745 matches
-
a lui Henric al II-lea întărește această prepmderență spaniolă pe continent. Filip al II-lea caută să profite de această situația pentru a deveni generalisimul lumii catolice. Preocupat mai ales să asigure moștenirea spirituală a statelor sale, el restabilește Inchiziția atît de dragă Regilocatolici: rarii reformați din peninsulă plătesc cu viața lor crirra de a nu avea aceeași credință ca suveranul lor. Convertiți cu forța la catolicism de zelul Isabellei cea Catolică, musulmani din Castilia, cărora li se reproșează că
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Lînii de Aur, contele de Egmont și Wilhelm de Nassau, prinț de Orania, se fac purtătorii de cuvînt ai insatisfacției unei nobilimi ale cărei motive de nemulțumire sînt numeroase: prezența garnizoanelor spaniole în orașele Flandrei și Valoniei, introducerea iezuiților și Inchiziției pe acest teritoriu preferat de umaniști, în care predomină reforma calvinistă, și crearea a patruzeci de noi epis copate. Separarea de la Granvelle (1564) nu ajunge să restabilească calmul: doi ani mai tîrziu, două sute de nobili conduși de Ludovic de Nassau
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Honoriu III (prin bula din 1219) de a constrânge corpul profesoral să nu mai acorde „licențele de docent” (care să fie acordate numai de episcop) nu a reușit. Poate că una din represaliile ei a fost arderea pe rug de către Inchiziție, în 1237, a faimosului astrolog Cecco d’Ascoli, care preda teorii contrare Bisericii. Independența Bolognei față de Biserică a inspirat aceeași poziție din partea altor universități italiene, cum ar fi cele de la Padova, Modena și Vicenza. La Padova, de exemplu, Pietro d
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
prin exodul studenților și magiștrilor de la Bologna, unde condițiile de învățământ și de trai deveniseră mai nefavorabile. Dezvoltarea fără precedent a acestei Universități s-a datorat independenței mari a Veneției (de care ținea Padova) față de Bisercă și, implicit, protecția față de Inchiziție. Curând Padova a depășit ca importanță toate universitățile timpului, devenind „centrul gândirii libere”. O explicație a dezvoltării acestei universități constă în acceptarea liberă și a studenților protestanți care veneau în număr mare din Germania, Anglia sau Scoția. Această libertate explică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Ceruri, (soprana); Stafia Împăratului Carol al V-lea (baș); Contesă de Aremberg (rol mut); Curteni și doamne de la Curtea Regelui Franței și cea a Regelui Spaniei; tăietori de lemne (numai în versiunea în 5 acte); gărzi, paji, călugări, ofițeri ai Inchiziției, soldați. Actul I Pădurea de la Fontainebleau, anul 1559. În cadrul Tratatului de Pace dintre Franța și Spania de la Chateau-Cambrésis, se stipula că Infantele Spaniei, Don Carlo 1/, fiul Regelui Filip II2/ urma să se căsătorească cu Elisabeta de Valois 3/, fiica
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
îi apare persoană bunicului său care abdicase de la tron, pentru a deveni călugăr. Rodrigo, Marchiz de Posa și prieten din copilărie al lui Carlo, întors de curand din Olanda, îi explică cât de mult suferă protestanții din Flandra din cauza jugului Inchiziției. Numai cu sprijinul lui Carlo se speră că planul de eliberare a Olandei să se realizeze. Carlo îi mărturisește lui Rodrigo iubirea pe care o nutrește pentru Elisabeta, mama lui vitregă. Șocat, Rodrigo încearcă să abată gândurile lui Carlo înspre
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din Valladolid. O multime s-a adunat în piață pentru a celebra un auto-da-fè 1/. Călugării conduc patru prizonierii care sunt condamnați la ardere pe rug pentru a servi de exemplu altora și pentru a consolida puterea Regelui și a Inchiziției. Carlo apare însoțit de un grup de deputați din Flandra care au venit să ceară Regelui indurare pentru suferințele poporului lor. Carlo solicită să fie numit Guvernator al Flandrei. În momentul în care Filip îi respinge cu asprime solicitarea, Carlo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
iar acesta, simțindu-se trădat nu opune rezistență. Rodrigo este ridicat de Filip la rangul de Duce în semn de recunoștință pentru loialitatea de care acesta a făcut dovada. Scenă auto-da-fèului continuă și o voce din Ceruri le promite victimelor Inchiziției fericire eternă. Actul IV Scenă 1. Cameră de lucru a lui Filip al II-lea situată în palatul regal. Filip se lasă pradă unor amare gânduri; soția lui nu-l iubește și nu l-a iubit niciodată, iar fiul său
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cazul său de conștiință: are el dreptul să-și sacrifice propriul fiu pentru interese superioare ? Marele Inchizitor este neîndurător. El răspunde că Dumnezeu însuși a făcut acest lucru și îi cere lui Filip să predea sufletul vinovat a lui Carlos, Inchiziției. Regele mai întâi refuză, ca ulterior să cedeze amenințărilor. Odată sinistrul bătrân plecat, Elisabeta își face apariția pentru a cere să i se facă dreptate. Casetă ei cu bijuterii i-a fost furată. Această casetă se află însă în posesia
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
multime amenințătoare îl revendică pe moștenitorul tronului. Deși Regele accepta prezenta mulțimii în închisoare, intervenția Marelui Inchizitor pune punct revoltei și toată mulțimea îngenunchiază. 1/ Auto-da-fè înseamnă în limba spaniolă act de credință. El constituia un ritual de pedepsire de către Inchiziție a ereticilor, cel mai adesea prin ardere pe rug. Actul V O galerie din Mănăstirea Sân Giusto. Elisabeta, sosita prima la întâlnire, se reculege în fața mormântului Împăratului Carol al V-lea, care el însuși și-a găsit pacea sufletească aici
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
op. cit., pag. 285). În America Latină, poate și în alte părți ale lumii, nu o singură dată în istorie, preoții și-au luat dreptul de a judeca și de a condamna, întotdeauna în numele aceleiași Biserici și a aceleiași Evanghelii: o nouă Inchiziție nici mai susținută, nici mai dezaprobată de către Biserica oficială decît marele ei model. De asemenea, regăsim atenția acordată opiniei internaționale și rolul central jucat de către mijloacele de informare în masă. Revolta cubaneză rămîne pe acest plan un model. Punctul de
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
unele manifestări izolate sau specifice unei perioade limitate în timp și spațiu, de exemplu într-un război, să se arunce oprobiul asupra frumosului sentiment de iubire de neam și țară. Și în cadrul creștinismului au avut loc crime odioase în vremea Inchiziției, dar asta nu a dus la condamnarea și la interzicerea credinței creștine de azi. Totul este să întelegem clar noțiunile respective, să nu ne lăsăm duși de valul modei, al moștenirii adesea impuse și al obișnuinței mondene. Orice om normal
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mărișoară" și s-a ținut tare și mereu în formă. — V-ați întâlnit la Scala, tot în Don Carlo, în stagiunea bicentenară... — Mamă, Doamne, cum a fost atunci! știi că, pentru Don Carlo, am citit ca nebuna cărțoaie întregi despre Inchiziție, Feuchtwänger, ca să înțeleg de unde veneau toată apăsarea, toate negurile acelea... — La Escorial ați fost? — Sigur. Sumbru. Auster. Camera lui Filip ca o chilie. În totdeauna, când am avut de pregătit un rol, am citit tot ce se putea despre perioadă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și costume, ba chiar căutam să ascult muzica acelor timpuri. Oricum, atunci, la Scala, era o nebunie pe scenă, cu toată lumea, nu aveai pe unde să treci de atâta cor și figurație... — Era producția lui Giorgio Strehler... — Toată Spania, toată Inchiziția erau acolo, plus Verdi în suși, așa că obținuseră exact atmosfera aia de intensă strivire. Dacă trebuia să faci drumul din spatele scenei și până la rampă, era criminal, așa că Mirella Freni și cu mine stăteam într-un colț, înghesuite. La un moment
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
nu mai datorează sfiala și reținerea în fața răului, sub orice formă a sa. Crima din afara lui Dumnezeu este tot atât de rea ca și cea în numele lui Dumnezeu. Poate de aceea, când mă gândesc la torționarii comuniști îmi amintesc de cei ai inchiziției. Prin îndepărtarea omului de Dumnezeu și oferirea iluziei că el însuși, în calitate de individ angoasat, stăpânit de frici, poate fi chiar Dumnezeu, socialismul este utopia supremă. În același timp, oferind oamenilor iluzia împlinirii egalității între ei, socialismul este și utopia perfectă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
acolo înfloreau fitilele și chiar referiri directe considerate "dușmănoase". Cenzorul din provincie nu mai acționa de unul singur, ci solicita avizul forului ideologic de partid local. "Lepădarea" acestuia de cenzură este la fel de greu acceptabilă ca și delimitarea bisericii catolice de inchiziție. Și totuși, nu lipseau "pașii greșiți". Mai întâi, teroarea greșelilor de tipar "cu tâlc". În "Flacăra Iașului" a apărut titlul "Manolis Glezos și popoul său" (în loc de "poporul"). La "Cronica", s-a știrbit un rând de plumb și, în loc de "Proletari din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un veșmânt de culoare galbenă, numit de inchizitorii spanioli san-benito, pentru că semăna cu veșmântul purtat de călugării benedictini. După incinerarea publică a ereticilor, stigmatele lor vestimentare (carochas și san-benitos) erau expuse În biserica parohială, ca trofee ale războiului purtat de Inchiziție Împotriva ereziei. Astfel de stigmate purtau nu numai ereticii și vrăjitorii, ci și evreii implicați În procese inchizitoriale. Gravurile realizate de Goya la sfârșitul secolului al XVIII-lea (cum este cea din seria Capricii intitulată Por linage a Ebreos = Pentru că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jurând pe Evanghelie, ca „de acum Înainte evreii, saracinii și ismaeliții să fie arătați prin semne deosebite și să fie despărțiți de creștini” <endnote id="(5, p. 4)"/>. Este o hotărâre care se referă și la comitatele Inculpat În fața tribunalului Inchiziției, stigmatizat cu pălăria conică și veșmântul san benito (gravură de Goya, din ciclul Capricii, 1799) din voievodatul Transilvaniei, al cărui guvernator era chiar prințul Bela al IV-lea. Conciliul de la Buda (1279) a Întărit obligativitatea ca evreii să poarte un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
următoarele : „Ca evreu - și este un fapt cunoscut că evreii sunt buni negustori - [Adrian Severin] ar fi trebuit să știe că un târg se Încheie Între cel puțin doi” <endnote id="(212)"/>. În afară de stereotipul amintit și de practica (introdusă de Inchiziție) de a demasca public un pretins cripto-evreu, se mai folosește aici - răsturnat În oglindă - un principiu vechi și simplu : „orice străin/evreu este dușman” (lat. hospes hostis), deci „orice dușman este străin/evreu” (pentru „iudaizarea” oponenților politici, <endnote id="vezi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe prigonitori. Nu o făceau cu forța mușchilor sau a armelor, ci cu cea a argumentelor sau a banilor. Însă nu Întotdeauna cu succes. Cu jumătate de mileniu În urmă, În 1492, regina Isabela a Spaniei a hotărât - sub presiunea Inchiziției - să aplice o formă a „soluției finale” : expulzarea totală și definitivă a evreilor din regat. Capii puternicei comunități evreiești din Spania s-au prezentat la palat, Încercând să o convingă pe regină, pe de o parte, de fidelitatea evreilor față de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
regatului. Isabela nu prea s-a lăsat convinsă. Când Însă membrii delegației evreiești au umplut masa din fața ei cu pungi de galbeni, suverana s-a arătat dispusă să accepte târgul. Tradiția spune că În acel moment Tomás de Torquemada - capul Inchiziției spaniole - și-ar fi pus crucifixul deasupra pungilor cu bani, spunându-i reginei : „Mai vinde-L o dată pe 30 de arginți !”. În fața acestui argument ideologic, regina Isabela a semnat decretul de expulzare a evreilor din Spania. A fost o experiență
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
creștino-evreiască pentru eliberarea Țării Sfinte de sub Imperiul Otoman. Au fost primiți cu bunăvoință de papa Clement al VII-lea și cu antipatie de Împăratul Carol Quintul (În 1532), care i-a pus În lanțuri și i-a dat pe mâna Inchiziției. Amândoi au murit arși pe rug. Să recunoaștem faptul că, În privința curajului și abilităților marțiale, imaginea evreului În vestul Europei era diferită de cea din centrul și estul continentului. Atunci când occidentalii invocau totuși „lașitatea și frica evreului”, era vorba mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este „Templul lui Dumnezeu”, sinagoga trebuie să fie „Templul lui Satan”. Traversând diatribele antisemite ale Părinților Bisericii (mai ales cele ale lui Ioan Hrisostom și Grigore de Nyssa) <endnote id="(121, pp. 45-46)"/>, formula a fost preluată și relansată de Inchiziție, În secolele XIV-XV <endnote id="(85, p. 87 ; 238, p. 386 ; 239, p. 49)"/>. Pe la 1440, de exemplu, un inchizitor din dioceza Lausanne introducea Într-un lung poem pretinse declarații smulse ereticilor În timpul proceselor inchizitoriale : la sabat, vrăjitoarele „ Pe băț
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
gregorian), țineau sărbătorile și respectau posturile după obiceiul valah, potrivit vechiului calendar (iulian). Chestiunea a fost prezentată Sf. Congregații încă din 1626. A fost discutată pentru prima oară în sesiunea acesteia din 28 decembrie, a fost supusă Sf. Oficiu (Sf. Inchiziție) care a dat permisiunea urmării vechiului calendar. Catolicii din Moldova și Valahia s-au bucurat de acest drept până la 1 octombrie 1924, când guvernul român a adoptat noul calendar. Pentru că în decretul de Magister acordat Pr. Gregorio se adăugase condiția
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
o mulțime de pogromuri anti-evreiești în care, chiar dacă în adâncime erau cauze economice, la suprafață sloganurile care mobilizau masele violente erau religioase: ba că evreii l-au omorât pe Hristos, ba că ucid, ritualic, copii de creștini ș.c.l. Inchiziția însăși a fost, la început, o instituție îndreptată împotriva maurilor (morisci) și evreilor (maranos) convertiți, nesincer, la creștinism, chiar dacă cei mai violenți anti-evrei au fost tocmai unii evrei creștinați (botezați). Așa încât, contenciosul istoric dintre evrei și Biserica Catolică este foarte
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]