va¹lav Havel referitoare la postcomunism. l Ca de obicei, foarte spirituală tableta dlui Dan Perjovschi din revista 22 nr. 684 intitulată Irak, impresie răsărit de soare. O reproducem integral: Faptul că oameni proaspăt scăpați de dictatură se răzbună pe statui și pe portrete, fugăresc milițieni sau se minunează de chiuvetele cu robineți de aur din palatele construite pe mizeria lor îmi este cunoscut
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
mult? Sau cum scrie editorialistul de la Național: "La ora asta nu există nici o explicație logică pentru introducerea acestei plăți obligatorii, nici o explicație care să justifice legalitatea. Singura explicație ar fi doar aroganța celor care au luat o asemenea decizie." Sau impresia lor că românii înghit fără să crîcnească toate prostiile prin care Puterea își justifică impozitele de tot felul din ultima vreme, adaugă Cronicarul.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
interior ea seamănă cu o mocnire înceată culminînd într-o izbucnire bruscă. Vulcanul erupe repede după o îndelungată acumulare. Sau, în termeni de patologie, orice boală e precedată de o perioadă prodromală a cărei lipsă de simptomatologie îți poate da impresia că, atunci cînd simptomele apar, ele apar din senin. În realitate, din senin nu apar decît minunile. Nu întîmplător Henry Chadwick, specialist în teologie creștină și profesor la Universitatea din Cambridge, insistă în monografia Augustin asupra convertirii filozofului latin. Căci
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
pur și simplu satul aici. - Dar nu vor reuși niciodată să strîngă suficient ca să plece înapoi. Doctorul Azad își luă o porție de legume. Purta o cămașă albă imaculată, iar gulerul și cravata îi ajungeau pînă la bărbie, încît aveai impresia că nu are gît. Nazneen văzu o pată unsuroasă pe cămașa soțului ei, acolo unde îi căzuse niște mîncare. - În fiecare an își zic că mai au un an, continuă doctorul Azad. Dar oricît ar economisi, tot nu-i de
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
câteva zile înainte de simpozion bântuise pe-acolo un uragan. Uraganul este o realitate fără legătură cu ideologiile și sistemele politice. Efectele sale se vedeau cu ochiul liber. Din pură curiozitate l-am rugat pe un cercetător cubanez să-mi spună impresiile despre acest fenomen meteorologic. Răspunsul a fost aiuritor: cu toată seriozitatea, interlocutorul meu mi-a spus: "La Santo Domingo au murit din cauza uraganului patru sute de oameni. La noi, patru: unul era beat, altul s-a înecat în piscină, ceilalți doi
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
Augustin Buzura: Eu am fost marcat și de unii, și de alții; aveam un vecin, de pildă, care mi-a explicat pentru prima dată, cum se ducea cu arcanul la oaste, pentru că eu aveam cu totul și cu totul altă impresie, se punea mâncare, băutură pe masă în mijlocul satului sau la biserică, unde se adunau doritorii, în jurul mesei erau funii pe țăruși și o funie care înconjura masa... se băgau pe sub funie să fure... beau, mâncau, se strângea funia și care
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
comentatori de politică externă au tot plîns de mila României fiindcă ar fi încăput pe mîna unui ignorant în ale relațiilor internaționale. Iar celebrul banc prezidențial despre felați onoarea licuricilor mari - dacă trebuie! - în locul celor mici, le-a dat multora impresia că Băsescu ar putea da cu bîta în baltă și după alegeri, cum a făcut, înainte, cu formula "tainului", cu care i-a indispus pe francezi. Președintele României a dat o lovitură de imagine cu vizita lui la Washington. E
Băsescu la marele licurici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10400_a_11725]
-
și altele privind generația anilor '50-'60, activitatea în mișcarea comunistă, din care autorul făcea parte pentru a se despărți apoi definitiv de ea, în 1957. Amintirile cele mai persistente din această epocă sunt reuniunile militanților ca niște "slujbe profane", impresia generală e "cenușie și disciplinată", limba e de "beton", iar din această vreme autorul păstrează o oroare sacră față de termenul "ședință". Pentru cititorul român e deosebit de interesantă intrarea festival care evocă Festivalul mondial al tineretului din București în epoca Gheorghiu-Dej
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
postum." O ingenioasă propunere de cuvinte-himere, în genul cuvintelor valiză, reconfirmă gustul particular al autorului pentru ludicitate. Două-trei exemple merită reținute: "Alambiguu - răsucit pînă la echivoc", "Anarhitect - constructor dezordonat, considerat postmodern", "Artrist - estet melancolic". Ceea ce surprinde și dă o ciudată impresie de inextricabil univers propriu este amestecul de personaje reale - culese din amintiri - și personaje literare, autori, convocați într-un regim de egalitate, fără nicio discriminare. Sunt citați astfel, în pagini succesive Valéry, Swann, Proust însuși și personaje din legendarul familial
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
primele pagini ale cărții, vezi că ele nu promit prea mult, în sensul că povestea începută seamănă cu cea din Chemarea lui Matei, al doilea roman al autoarei (tot unul despre iubire, moarte, informatică, deși și despre religie) și astfel impresia este de deja-văzut. Parcurgând însă restul paginilor și remarcând întrepătrunderea de planuri, originalitatea Florinei Ilis iese încă o dată la iveală. Cum începe însă al cincilea discurs narativ al romanului (nu întâmplător al cincilea, denumit "Ultimul")? Nu altfel decât cu cuvintele
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
turnători adolescenți, nu și turnători bebeluși. Totuși, ce bogat material informativ ar fi putut oferi aceștia, unui sistem bine și modern utilat. în pătuțul de la maternitate, la sânul matern, câmpul de observație al bebelușilor este vast și divers. Iar naturalețea impresiilor, copleșitoare. Cât despre modalitățile de comunicare ale nounăscutului, ele nu sunt nici pe departe atât de reduse pe cât s-ar părea. }inând seama că sunt bebeluși care nu tac douăzeci de ore din douăzeci și patru. Un ofițer de Securitate cu studii
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
FI 97, vol. 4, f.105-107). Inedită ipostază a Securității: agenție specializată în găsirea de locuri de muncă pentru cetățeni! Conlucrarea dintre colonelul Merce și A. B. a decurs perfect, așa cum arată documentele. Partenerii se consiliază reciproc, fac schimb de impresii, își vând ponturi: Merce îi "recomandă" să nu ia cuvântul la o ședință a Consiliului de conducere a Uniunii Scriitorilor din aprilie 1983, ce se anunța furtunoasă și, într-adevăr, cel numit "Oșanu" ascultă sfatul amicului cu grade. La rându
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
Hristos (II Cor. 2, 14)”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a șasea, XLI, 23, în PSB, vol. 13, p. 263) „... cel mai strălucit praznic a fost cel pe care l au știut pregăti martirii cei desăvârșiți, care-Ți făceau impresia că sunt chemați la un ospăț ceresc”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a șaptea, XXII, 4, în PSB, vol. 13, p. 291) În privința muceniciei de care a fost învrednicit de trei ori fericitul Pavel, cum aș putea-o descrie
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
vieți. Dar cine e acuzatorul? Un anume Nichifor Fătu, care îi spusese lui Filimon că e un copil găsit în zona gării și plasat apoi într-o colonie din preajma carierei de piatră. Acesta i-a creat lui Filimon în permanență impresia unui ins nefast, a unei autorități opresoare, pe care o detestă și cu care intră în conflict. Iar aceste conflicte se soldează de fiecare dată cu înfrângerea lui Filimon. Nichifor Fătu era șeful unei cariere de piatră, unde a lucrat
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
numeroase. Frânturi din acestea reapar, pâlpâie în conștiința muribundului Filimon. Starea de confuzie a faptelor se menține pe tot parcursul romanului și e nevoie de un cititor foarte vigilent pentru a înțelege toate conexiunile și pentru a face toate deducțiile. Impresia de bâjbâială prin întuneric, prin pâclă, starea depresivă de imposibilă dezmeticire dintr-un coșmar se mențin copleșitor, compunând scriitura dificilă a unei agonii și a unei incertitudini existențiale. Romanul transcrie procesul obscur de conștiință a lui Filimon din ultimele sale
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
pe țăran, pe cât se poate, prin el însuși, adecă prin poezia populară. Pentru publicul englez așa de cunoscător în ce privește descrierile de călătorii, maniera aceasta de a descrie va fi, suntem siguri, foarte apreciată... în totul tot lucrarea d-rei Stratilescu face impresia unei picturi; nici tristă cu intenție, nici luminoasă cu părtinire. Lipsa totală a notelor subpaginale arată că n-a voit să fie o operă de erudiție, dar e o încercare originală de a prezenta poporului englez o icoană sinceră a
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
lactic în celule? Sau că masa luată seară tîrziu te îngrașă? Sau că excesul de sare provoacă hipertensiune? Ei bine, morților nu le cresc nici unghiile și nici părul, fiindcă atunci nu ar mai fi morți, ci altceva. În realitate, impresia de creștere a părților cornoase e dată de retragerea pielii în urma pierderii apei. Retragerea scoate în afară ceea ce exista deja ascuns în faldurile pielii, de aici aparența unei creșteri post mortem, cînd de fapt e vorba de o simplă dezvelire
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
fotbalului, nu pot rezista tentației ludice și transformă fotbalul în artă. Ca multe alte jocuri sportive de echipă, fotbalul are ca personaj central o minge. Acest obiect sferic și elastic are un comportament duplicitar; pe de o parte, îți dă impresia că faci cu el ce vrei, pe de altă parte, în orice moment îți poate înșela așteptările. Mingea îți este un partener capricios, care trece ușor de la fidelitate la trădare și invers. Imprevizibilitatea, surpriza sunt chiar mai mari decât la
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
toate acestea există un fel de conștiință a spiritului ce trădează încrederea în ceea ce face. Or, numai sufletele tinere exultă încredere (o plantă care în spiritele îmbătrânite crește foarte încet). Convingerea cu care compune, chiar dacă nu absolvă muzica sa de impresia unui cristal care crește într-o soluție fragilă de logică și de argumente, îi permite să pună cu bună știință tonul forței în serviciul incertitudinii. Ascultându-i Flattements d^ailes pentru cinci flaute traversiere baroce, Dans la soif des mots
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
Iată motivul pentru care poeții se mișcă bine pe întinderi mici, asemenea unor alergători de curse scurte a căror principală însușire e viteza mare atinsă într-un interval scurt de timp. Poeții scriu proză prin scurtcircuitări și prescurtări epice, de unde impresia de alură eliptică a scrisului lor. Impresii, senzații și asociații surprinzătoare de cuvinte, acesta e tărîmul lor de predilecție. Dar în nici un caz coerența unor expuneri purtate pas cu pas în jurul unei intuiții inițiale. Nimic din toate aceste lacune nu
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]