549 matches
-
la niște ani de la debut, să vă cunoaștem? Așa cum sînt, nu ca un poet-critic sau un critic-poet, ci, cu modestia mea și cu voia dumneavoastră, ca un poet și ca un critic. Nu ca incendiator de biblioteci sau ca un inchizitor proferînd excomunicări și organizînd arderi pe rug, ci ca un autor în scrisul căruia precumpănește impulsul pozitiv, vectorul constructiv. După cum, altminteri, au remarcat nu puțini dintre confrații ce-au avut gentilețea de-a se ocupa cu activitatea noastră. De asemenea
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
publicat într-o revistă online „Spiritul critic” întemeiată în 2003 de un tovarăș actualmente octogenar, Leonard Gavriliu. Articolul poartă semnătura unui misterios Nichifor Huțupan, dar ceva îmi spune că acesta este un pseudonim și în spate se ascunde fondatorul revistei, inchizitorul sever Gavriliu care, dacă nu mă înșel, în urmă cu vreo 20 de ani scria în „România Mare”. Ce face domnia sa? Ia în tărbacă un roman al meu Mut publicat în 2006 la Editura Cartea Româneacă. Eu nu am nici o
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
Memorabilă e și scena care, câțiva ani mai devreme, a premers expulzarea din Direcția Generală a Editurilor. Orchestrată de un anume Cruceru, ședința de demascare a fost, în realitate, o mascaradă pregătită neprofesionist. Neavând ce-i reproșa lui Paul Cornea, inchizitorul arunca perdele de fum în speranța că (de spaimă? din reflex?) inculpatul își va face singur autocritica. N-a fost așa, și, din nou, profesorul Cornea s-a salvat prin înțelepciunea lucidă: „când, în fine, a venit și ora fatidică
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
o consideră obligatorie pentru valabilitatea mecanismului autoficțional, nu există în aceste șase povestiri - cinci mai scurte, una de dimensiunile unui microroman - care compun, subtil, un mozaic romanesc. Pe naratorul-protagonist, e adevărat, îl cheamă Roy Fenn, nu David Vann (deși un „inchizitor” ca Philippe Gasparini ar vedea în această omofonie Fenn-Vann o asumare identitară implicită). Cu toate acestea, cartea este dedicată tatălui autorului, James Vann, pe care îl regăsim în rama ficțiunii cu numele de Jim (derivat diminutival al numelui real, James
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
remarcăm, înainte de orice, că acest lucru s-a întâmplat foarte rar în societățile deschise, democratice și liberale. Reprimarea imaginației artistice a fost opera societăților în care, fie religia, fie morala, fie politicul au exercitat o anumită formă de autoritate. Cazul inchizitorilor catolici din coloniile hispano-americane, acela de la care pornește Llosa în Adevărul minciunilor, ilustrează primul tip de autoritate, aceea religioasă. După secolul XVIII, ea a încetat practic să mai existe în Occident. Este totuși cea mai răspândită în multe țări, în
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
Occident. Este totuși cea mai răspândită în multe țări, în secolele XX și XXI, urmare a învățăturii din școlile coranice. Salman Rushdie sau caricaturistul danez nu sunt singurele ei victime. Molahii afghani sunt mai îmbuibați de fanatism religios decât erau inchizitorii spanioli. Morala a luat locul religiei în secolul XIX, mai ales în epoca victoriană din cea de a doua lui jumătate, și a continuat să impună regula jocului în toată prima jumătate a secolului XX. Ținta nu mai era necredința
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
implicând toate aspectele existenței și gândirii oamenilor - și din pedeapsă, una cu nimic mai prejos, chiar dacă locul rugului l-au luat gulagul sau glonțul. În definitiv, ce aveau toți aceștia împotriva literaturii sau, în general, a artei? Llosa spune că inchizitorii considerau periculoase romanele în măsura în care sunt „nesăbuite și absurde, mincinoase, adică", putând „prejudicia sănătatea spirituală a indienilor". Ar fi vorba de un fel greșit de a le citi, cum am văzut. E de notat că, dacă așa stau lucrurile, nu greșeau
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
principala formă de mistificare a realității istorice și sociale. Romanele realist-socialiste prezintă o realitate mai mincinoasă în coerența ei ideologică și în „carnalitatea" ei artistică decât cărțile de istorie sau documentele de partid. De ce, așadar, este considerată periculoasă literatura de către inchizitorii de toate spețele? Nici unuia dintre ei nu-i convine, în primul rând, faptul că, lăsată liberă, imaginația literară scornește lumi care nu sunt croite după chipul și asemănarea lumii religiei, a moralei sau a ideologiei politice. Toți vor, într-un
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
la ceea ce se întîmplă important în lume" și, totodată, ,de a ne introduce un element de comparație absolut vital în tot ce facem". În acest sens, directoarea festivalului a fost în opțiunile ei neezitantă, extrem de decisă: aducînd, de pildă, Marele inchizitor al lui Chéreau și Cevengur-ul lui Dodin, ea a făcut un act de cultură radical. Prin afluența lui extraordinară, publicul a reacționat foarte bine la această provocare. În schimb, a mai existat un tip de reacție, izolată, dar simptomatică: aceea
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
portrete toată verva drăcească adunată... - (rând șters). Oct. 1953. * "Numai cei aleși și cei tari trăiesc în această credință (libertatea, progresul). Dar omenirea este slabă și are nevoie de pâine și de autoritate, ar zice Stalin parafrazându-l pe Marele Inchizitor." "De ce ai venit să ne jenezi?" - același. (Isaac Deutcher) * Emil Cioran, La tentation d^exister, - citând din Tacit, - capitolul Un popor de solitari - despre evrei. (1962). "Moise, ca să-și lege de el mai mult neamul, a instituit alte obiceiuri noi
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
cu dispariția creștinismului: negarea divinității și Învierii Fiului lui Dumnezeu, deci implicit abolirea Sfintei Treimi. Îi urmează pe Sfântul Scaun Pius XIII, ultimul papă (conform profeției Sf. Malachie), aflat sub deviza Petrus Romanus, și printre strămoșii căruia se aflase un Inchizitor: "Eu voi fi reversul lui, mână spartă, suflet larg, voi uita de mine însumi și îi voi face pe toți să priceapă că Biserica înseamnă în primul rând dărnicie și apoi strictețe. Ea dă și nu ia nimic." Arătându-i
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
trebuie să fie robotizați. Acțiunea se petrece într-un posibil viitor apocaliptic în care oamenii nu trebuie să aibă sentimente. Cei care au sunt condamnați la incinerare. Ura, iubirea, zâmbetul, plânsul sunt motive de incinerare. Depistarea lor este realizată de către inchizitori. În acest film este o secvență, care ar pune pe gânduri pe oricine. Inchizitorii reușesc să descopere un grup din rezistența umană constituită împotriva societății de tip fascist. După ce-i execută pe toți, ei găsesc un țarc cu căței. Oamenii
Film cu mesaj pro-maidanezi pe Universal Channel by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71609_a_72934]
-
oamenii nu trebuie să aibă sentimente. Cei care au sunt condamnați la incinerare. Ura, iubirea, zâmbetul, plânsul sunt motive de incinerare. Depistarea lor este realizată de către inchizitori. În acest film este o secvență, care ar pune pe gânduri pe oricine. Inchizitorii reușesc să descopere un grup din rezistența umană constituită împotriva societății de tip fascist. După ce-i execută pe toți, ei găsesc un țarc cu căței. Oamenii aveau grijă de ei, îi protejau și îi iubeau.
Film cu mesaj pro-maidanezi pe Universal Channel by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71609_a_72934]
-
prezența pe această listă. După părerea mea, Syriana i-ar fi putut lua locul cu brio. Singura valoare pe care i-o pot recunoaște este interpretarea lui David Strathairn în rolul lui Ed Murrow, reporter care s-a pus contra inchizitorului McCarthy pe când restul presei îi cânta în strună. Luat în eprubetă, conflictul nu duce lipsă de substanță. Ecranizat, n-are nici mamă, nici tată. Murrow se distinge pe fundalul unei echipe foarte solidare, atât de solidare că membrii ei sunt
Mărșăluind pe covorul roșu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10830_a_12155]
-
Noaptea lui Iuda (și nu numai), storc din postmodernism și din postmodernitate exact cât pot și cât trebuie. Flagelez relativismul și inconsistența lumii contemporane numai în măsura în care atitudinea mea severă are un impact estetic. Nu pot să mă tranform într-un inchizitor penibil care țipă în pustiu. Disoluția actuală are o anumită vrajă crepusculară și merită s-o privim cu toată seriozitatea. Puțini sunt adevărații spirituali care, de la înălțimea credinței și a cugetului lor, nu mai dau nici o atenție lumii înconjurătoare. Mi
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
București, 2005. Preț: 235 000/23,5 lei. Un neîndurător catalan Cartea reprezintă debutul în proza narativă a protagonistului unuia dintre cele mai îndrăgite cicluri de romane față de obișnuiții pasionați de literatură SF. Bazându-se pe existența reală a unui inchizitor catalan din secolul al XIV-lea, personajul lui Evangelisti este un om intolerant și neîndurător, dar și inteligent, foarte cult, dotat cu spirit și curaj, lipsit de îndoieli și totodată mereu frământat, anjagat cu o energie inepuizabilă într-o luptă
Agenda2005-26-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283877_a_285206]
-
foarte cult, dotat cu spirit și curaj, lipsit de îndoieli și totodată mereu frământat, anjagat cu o energie inepuizabilă într-o luptă acerbă împotriva cultelor păgâne, a sectelor demonice și a unor misterioase forțe ale răului. Valerio Evangelisti: Nicolas Eymerich, inchizitorul. Editura Allfa, București, 2005. Preț: 249 000/24,90 lei. Un muzeu în labirint Când Columb a plecat în prima sa călătorie, zicea Braque, singura lui șansă era să se roage. În a doua călătorie spre America n-a mai
Agenda2005-26-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283877_a_285206]
-
tăi plini de noroi, până și în visele celui pe care îl supraveghezi?... Acum îmi aduc aminte! Erai și tu acolo. Duceai florile Feliciei și le înmânai pajilor. Și parcă și Nikolai era. Ce căutai în visul meu? Mă spionezi? Inchizitorule! Liniștește-te odată, omule! exclamă Filip zâmbind. ți-a luat romul mințile? Nu eu am intrat în visele tale, ci tu ai preluat, acolo în birjă, aducerile mele aminte. Ce mă interesează este dacă visul tău a mers mai departe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai cruzi tremurau numai auzind de Sfântul Oficiu; În ce-l privește pe Diego Alatriste, și el, ca Întreg Madridul, cunoștea bine faima implacabilă a lui fray Emilio Bocanegra, președintele Consiliului celor Șase Judecători, a cărui influență ajungea până la Marele Inchizitor și la coridoarele private ale Palatului Regal. Doar cu o săptămână În urmă, pe motiv de crimen pessimum sau crimă scabroasă, părintele Bocanegra convinsese Justiția să ardă În Piața Mare patru tineri servitori ai contelui de Monteprieto, care se denunțaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-și pierde viața. Mâini albe, catifelate. Trăsături aristocratice. Totul mirosea a oameni de rang Înalt. Iar treaba asta, Își zise pe când Își amintea rapid conversația cu mascații, dorința unuia de a nu curge mult sânge și insistența celuilalt, sprijinit de inchizitorul Bocanegra, de a-i asasina pe călători, Începea să dezvăluie unghere prea Întunecate ca s-o rezolvi cu două lovituri de spadă și să dormi după aceea liniștit. Așa că rahat. Rahat și iar rahat. Drăcia dracului. În ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
urma urmei, În joc e pielea ta. Căpitanul Încuviință cu un gest fatalist. Una din puținele neclarități din relatarea făcută contelui consta În trecerea sub tăcere a acțiunii lui fray Emilio Bocanegra. Nu pentru că ar fi dorit să protejeze persoana inchizitorului - care mai degrabă trebuia să fie temut decât protejat -, ci fiindcă, În ciuda Încrederii nelimitate În Guadalmedina, el nu era câtuși de puțin un turnător. Una era să vorbești de doi mascați și cu totul altceva să-l denunți pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
zbirii lui, iar acolo nu se vedeau oameni Înarmați. Aparent, nu erau decât mascatul, călugărul și el. Simțea ceva ciudat, o notă discordantă În toată daravera aceea. Ceva nu mergea ca lumea. Sau nu era ce părea a fi. Întrebările inchizitorului și ale Însoțitorului său, care din când În când se apleca peste masă ca să Înmoaie pana În călimară și să noteze vreo observație, se prelungiră preț de jumătate de oră; la capătul ei, căpitanul putu evalua mai exact situația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
anchetatorii lui era ce anume povestise el și cui. Multe Întrebări se Învârteau În jurul rolului jucat de Guadalmedina În noaptea celor doi englezi și ținteau să scoată la lumină cum de fusese implicat contele și cât știa din desfășurarea faptelor. Inchizitorii demonstrară de asemenea un interes special În a afla dacă mai era cineva la curent și numele celor care ar putea deține detalii despre afacerea atât de compromisă de Diego Alatriste. În ce-l privește, căpitanul rămase stăpân pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu scrisul și se uita la el cu o lipsă totală de simpatie prin găurile măștii. — Nu știu, zise căpitanul. Poate faptul că unul din ei, În primejdie de moarte, n-a cerut milă pentru sine, ci pentru camaradul lui. Inchizitorul și mascatul schimbară o scurtă privire incredulă. — Doamne sfinte, murmură călugărul. Ochii lui Îl măsurau plini de fanatism și de dispreț. Sunt un om mort, Își spuse căpitanul, citindu-și sentința În pupilele acelea negre și nemiloase. Orice ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și că domnia voastră Înșivă păreați a fi plin de o deferență deosebită față de celălalt cavaler; și că nu i-ați discutat ordinele decât după ce a plecat și când a apărut din spatele covorului Sfinția... - Alatriste Îl privi cu coada ochiului pe inchizitor, care stătea impasibil de parcă nu de el era vorba - Sa. Poate că și asta mi-a influențat hotărârea de a le cruța viața englezilor. — Primiseși bani buni ca să nu le-o cruți. — Așa-i. Căpitanul duse mâna la centură. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]