4,840 matches
-
această perspectivă, asigurările lui Michel sunau mai curînd ca niște previziuni sumbre. În rest, argumentele lui, logice, raționale și totodată de bun-simț, erau construite În așa fel Încît să poată fi Înțelese de orice om cu o instrucție medie, sau incertă. Singura problemă era că Pablo nu Înțelegea mai nimic. — Dacă am trei creieri, Înseamnă că-s mai deștept decît alții, care au numai unul singur, se mîndri el. — Ești mai deștept decît orice găină. Fiindcă numai pînă la nivelul reptilelor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
primul rînd, șatenă și mai corpolentă decît mă așteptasem. O femeie mai curînd fără vîrstă, dar În orice caz trecută, cu părul vopsit negru, coafat În stilul anilor cincizeci, Îmbrăcată Într-un palton cu marginile roase și de o culoare incertă - să zicem, vînăt -, purtînd pe cap o bonetă verde cam fistichie, de lînă tricotată. Vederea ei Îmi inspira, prin nu știu ce detalii pe care nu le-am putut fixa, o anumită dezordine. Poate mirosul neplăcut, de ceapă prăjită, al hainelor ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a fost Înghițită, agățată ca un cerc verzui de peretele paharului. Gândurile mi se fac amare ca ceaiul de plante, neîndulcit pe care tocmai l-am terminat de băut. Deschid aparatul de radio, o cutie urâtă, dintr-un plastic gri, incert, din care izbucnesc sfaturile temperamentale , gălăgioase, aproape violente, ale unui medic sexolog. Nu am răbdare să-l ascult și Învârt invariabil butonul spre un post de știri În limba franceză, limba bunicilor mei. Din câteva mișcări Îmi scot hainele. Ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai obosește să adauge nimic. Plăcințica spală cu sârg. O Albă ca Zăpada printre munți de cârpe și obiecte ciobite pe care le curăță frenetic Îndreptându-se din când În când de spate și privind cerul. Seara, de un albastru incert se lasă ușor, pe nesimțite ca un văl mătăsos. Plăcințica și-a terminat treaba, a Întins pe crengile unui copăcel uscat și pricăjit cârpele, a aranjat obiectele ,,casnice,, pe așa zisa masă din Încăpere și acum, Îl descoase pe Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ben Îl aude și latră stins, de parcă cineva i-a pus o botniță. Antoniu intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi intră În oase făcându-l să tremure și Îngreunându-i respirația. În curând va porni către stația de metrou, slujba lui de la care nu-și permite să lipsească. Șaptesprezece În cocioaba lui Ben a intrat o femeie de vârstă incertă, Îmbrăcată ca vai de lume, cu o căciulă verde, tricotată pe cap și o sacoșă pe care o târăște după ea. Antoniu o vede zilnic de aproape o săptămână. Semn că Ben se va descurca mai bine și, În existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
N-ai fi zis atunci când ai cunoscut-o, că ființa aceea ciudată și plăpândă ca o ierbușoară parfumată, care se Îndopase cu vise și metafore, va reuși să facă un salt Înafara ei, și să se scuture de un trecut incert și dureros. Ce-i și viața asta! Iată, un vagabond devine o rotiță utilă În uriașul mecanism al societății și multe rotițe sănătoase, perfecte, indispensabile, se sfărâmă strivite de pasul apăsat al mizeriei. Cine pe cine mai crede? Cine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
semnele prezenței mai robuste a predecesorilor, în persoana mamei ei - o femeie firavă acum, însă hotărâtă și rafinată - cu care am păstrat o relație distantă, dar elegantă. Perceperea nedogmatică a unei întrepătrunderi spirituale iminente, unde nimic nu este tăinuit sau incert compensează lipsa de claritate prin ardoare, în cazul Antoniei. Însuși faptul că o femeie, mai ales o femeie frumoasă, are asemenea convingeri este de natură să stârnească în jurul ei un val de forțe emoționale centripete care oferă astfel o verificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu pot pricepe și nu pot accepta situația. Căsnicia noastră are o bază foarte solidă. — Antonia n-ar fi putut să-mi creeze o falsă impresie nici dacă ar fi încercat, spuse Palmer. Fericirea, dragul meu Martin, este un lucru incert. Unii oameni, iar Antonia este unul dintre acești oameni, privesc viața ca pe o evoluție. Viața ei stagna de mult timp. A venit momentul să meargă mai departe. Mă privea din când în când, în timp ce străbătea camera, vorbind într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fiecare întoarcere la vechea noastră casă; iar acum mi se părea că durerea născută din despărțirea de Antonia devenise identică, însă mai intensă, cu acel malaise difuz provocat de revenirea acasă. Poate că era într-adevăr aceeași durere, o umbră incertă ce plutea peste destinul meu de la un capăt la altul. Încă nu aprinseserăm luminile și stăteam toți pe bancheta de la fereastă, fără să ne privim, întorși spre zăpada care se cernea tăcută și spre „peisajul” acum nevăzut pentru care, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și durerea pe care le trăisem ieri văzând-o pe Georgie în casa mea se risipiseră complet, eram trist și deprimat, fără vlagă și cu nervii întinși. Când am intrat în apartamentul lui Palmer am simțit un fel de ușurare incertă și lașă. Aici cel puțin am să găsesc oameni care vor fi buni cu mine. În salon nu era nimeni. Apoi am auzit glasul Antoniei venind din biroul lui Palmer și am bătut la ușă. Am deschis și am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prin care clădirile parcă-și pierduseră materialitatea și deveniseră niște prezențe fantomatice. Orașul atât de drag și de minunat, mut și estompat, pe jumătate ascuns în nori plutitori aproape neclintiți, părea un oraș suspendat în aer, identificat doar prin contururi incerte în cenușiu și cafeniu. Am pornit-o pe jos, inevitabil de-a lungul râului. Când am ieșit pe chei, în zona numită Victoria Embankment am observat că era vremea fluxului și că pe suprafața râului dansa o lumină caldă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care-l regretam, în mod paradoxal, era faptul că nu fusesem treaz deși, dacă aș fi fost treaz, scena cu siguranță n-ar mai fi avut loc. Însă îmi aminteam scena cu o oarecare satisfacție amestecată cu alte sentimente, mai incerte și mai tulburătoare. Mă întorceam cu uimire la ideea că o atinsesem; ținând cont de ceea ce se întâmplase, termenul „atinsesem” era mult prea blând. Poate de aceea, privind în urmă, faptul în sine mi se părea neverosimil, și, deși îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În nuanțe de cenușiu și cafeniu, părând că se clatină și că se retrage, arăta mai degrabă a decor de teatru. În dreptul lui, conturate clar și incredibil de simplu, ca într-o stampă chinezească, pluteau pe suprafața râului, în lumina incertă și apoasă, două lebede ce lunecau în josul râului însoțite de ramura unui copac ce nu putea fi identificat. Se întoarseră puțin, apoi se depărtară și în cele din urmă dispărură. Mi-am continuat drumul, apoi m-am oprit lângă parapet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
răspundă într-o oarecare măsură, că o asemenea dragoste merită, chiar impune, un sentiment asemănător din partea celuilalt. Nu mă așteptam la prea mult, cu siguranță nu mă așteptam la ceva anume, dar viitorul îmi părea îndeajuns de deschis și de incert pentru a primi zborul avântat al iubirii mele devenite acum pătimașe. Pur și simplu trebuia să o văd, asta era tot. Sentimentul pe care îl încercam în timp ce mergeam cu trenul spre Cambridge, era acela de uimire în fața sursei dragostei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
decât un suc. Mi-am pus whisky, mi-am aprins o țigară și am așteptat. Deja mi-era clar că n-am s-o văd pe Honor, ceea ce mă făcea foarte nefericit, iar dacă acesta avea să fie sfârștul, unul incert, atunci pentru mine era o adevărată nenorocire. — Cum se simte Antonia? întrebă Palmer. — Foarte bine, am spus. — Mă îndoiesc, răspunse Palmer, dar o să-și revină, cu timpul. Ca să nu mai fii îndrăgostit de cineva trebuie să uiți cât de încântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să dai vina pe coniac. Să n-o faci. E bine, cred, că s-a întîmplat așa între noi. Decît o dragoste incertă, umbrită de suspiciunea parvenirii rapide sînt totuși fiica lui Săteanu, am și handicapul unei situații materiale... ochioase -, mai bine o prietenie sinceră. Îți mulțumesc pentru telefon! arată spre sacoșa din mîna lui Mihai. Nu știu cum să-ți spun..., dar ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pernei, perforîndu-l. S-o fi lăsat? Era mama Doinei, legal îmi putea lua copilul, rămîneau amîndouă în vînt, fiică și nepoată de reacționar... Cînd socru-miu a fost reabilitat, a vrut să mă lase ea, dar cum situația mea era incertă..., noroc de soacră-mea, care a convins-o. Apoi, timpul, obișnuința... Și uite-așa, uneori, noaptea, acasă, la ceasurile astea, în fața ceștii cu cafea, stau și mă gîndesc: ce-am realizat?! Vin obosit, extenuat de tot felul de treburi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dan - de fapt, și cu Dave 2. Gary, Barry, Gerry, Derry și Dave 1 nu reușiseră să dea o dimensiune profundă existenței lui Dan; nu stabiliseră nici un fel de relații și nici nu-și puseseră decisiv amprenta asupra identității sale incerte. Mama îl domina cu forța unui împărat roman. Trimitea uneori câte o legiune pentru a-l readuce la ordine, dar, în cea mai mare parte a timpului, conducea prin intermediul unui guvernator al provinciei, un satrap psihologic constând în însuși modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cartier respectabil“. Era exact genul acela de femeie. Dar, ca să fim cinstiți, nici o parte a Londrei nu este întru totul respectabilă. Chiar și acolo, pe vârful unui deal, printre vilele în stil edwardian, cu fațadele lor zugrăvite într-o nuanță incertă și pinii chilieni din față, veneau vagabonzi, hoinari, oameni fără căpătâi și chiar mai rău. Călători greu de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și, în sens mai larg, din familia maică-mii, însă eu îl bănuiesc că uneori, când se închidea lung timp în baie, își injecta în venă cerneală Pelican, ca să i se albăstrească și lui sângele, măcar un pic. E totuși incert ce se petrecea în baie, bănuiala e bănuială, iar adevărul e adevăr, tot ce pot să descriu cu mâna pe inimă este că atunci când intram după el (și eram obligat s-o fac, dimineața, fiindcă altfel întârziam la școală) înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
împușcăturilor va fi încetat demult și atât pistolarii vii, cât și cei morți își vor fi părăsit ascunzișurile provizorii ca să intre cuminți în case, când luminile din dormitoare și bucătării se vor fi stins treptat ca să lase străduțele în grija incertă și pâlpâitoare a felinarelor, să se fi furișat (cel mai probabil ca o pisică, ca un linx) până la acel copac de Drumul Taberei, ascuns printre alți copaci identici în grădina din spatele lui D 13, ca să sculpteze, ajutat poate de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
într-o serie de traiectorii ademenitoare spre farurile puternice ale fluxului de trafic din sens opus. Bărbați tineri, singuri la volanul primelor lor mașini, aproape niște epave luate de la curtea de vechituri, masturbându-se pe când înaintează pe cauciucuri roase spre destinații incerte. După o coliziune abia ratată la o intersecție, sperma tremură pe cadranul crăpat al vitezometrului. Mai târziu, rămășițele uscate ale aceleiași sperme sunt șterse de părul vopsit al primei femei care-i stă întinsă în poală cu gura peste penis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
delicate și fragile. Citind o biografie imaginară în acea istorie a pielii, mi-am închipuit-o drept o studentă sclipitoare dar surmenată la Medicină, evadând, când se calificase ca doctor, dintr-o lungă adolescență într-o serie de aventuri sexuale incerte, care culminau ferice cu o profundă uniune emoțională și genitală cu soțul ei tehnician, fiecare prădând corpul celuilalt așa cum își prădase Crusoe nava. Pielea adunată într-o palisadă de crestături la buza de jos marca deja aritmetica văduviei, socoteala disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
moștenitoare a tradiției democratice, să umple golul creat decât tot foștii comuniști de frunte. [...] Cei veniți la putere, în mod firesc au pus în practică ceea ce se afla în «codul lor genetic», reușind să așeze țara într-o poziție neclară, incertă: nici cu Vestul, nici cu Estul.” În continuare, domnia sa adaugă: „Dacă vin la putere aceiași oameni care au mai condus România la începutul anilor ´90 aceștia se vor confrunta cu aceleași probleme pe care, atunci, nu le-au rezolvat. Bine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]