1,010 matches
-
târziu Origen ș.a. utilizează dogma în sens de doctrină, amândoi termenii, în biserica romano-catolică după Conciliul de la Trento (1545-1563), sunt oficial folosiți ca termeni sinonimi. Modern, teologic, dogma unei biserici reprezintă suma doctrinelor ce dețin esența creștinătății, aceasta fiind depozitul imuabil de credință al unei biserici 275. În hinduism, jainism sau buddhism, doctrina este văzută ca un catalizator al religiei în sine, pe când în iudaism, creștinism sau islamism principala funcție a doctrinelor și dogmei implică reflecția teologică. Ele servesc în procesul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui Mircea Eliade nu reușesc să domine spațiul cu totul diferit de normal (nu prin aspect lumea e aceeași, rătăcirea în timp e primordială!) în care pătrund cu voia sau fără voia lor, împinși de un destin uneori absurd dar imuabil. Oamenii aruncați de Eliade în vâltoarea vieții nu sunt anormali, ei sunt înnebuniți, nu mai știu ce să creadă, înșelătoria lumii îi depășește. În formarea indică a autorului, zona miraculosului există, dar el a fost atras de aceasta printr-o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
inițiatul expus liberei posibilități a gândirii creatoare fiind condus înspre practicarea ritualurilor, un dans în spirală al trupului, al sufletului sau numai al minții, realizând astfel permanența ființei confruntată cu fluctuațiile schimbării. Deci în clopotul închis ca o cutie craniană, imuabilă, inextensibilă, se dezvoltă mediatorul, omul, cel ce urmează prin contact permanent cu Dumnezeu o cale a liberei gândiri, în căruța sa, care îl duce spre porul fântânii devenit punte sau poartă de trecere prin fântână la un alt nivel de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui Dumnezeu"505. Și totuși în secolul XXI sunt oripilat de mesajul dogmatic al unor astfel de cărți. Oare într-adevăr nimic nu s-a schimbat în dogma creștină de o mie șapte sute de ani? Oare totul rămâne încorsetat și imuabil ca în vremea inchiziției? Sau doar la nivelul unor anumite biserici creștine... (după ce deja a avut loc deschiderea porților prin Conciliul Vatican 2), continuă să fie promulgate aberații infantile... Am discutat mult cu adepții intelectuali ai doctrinelor contemporane, exo și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să ținem cont de faptul că materia evoluează de la omogen la heterogen, de la indefinit la definit, de la simplu la complex. Dar viața nu evoluează în același fel. Evoluția materiei este o schimbare în sensul lui Lavoisier de transformare în interiorul său imuabil. Evoluția vieții este o punere în libertate și o înflorire, în prima celulă de materie vie găsindu-se Shakespeare, Rembrandt și Beethoven. Poate că naturii i-ar trebui milioane de ani pentru a rearanja substanța, milioane de ani în cursul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gânduri disparate, fugitive și, în majoritatea timpului, fără un interes imediat. Natura a făcut lucrurile cum trebuie, creând o poartă între subconștient și conștiența obiectivă, împiedecând invadarea minții de către toate impresiile pe care le-am înregistrat. Această poartă nu este imuabilă, având posibilitatea de a o deschide, în mod voluntar, pentru a avea acces la arhivele simbolice ce se găsesc în profunzimea ființei noastre. Ceea ce de fapt se întâmplă atunci când vrem să ne amintim de un anumit lucru. Subconștientul constituie deci
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gânduri disparate, fugitive și, în majoritatea timpului, fără un interes imediat. Natura a făcut lucrurile cum trebuie, creând o poartă între subconștient și conștiența obiectivă, împiedecând invadarea minții de către toate impresiile pe care le-am înregistrat. Această poartă nu este imuabilă, având posibilitatea de a o deschide, în mod voluntar, pentru a avea acces la arhivele simbolice ce se găsesc în profunzimea ființei noastre. Ceea ce de fapt se întâmplă atunci când vrem să ne amintim de un anumit lucru. Subconștientul constituie deci
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și achiziția unor noi valori alegorice de înțelegere și acceptare, calități pe care vechile frății le promovează printre cei aleși. Inițierea apropie și în succesivele încarnări, fiecare sub alt ascendent și altă zodie nativă, caracteristicile personalității poetului devin universale, anticipând imuabilul ciclu al poesiei 913. De aceea cosmosul, armonia devenită principiu universal nu poate să nu cuprindă prin Cuvânt esența sinelui poetic. Dar în același timp trebuie să nu uităm că lumea nu-ți datorează nimic; exista înaintea ta914. Poesia se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
zborul. Isus a practicat-o și a dăruit-o discipolilor săi, întregii omeniri. Textul de care amintesc este exact ceea ce am vrut să demonstrez: că oamenii se desprind cu greu de ochelarii de cal ai dogmei și înregimentați în doctrine imuabile, nu acceptă nimic decât în limita lor de înțelegere ceea ce este lăudabil până la un punct și marele adevăr recunoscut, acela că nefiind inițiat nu a înțeles nimic. Dar eseul, cărțile mele fiind prin excelență eseuri de mari dimensiuni, are întotdeauna
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
valorile socioculturale create de el în clipe decisive din trecutul istoric, valori care se înserează într-o realitate prezentă a individului. Cu toate acestea, tradiția devine o constantă inclusă în procesul de formare a culturii și civilizației, întrucât deține elemente imuabile, de la sine valoroase. Cuprinse în cadrul tradiției, obiceiurile devin fapte culturale complexe care marchează momente importante ale existenței umane, organizează viața oamenilor și le modelează comportamentul. Având o structură sincretică, dimensionează intensitatea cu care trăim momentele de emoție colectivă, mediul de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dimensiune. Autorul nu propune, de fapt, o perspectivă nouă, ci încearcă să ne clarifice multiplicând perspectivele din care poate fi tratată moneda. În acest sens, mesajul său implicit este o erezie: în locul mitului după care moneda este guvernată de legi imuabile, pe care nu le cunosc decât inițiații, care le dezvăluie doar parțial și doar unor practicieni aleși pe sprânceană, autorul ne reamintește că moneda - în general - și moneda de hârtie neconvertibilă - în particular - este o construcție a societății. Astfel, noi
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
inițială potrivit căreia "națiunea este o descoperire în timp a chipurilor care există etern în Dumnezeu". Trecerea în planul teologiei istoriei validează demersul lui D. Stăniloae de interpretare a națiunii, având la bază modelul etern, divin, care îi asigură caracterul imuabil. Această încercare de interpretare critică a ideii de națiune nu trebuie înțeleasă ca o motivare a vreunui proiect utopic, retrograd, ci numai o problematizare a unei perspective a teologiei politice. O critică riguroasă asupra raportului dintre Biserică și națiune ne
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în lume, adică dacă nu vrem să adoptăm poziția nullibistă, a inutilității ipotezei Dumnezeu, atunci este absolut necesar să refuzăm materiei proprietatea de a fi fundamental autonomă în toate manifestările ei. Pentru George Manu, lumea a fost creată cu legi imuabile pe care nici o ființă nu le calcă. Ordinea universală nu se modifică, deși totul este într-o mișcare perpetuuă. Singura creatură care are vocația luciferică de a schimba ceea ce a zidit sau a hotărât Dumnezeu, este omul. Având liberul arbitru
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sociale și politice ale actului artistic, se transformă odată cu propozițiile târzii ale lui Roman Jakobson într-o "esență": legând poezia de structura limbii, de organizarea sistemică a semnelor în paradigme și în serii paralele, ele constituie poeticitatea ca nucleu dur, imuabil, al textului literar. Astfel, constelația de concepte din anii '60 convertește moștenirea formalistă, conferindu-i radicalismul dar și forța de circulație a unei teorii 40. Interesantă e arheologia acestei construcții conceptuale târzii. Jakobson avea să mărturisească în interviurile cu K.
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Textele "cu autor" care apar în ultimele volume ale Lepturariului sunt legate de vicisitudinile datate ale idealului național, de dramele conjuncturale, de evenimentele sale, de "prezența" unei personalități sau a unei situații. Ele reflectă nu permanența catalogului de topoi, caracterul imuabil al realității fizice și morale, ci condiția provizorie a istoriei, rapiditatea alterării reperelor sale și a modului în care subiectul o experimentează: Țara mea, Dorul meu, Rumânul, Dorul țării, La fericitul George Lazăr, Răsunet, Cântec ostășesc etc. Evident, conținutul biografiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
național, la convingerea mistică în existența unei realități ascunse dar obiective a destinului național. Există o idee fixă a națiunii, o lege de dezvoltare, un viitor ferm înscris în ordinea cosmosului, iar autorii "geniali" sunt cei care reflectă această condiție imuabilă a chemării etnice. În funcție de acest dispozitiv conceptual, geniile vor fi întotdeauna multiple pentru că realitatea obiectivă a națiunii e una singură pentru toți. Există în mod natural un număr mare de autori care au acces la ea: ca lege dată în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
celebrul discurs Francezi, încă un efort dacă vreți să fiți republicani (Français, encore un effort si vous voulez être républicains), care constituie cea mai importantă luare de poziție politică a lui Sade, trasând astfel cadrul unei societăți guvernate conform legilor imuabile ale Naturii. Considerată multă vreme un obscen manual de libertinaj, opera lui Sade este în realitate un document filozofic important și, chiar dacă Sade nu utilizează termenul de "nihilism", opera sa trebuie inclusă cu drepturi depline în istoria mișcării. Nu întâmplător
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lumii contemporane și a valorilor produse de aceasta. Faptul de a locui în timp, crezând în devenire și, prin urmare, în libertatea lucrurilor de a porni și veni din nimic, implică epuizarea și declinul a tot ceea ce Severino numește valorile "imuabile" ale Occidentului. Acestea sunt figurile, formele, idealurile și valorile prin intermediul cărora gândirea occidentală încearcă să captureze și să stabilizeze devenirea în complexitatea sa imprevizibilă. Timpul implică în concluzie căderea tuturor zeilor și idolilor produși de istorie: Dumnezeul creștinismului ca și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sa imprevizibilă. Timpul implică în concluzie căderea tuturor zeilor și idolilor produși de istorie: Dumnezeul creștinismului ca și zeii altor religii, organizarea capitalistă a muncii, ca și marxismul, diferitele forme ale gândirii filozofice de la Platon la Husserl. Iar declinul valorilor imuabile nu este numai un proces de tip sociologico-cultural, ci își are cauza în alegerea metafizico-nihilistă a devenirii. În acest sens, reținând sensul precis în care Severino susține că civilizația occidentală este nihilistă și termenii în care acesta îi critică manifestările
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ființa) nu putem gândi că nu este, atunci despre ființă (despre oricare, despre toată ființa) nu putem gândi că devine, întrucât devenind, nu ar fi nu ar fi așadar înainte de nașterea sa și după coruperea sa. Astfel încât toată ființa este imuabilă. Nu iese din nimic și nu se întoarce în nimic. Este eternă 247. În Destinul necesității nihilismul occidental este analizat așa cum s-a sedimentat în structura limbilor indo-europene și în modul occidentalilor de a înțelege acțiunea pornind de la Aristotel. Chiar
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
riguros al perspectivei necesității. Devine clar că, pentru Severino, adevărurile rațiunii și principiile fundamentale care le guvernează, principiul identității și principiul non-contradicției, nu au doar valoare ontologică, ci reprezintă structura Absolutului. În concluzie, gândirea, în structura sa logică, reflectă structura imuabilă a ființei în necesitatea sa incontestabilă. Prin urmare gândirea, în actualizarea sa perfectă, îi îngăduie omului să depășească orizontul fenomenologic al cunoașterii finite și să se ridice până la punctul de vedere al Absolutului. Având acest lucru în minte, putem înțelege
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
relațiile și combinațiile reale ale acestor norme, tot așa cum putem studia fonemul. (b) Opera, literară nu este nici un fapt empiric - în sensul că nu este starea de spirit a unui individ sau a unui grup de indivizi - nici un obiect ideal imuabil, cum este, de exemplu, triunghiul. Opera literară poate deveni obiect al experienței; ea este, recunoaștem, accesibilă numai prin experiența individuală, dar nu este identică ou nici o experiență. Ea se deosebește de obiectele ideale, cum ar fi numerele, tocmai pentru că este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Morala preconvențională se caracterizează prin preponderența concepțiilor egocentrice despre ceea ce este bine sau rău; criteriul fundamental de reglare a comportamentului îl constituie avantajul propriu imediat, gratificația personală. 2. În faza convențională, principiile morale sunt percepute și acceptate ca fiind obiective, imuabile și eterne, neputând fi schimbate prin intervenția conștientă a oamenilor. 3. Stadiul postconvențional este descris ca fiind mult mai bogat și dinamic. S-ar putea desprinde, astfel, o primă etapă în care normele recunoscute drept juste sunt fundamentale, în ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ce știm deja din finalul Scrisorii către Pythocles, care critică religia populară, forma ei astrală, dar și frica de zei: de natură materială, situați în interlumi, ei nu se sinchisesc deloc de oameni, de destinul sau de activitățile lor. Preafericiți, imuabili, nemuritori, ei ne oferă un arhetip, o idee a rațiunii, un model: totul e să trăiești ca un zeu, și atunci nu mai ai de ce să te temi de moarte. Philodem completează portretul cerului, cel puțin al zeilor materiali - deși
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
repezi, nici strigătele lor și vacarmul pe care-l fac, dar care totuși există, tot așa nu surprindem a priori, numai cu ajutorul simțurilor, economia fină și secretă, invizibilă și ascunsă a jocurilor atomilor care compun orice realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și bine reglată din punct de vedere mecanic. Practicând această metodă, nu mai gândim lumea la suprafață, ci în adâncimea pe care o reclamă. Luciditatea se dobândește astfel: trebuie să nu ne mulțumim cu aparența, prea ades înșelătoare, să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]