652 matches
-
un loc comun, Nicole Tuffelli, spre exemplu, consideră simbolismul nu un stil, ci "mai degrabă o mișcare amorfă"28, iar termenul de "mișcare" este uneori preferat celui de curent artistic. Avem un simbolism și mai multe stiluri, spre deosebire de un singur impresionism, unde numaidecât principiile formale sau tehnice utilizate ne pun în temă, oferă un factor de coeziune. De asemenea, nu avem un program explicit de idei al simbolismului în pictură, coeziunea realizându-se, cum notează și Nicole Tuffelli, la nivelul unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în temă, oferă un factor de coeziune. De asemenea, nu avem un program explicit de idei al simbolismului în pictură, coeziunea realizându-se, cum notează și Nicole Tuffelli, la nivelul unei opoziții sistematice, pe care o face academismului, materialismului ignar, Impresionismului, pozitivismului și întregii civilizații industriale. Desprins de o unitate stilistică, simbolismul întreține un dialog permanent cu alte curente în pictură și cu celelate arte, de aici acest reflex sintetist. Făcând abstracție de criteriul stil, având în vedere relația strânsă pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
De la precizarea unui model la John Reed, este drept, pentru ceea ce el numește "stilul decadent" -, la imprecizia diversității de simbolisme pe care o propune Paul Constantin, avem un spațiu larg de manifestare a curentului. Criticul îl identifică la confluența cu impresionismul și divizionismul, fie prin hibridizarea sa cu Art Nouveau-ul sau stilul Secession, fie în relație cu literatura simbolistă, în special cu poezia simbolistă, fie printr-o mutație în cadrul picturii academice sau ca inserție, factor de metisaj într-un amalgam de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fac posibilă definirea unei arte decadente în pictură. În opinia sa, printre achizițiile pe care arta le face la intrarea ei în vârsta modernității se află imprecizia și indeterminarea, care-și găsesc expresia și ca inovații tehnice precum în cazul impresionismului, prin descompunerea obiectului în componente ale luminii, dizolvându-i contururile. În cazul simboliștilor, nu atât diviziunea culorii sau efectele de lumină contează, cât faptul că pictura devine expresia unei état d'âme, a unor stări intraductibile, insondabile, ineluctabile; în plus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca spații afine de rezonanță. În articolul său, "Gustave Moreau", publicat în revista Rampa în 1911, D. Karnabatt distinge pictura lui Moreau, pe care nu o numește direct simbolistă, dar o asociază simbolismului, de pictura academică de inspirație greco-latină, de impresionism și postimpresionism, de pictura realistă, naturalismul unui Corot de pildă. Arta lui Moreau ar fi una intelectuală, idealistă și ezoterică, deschisă unei hermeneutici adecvate, presupunând un anumit estetism ermetizat. Anecdotica și alegorismul se văd înlocuite de simbol, ideismul pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
au o dimensiune narativă, sensul nu este numaidecât recuperabil, ci unul difuz. "Trilogia pesimistă" cum numește Rapetti cele trei pânze, Fiul risipitor (1879), Sărmanul pescar (1883), Orfeu (1883) conferă picturii sale nota simbolistă printr-un efect de atmosferă. Simboliștii refuză impresionismul, contestându-i aplicarea spre observarea realului și interesul canalizat exclusiv de redarea luminii pe pânză. Expresie a supremației artei asupra naturii, dar și a unei sensibilități care se conturează problematic odată cu pierderea Euridikei, alegerea unui personaj mitologic ca Orfeu devine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe ape, imagine a extensiei universale nu a Speranței, ci a scepticismului cu privire la posibilitatea acesteia de a ameliora nefericirea umanității. Cu toate că Verona se considera impresionist, deși nu totdeauna tehnica adoptată îl recomandă ca atare, ca și la Seurat, al cărui impresionism era tratat în termenii sensibilității simboliste, există în pictura sa o dimensiune idealistă care corespunde chemării simboliste, invocă o transcendență, un mister. De asemenea, este sesizabil un interes evident arătat dimensiunii sociale și mai ales lumii țărănești, dar Verona rămâne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
paralelă a visului și reveriei. Pictura lui Loghi va oscila între debordanța cromatică și nota de melancolie care vine pe filiera picturii germane, topită încetul cu încetul în lumea pastelată a feriilor sale. VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism După cel de-al Doilea Război Mondial, critica îl recuperează pe Luchian și pe o serie de alți pictori, sub semnul realismului și tematicii sociale, în dispută cu diferite forme de idealism, minimalizând, sau chiar făcând abstracție de influența pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu rămâne prizonier acestei modalități de a picta, nu o reduce la manieră, însă, în opinia lui Theodor Enescu, el va fi marcat definitiv de această experiență. "Chiar dacă felul său de a simți va primi nuanțe particulare, chiar dacă va depăși impresionismul, așa cum unii autori au demonstrat-o, pentru a-l înțelege pe Luchian nu trebuie să pierdem din vedere că această depășire se realizează trecând prin impresionism, mai mult încă, rădăcinile sale sunt împlântate în humusul fertil al sensibilității impresioniste. Departe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
experiență. "Chiar dacă felul său de a simți va primi nuanțe particulare, chiar dacă va depăși impresionismul, așa cum unii autori au demonstrat-o, pentru a-l înțelege pe Luchian nu trebuie să pierdem din vedere că această depășire se realizează trecând prin impresionism, mai mult încă, rădăcinile sale sunt împlântate în humusul fertil al sensibilității impresioniste. Departe de a face din impresionism un program, o simplă manieră (pânzele sale contingente cu impresionismul sunt întotdeauna însoțite de altele, care se distanțează de el), Luchian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
demonstrat-o, pentru a-l înțelege pe Luchian nu trebuie să pierdem din vedere că această depășire se realizează trecând prin impresionism, mai mult încă, rădăcinile sale sunt împlântate în humusul fertil al sensibilității impresioniste. Departe de a face din impresionism un program, o simplă manieră (pânzele sale contingente cu impresionismul sunt întotdeauna însoțite de altele, care se distanțează de el), Luchian a căutat o lecție, așa cum o căuta la maeștrii din muzee [...]"441. O bună parte a criticii românești din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să pierdem din vedere că această depășire se realizează trecând prin impresionism, mai mult încă, rădăcinile sale sunt împlântate în humusul fertil al sensibilității impresioniste. Departe de a face din impresionism un program, o simplă manieră (pânzele sale contingente cu impresionismul sunt întotdeauna însoțite de altele, care se distanțează de el), Luchian a căutat o lecție, așa cum o căuta la maeștrii din muzee [...]"441. O bună parte a criticii românești din perioada postbelică recuperează accentuat influența autohtonă a lui Grigorescu asupra
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cooptarea artiștilor străini la expozițiile internaționale pe care le organizează, expoziții animate de conferințe și recitaluri de muzică și poezie, recitaluri susținute în sălile de expoziție. Acest efect polifonic al corespondențelor și dialogului dintre arte precizează discret o notă simbolistă. Impresionismul, neoimpresionismul, realismul, pointilismul, expresionismul, Art Nouveau-ul, simbolismul, se întâlnesc în locul geometric al dezbaterilor găzduite în această agora artistică. Mișcarea se dizolvă după un deceniu (1883-1893), pentru a se reînființa sub un alt nume în 1894, Libre Esthétique. Acest grup face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
grup de artiști independenți, condus de pictorul impresionist Max Liebermann și pictorul peisagist simbolist, Walter Leistikow. Secesiunea propriu-zisă are loc peste câțiva ani, în 1898, însă respingerea lui Munch constituie punctul critic al ei. Trei direcții sunt numaidecât vizibile: simbolismul, impresionismul și ceea ce va purta numele de Jugendstil, o variantă a Art Nouveau-ului. Printre artiști se află Franz von Stück, Fritz von Uhde, Ludwig Dill, Max Liebermann, Hugo von Habermann, dar și cei care îi precedau, grupați în Asociația Artiștilor münchenezi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
manifestul secesionist. În opinia lui Theodor Enescu, acest eclectism nu este în măsură să direcționeze, să educe gustul publicului, dar creează o masă critică favorabilă receptării artei noi și încurajează explorarea unor noi direcții în pictură: Jugendstil-ul, Art-Nouveau-ul, simbolismul, impresionismul, pointilismul etc. "De o influență eficientă a Expoziției artiștilor independenți asupra gustului public nu poate fi vorba, desigur și datorită faptului că nu afirma o doctrină artistică particulară, că nu constituia o revoluție artistică, ci mai curând o revoltă în numele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
indicarea unui anumit moment al zilei, demonstrează că, și în cazul în care aceștia nu foloseau chiar un limbaj și o tehnică propriu-zis impresioniste, acceptau totuși concepțiile impresioniste"494. Însă acest tip de "efect" constituie nu numai o anticameră a impresionismului, pe care nu foarte mulți pictori îl vor adopta într-un mod deplin, ci se află și la confiniile cu simbolismul, unde efectele de lumină introduc prezențele inefabile, devin expresii ale indicibilului, creează o aură de mister. Chiar și în cadrul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anumită direcție simbolistă, care face loc unui anumit lirism corelat sensibilității religioase și unei simbolistici specifice. Fără îndoială, Maximilien Luce este reprezentativ pentru pointilism și, în speță, pentru o altă direcție care se face remarcată în cadrul viitoarei societăți Tinerimea artistică, impresionismul. Cât despre Jiri Mucha, reprezentativ pentru curentul Art Nouveau, ecourile artei sale se vor găsi cu prisosință la pictori precum Ștefan Popescu sau Apcar Baltazar, în încercarea de a găsi o formulă proprie artei decorative moderne prin contaminare cu arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a acestui pictor [...]. Alte ori pictorul surprinde colțuri pitorești din Paris, în înserări în care aprinsul felinarelor sfredelesc vagul întuneric cu puncte de aur și de rubine, pe când midinetele în mers siluetează zâmbetul naiv și pervers"600. Pictorul influențat de impresionism avea o expoziție la Ateneu, subiectele pânzelor fiind aproape toate pariziene, cu scene mondene ale unui Paris vesel, frivol, cu grizete, midinete, cocote, chiar dacă printre acestea se mai află și picturi mai domestice precum Cap de studiu, Nud, Mama601. Într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a împăna povestirea cu fraze precum "era o căldură din acelea exasperante și înăbușitoare cum sînt în serile de vară (...) urca pînă la noi o mireasmă de plante de grădină (...). Din staul aburul se ridica". El opunea artei naturaliste un impresionism pitoresc apropiat de subiectivismul punctului de vedere [...]. Puțin cîte puțin, noua tehnică începea să se contureze (...). Simbolismul se îndrepta din ce în ce mai mult către riguroasa tehnică a punctului de vedere; referindu-se la Bysance al lui Jean Lombard, Alfred Valet nota: "Descrierea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
recurgă la niște mijloace mai complexe de construcție epică, sincrone dacă nu chiar cu "noua structură", măcar cu procedeele realismului clasic, primul roman lovinescian lasă impresia unui simplu colaj de "scenete" și fragmente de jurnal intim, în buna tradiție a impresionismului fin de siècle, singurul criteriu de diferențiere în raport cu "nuvelele florentine" fiind, aparent cel puțin, doar de ordin cantitativ. Publicat inițial sub formă de episoade în Universul, între 8 octombrie 5 noiembrie 1912 (și editat în volum, un an mai târziu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
toate acele creații "cu sens complet răsturnat" "mutația" respectivă vizând abandonarea criteriului subiectiv-autobiografic, de jurnal intim (ilustrat în notele de călătorie), în favoarea obiectivării pur literare, determinate de tehnica romanțării/ teatralizării melodramatice. Altfel spus, așa cum "eul" lovinescian se manifestă, o dată cu dogmatizarea impresionismului juvenil, în maniera auster-impersonală a "măștii apolinice", drept expresie a unei psihologii invariabile, schematice, era normal ca și "materialul" (auto)biografic al literaturii criticului să fie prelucrat artistic, în forma romanului, pe tiparele unui gen "codat" precum melodrama 162. 4
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Angajându-se într-o afacere amoroasă, se amăgea, de fapt, cu luciditate. Neîncrezător, devenea totuși "de o credulitate naivă". Așa fusese Andrei dintotdeauna. Prin urmare, recursul la "dogmatism" nu constituie propriu-zis o "convertire" (criticul Lovinescu atrăgea atenția asupra faptului că "impresionismul" conține în el însuși principiul "dogmatismului"!). Chiar dacă închide ochii și fuge de lume, eroul lovinescian continuă să idealizeze femeia și s-o transforme într-un "fetiș ireal": "icoana" oricum îi pătrunde în suflet, acum în forma unei muzici plăcute și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și vioară Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea reprezintă un moment de răscruce în evoluția limbajului muzical. Orientările compozitorilor vor fi către un limbaj tono modal, atonal, constructivist, coexistând mai multe tendințe și curente muzicale (impresionism, expresionism, neoclasicism, romantism târziu, verism, școli naționale). Categoric, melodia va suferi multe modificări, de la cea discretă, rafinată, liniștită, la cea stridentă, fără o linie precisă, disonantă. Compozitori ca: Claude Debussy, Bèla Bartok, Arnold Schőnberg, Olivier Messiaen, vor contribui la evoluția
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
omului„Totem și Tabu”, „Introducere în psihologie”; Carl Gustav Jung „Simboluri și transformări” „Psihologia inconștientului”. Albert Einstein „Teoria relativității”. Literatura, muzica și arta În cultura sec. XIX s au regăsit multe din principiile noii societăți, principalele curente fiind: romantismul, realismul, impresionismul, cubismul, simbolismul, etc. -Romantismul o a apărut ca reacție la clasicism; o punea accent pe sentimentele nobile și înălțătoare ale omului; o avea drept caracteristici: emoția; reveria și pesimismul; imaginația; nostalgia; elogierea trecutului și exaltarea sentimentului eroic; preocuparea pentru „culoarea
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
legume, cu macaroane groase și scurte, la care se adaugă buucățele de slăninuță și de șuncă, boabe de fasole, varză, cartofi tăiați mărunt și brânză rasă. Miró, Gabriel. Scriitor spaniol (1879-1930) care a cultivat un stil narativ personal, amestec de impresionism și descriptivism. Dintre cele mai cunoscute romane ale sale semnalăm: Las cerezas del cementerio (Cireșele din cimitir, 1910), La Pasión del Señor (Patimile Domnului, 1916), Nuestro padre san Daniel (Tatăl nostru Sfântul Daniel, 1921), El obispo leproso (Episcopul lepros, 1926) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]