727 matches
-
interesat În jur, la adulții acelei vremi - eu aveam În jur de cincisprezece ani! -, cineva care avea autoritate și trecea drept „foarte inteligent” printre alții de rangul lui, ați ghicit, era unul dintre profesorii mei de liceu, căruia am avut imprudența de a-i face această „confesiune” În legătură cu ciudatul personaj care mă locuiește, m-a sfătuit să-mi temperez halucinațiile, altfel riscam să devin eu Însumi un personaj excesiv de pitoresc. Or, se știe, societatea este bine organizată, personajele care suferă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pământul, neînțelegând, aceste scorpii, revoluția mondială, sau intelectualii lași și corupți, legionari sau nu, care murdăresc tot ce ating”... ejusdem generis!... Da, „revoluția” m-a ales drept victimă și nu am fost singurul; câteva zeci sau sute de tineri, din imprudență naivă sau din Întâmplare, pur și simplu, sau pentru că purtau acea „ștampilă” de burghez, decretată inamică, au fost târâți În injustiție continuă și flagrantă, eșuând, mulți dintre ei, dacă nu În Închisorile staliniste, cele mai fioroase ale Europei, Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Am avut cîțiva ani „funcții”, dar nu m-am integrat „nomenclaturii”. E drept că nici cei ce o alcătuiau nu s-au grăbit să mă asimileze. Simțeau în mine un „outsider”, unul de a cărui corectitudine și de ale cărui imprudențe de opinie trebuie să te ferești. Eram, pentru ei, intelectual bombastic și suspect de tînăr. Nestăpînirile mele verbale l-au făcut pe Bratu, secretarul cu propaganda, unul dintre cei mai mari șmecheri pe care i-am cunoscut, să afirme că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și să-l întreb dacă nu cumva i-a avut în vedere pe cîini, nu pe oameni! *O nouă grosolănie (a cîta?) de-a lui G.: „Mai terminați cu făcutul borșului pe-acasă!” Aluzia era la Mitocaru. Acesta a comis imprudența să spună cuiva că, în lipsa nevesti-sii, plecată la un tratament, și-a pregătit singur mîncarea. După ședință, mîhnit, el m-a întrebat: „Ce voia: să nu fac, sau să mă însor cu altcineva?” Din păcate, supărarea i a trecut repede
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Niciodată nu i s-au putut atribui marchizului de Sade care, în romane, făcea să curgă fluvii de sînge, decît două acțiuni dubioase și regretabile, și din care una a ieșit pe dos mai puțin din cauza cruzimii autorului decît a imprudenței lui”. Așadar, „învață să te judeci” ar trebui dublat de „învață să citești”! *Nașterea mea a fost o recompensă pentru părinți. Eram al treilea, și, întrucît primii doi copii le muriseră, neliniștea dacă voi trăi i-a cuprins, îndeosebi pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vreme. Imediat ce sînt „provocat”, pe stradă, la birou etc., dau drumul unei avalanșe de nemulțumiri și indignări. „Mușc”, „înțep”, „mă defulez”. Uneori, rememorînd ce și cui i-am spus, mă cuprinde o imensă jenă, convins că am comis fie o imprudență, fie un abuz, fie - mai ales - o inutilitate. Ce poate să priceapă cutare suflet poltron, care se acomodează cu orice situație, din conflictele, zbaterile, revoltele mele? și ce folos ar avea pentru mine „rețetele” lui de viață, de vreme ce regimul în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
însă de fiecare dată a fost reținut la timp și dominat de un sentiment mai puternic, prin n-aș ști să spun ce secretă virtute. Femeia aceasta tânără, în fața pasiunilor pe care le stârnea și pe care le ignora, avea imprudența, încrederea, curiozitatea unei fetițe sau ale unei fete de pension. Mergea către primejdie zâmbind, cu siguranță de sine, cu un soi de caritate, semănând cumva cu acei regi preacreștini din vremile vechi care, în săptămâna mare, se duceau la anumiți
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vieții”, iar în ce privește maniera „un torent continuu de afirmări exterioare, fără vreo confir mare interioară”. Pentru aprofundarea diferențelor Caragiale ne oferă construcția improvizată a unui fapt dramatic, înfruntarea dintre doi prieteni, Paul și Petru, înfruntare pe care o alimentează cu imprudență și versatilitate iubita unuia dintre ei, Tin- cuța. Cei doi ajung la reproșuri transformate rapid în imprecații, violența de limbaj evoluând vertiginos spre violența fizică, punctul culminat al scenei. Climaxul este însă amânat în beneficiul unui discurs elegiac de factură
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
schia pe Alpi este și rămâne în comparație cu zilele mele de înot un sport riscant, pentru care persoanele inteligente stipulează o asigurare specială. În timpul unei secunde se pot întâmpla neplăceri cu consecințe fatale: oricare schior poate să povestească pățanii prilejuite de imprudență. În ciuda faptului că, în ultimii ani, echipamentele s-au îmbunătățit considerabil, riscurile nu s-au micșorat, ci, deloc, dimpotrivă, se verifică tocmai contrariul. Accidentele cele mai periculoase sunt ciocnirile cu alți schiori, cu rezultate fatale. De aceea nu trebuie să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
munte ne-a ajutat mult. Imediat, sobele improvizate din cutiile metalice de biscuiți au intrat în activitate și, în plus, în satul din apropierea gării s-au găsit și vreo două sobe de tuci scoase din uz. Pentru a evita orice imprudență care să fi dus la vreun incendiu, era nevoie de mare atenție. În timpul zilei să zicem că era mai ușor, dar în timpul nopții am fost obligați să organizăm un serviciu de plantoane, cu atât mai mult cu cât zilele deveniseră
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
provizii în mână, când am rămas țintuită pe loc, la capătul străzii, de ceea ce vedeam: în fața casei în care locuiam, toate mobilele noastre stăteau grămadă pe trotuar! Eram pe cale de a fi dați afară! Cineva (bătrâna noastră bonă) deschisese cu imprudență ușa, lăsând să intre locotenentul-major de miliție însărcinat cu executarea ordinului de evacuare. Priveam această scenă de necrezut: lucrurile noastre încărcate de un soldat într-un camion militar. După o clipă de uluire, am intrat în panică. M-am repezit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
pentru totdeauna de acele vremi), fasole prăjită, pe post de ciocolată - și pe care le oferea copilului nostru. Damian avea mâini mari de brutar și o voce de bas, precum și pretenții intelectuale, care l au împins, fără îndoială, să facă imprudențe. O fi profetizat el cu adevărat, în plină piață, moartea comunismului și sosirea americanilor? Oricum, adevărul este că, puțină vreme după sosirea din închisoare, a fost arestat a doua oară. Cea de a doua arestare s-a petrecut astfel. Eram
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
rolul unei rezerve din această componentă a biocenozei; mai mult, ciuperca nu urmărește neapărat moartea cuiva, ci doar Îl avertizează, toxicul acționând la nivelul sistemului nervos, deci informațional. Dacă un animăluț oarecare, un viezure de pildă, nu prea “școlit” face imprudența de a gusta așa ceva, va voma; de fapt o reacție nervoasă. Dacă perseverează, va fi afectat nervos (de asta și li se mai spune ciuperci nebune); doar lăcomia duce la moartea animăluțului și, din păcate, și a omului necunoscător, dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Însă în cele din urmă în strîmtul culoar al Dardanelelor situația era periculoasă și putea să se soldeze cu un eșec sîngeros. De aceea, Constantin a conchis că Grecia trebuie să rămînă neutră. Exact în acel moment am comis o imprudență fatală: pentru a-l antrena pe rege, pe care îl simțeam "frămîntat" de o luptă interioară, i-am adus la cunoștință într-o seară o informație care tocmai îmi parvenise: din momentul în care forturile de la intrare erau scoase din
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
său de a da informații, Kotian, acuzat că sfidează ordinul regal, a fost ucis cu toți ai săi. Uciderea nevinovatului han a dus îndată la o răscoală generală a cumanilor, ceea ce a mărit și mai mult haosul și panica. Această imprudență avea să coste viața a zeci de mii de ostași și locuitori ai Ungariei, Banatului și Transilvaniei. În acele momente de răscruce ale statului ungar, ar fi fost normal ca regele și nobilii să ofere comanda supremă a tuturor oștilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care nu trebuie să devină neapărat opulență, adică cu respectarea cerințelor elementare, care să asigure o viață cât de cât onorabilă. A agita mereu lozinci și promisiuni de prosperitate și a lăsa cetățeanul numai să spere este cea mai mare imprudență a politicianului care crede că mulțimea este un animal fără creier. Disprețul pentru bunul-simț general popular a surpat mulți regi, și asta am învățat-o din istorie. Celebra legătură de fân pusă în fața măgarului care duce samarul, în speranța că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
eu!... Îți vedea dv. cum se bat oamenii la noi. Hi!... strigă el biciuind caii, care porniră în trap mare. Și astăzi, când mă gândesc la această întâmplare din viața mea, îmi vine să râd, însă totodată recunosc marea noastră imprudență de a fi comis asemenea acte de violență într-o țară străină mai ales. Dar parcă poți să le faci toate cu socoteală și cu mintea limpede! Atunci n-ar mai fi greșeli pe oameni și n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dorește notorietate, certificare publică, glorie (de ce nu?). Aș dori să precizez, totuși, că financiar vorbind, premiile literare acordate de USR , sunt foarte mici. Cred că este aproape imposibil să faci o literatură mare cu costuri mici. Nu doresc să fac imprudența de a vorbi despre subcultura care își umflă buzunarele. A.B.Pe lângă faptul că sunteți scriitor, ați îmbrățișat și meseria de director de editură, președinte al Asociației Culturale Emia, înființând și un important festival. Să vorbim pe rând, despre fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Unii colegi de-ai noștri le suportaseră dibăcia pe propria piele. În aceeași zi am aflat că neplăcutele incidente începuseră încă din seara sosirii noastre la Gara Atocha, unde prima victimă a subtilizatorilor locali fusese Peter Pistanek, slovacul, care avusese imprudența să-și lase o secundă, jos pe peron, laptopul de câteva mii de dolari, pentru a studia un panou cu harta Madridului. Când s-a aplecat să-l ia - n-a mai găsit urmă de computer!... Gras, greoi, cu geanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din baie, pe jos, și s-a izbit puternic la cap de chiuvetă. Și chiar după această lovitură a avut puterea să ne cheme la telefon și să ne spună cu destul calm, cele Întâmplate. A mai făcut după aceea imprudența de a ieși În oraș, În loc să stea Întinsă În pat, ceea ce i-a agravat situația. A doua zi - după ce seara ne dusesem să vedem În ce stare este, am internat-o În spitalul de neurologie, cu diagnostic de hemoragie cerebrală
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
singură, căci ele nu îndrăzniră să se solidarizeze. Toată lumea îmi spuse: „Își va răzbuna“. A treia zi, percheziția. Perchezițiile se succedau în oraș. La d. Emil Petrescu avură mai mult succes ca la noi. Plecând la țară, lăsase cu multă imprudență pe biroul lui un exemplar al tratatului de pace comentat de Vintilă și primit din Moldova, apoi scrisori, hârtii de ale noastre; cercetările se făcură în lipsa lui, deschizând sertarele și dulapurile cu lăcătușul. L-au adus în oraș cu automobilul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu mijloacele ce-i dădea ministerul, tot felul de călătorii interesante și plăcute pentru ele. Bineînțeles, nimeni dintre ai noștri. Acum Eliza nu știa cum să oprească curentul ce singură dezlănțuise. Era ca ucenicul lui Schiller, înspăimântată de propria ei imprudență. Gelozia mergea crescând, erau scene violente, dar inutile, căci acum nici unii, nici alții nu cedau, prinseseră prea mare gust la aceste partide de plăcere. În 1927, când Ionel ne fu răpit în câteva zile și îl duserăm la Florica, lângă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toată locuința ta... Da?! m-am mirat eu, și-atunci, de ce-ai venit aici?!... Am descuiat ușa, am deschis-o și, fără alte vorbe, doar printr-un gest politicos, am invitat-o să iasă. Am mai făcut o dată o imprudență: l-am invitat la mine pe inginerul Prunaru, un fel de hahaleră cu studii superioare. Am stat de vorbă ca doi colegi și l-am servit cu o vodcă. A treia zi după asta, știau toți din secție că la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bănuia deloc cum este ea și nici nu-l interesa să afle. Giulia n-ar fi intrat niciodată într-o casă de țigani. De fapt, aproape nici o studentă de la Cinematografie, din anul 2005, n-ar fi făcut o astfel de imprudență. Poate în anii ’70-’80, când fetele păreau intrate într-o istorie a riscului complet. Dar în 2005! Și mai ales Giulia! Ea trăia pe o stradă cu țigani și știa foarte bine cât și cum să vorbească nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
reacția neprietenoasă a femeii, Luana simți că va izbucni din nou în plâns. Băiatul privi spre maică-sa și-i spuse simplu: Te rog! Își luă bicicleta și împreună cu Luana ieși în stradă. O conduse spre casă dojenind-o pentru imprudența pe care o făcuse suindu-se pe bicicletă. Opriră în fața porții. Luana se așeză pe bordura trotuarului și își acoperi operația cu mâna, încercând să atenueze senzația de lamă de cuțit ce încearcă să-i sfâșie burta. De ce te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]