963 matches
-
iarnă (16 ianuarie). Dacă Sângiorzul încuie iarna și înfrunzește codrul, Sâmedru încuie vara și desfrunzește codrul.101 Înnoirea timpului calendaristic avea loc în noaptea de Sâmedru, prin aprinderea focului ritualic, în care se împlânta un brad verde pentru a fi incinerat, iar pe coastele dealurilor se rostogoleau roți de car în flăcări, înfășurate în paie. La terminarea scenariului ritualic, se luau tăciuni aprinși și se aruncau pe pășuni, în grădini și livezi, pentru a avea rod bogat în noul an.102
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
grandoman ..."). Pradă bolii necruțătoare, Eugen Lovinescu vede dușmani peste tot, este depresiv, nu într-atât încât să nu le recunoască celor mai tineri vizitatori, Ștefan Augustin Doinaș și Radu Stanca, talentul poetic. Se stinge pe 12 iulie 1943 și este incinerat. Miile de pagini din romanul "Mălurenii", la care a scris până-n ultimele clipe, au fost căzut în desuetudine, în favoarea acestui extraordinar documentar biografic și psihologic. Cum era și firesc, documentarul, amintirile și exegeza dedicate vieții criticului și cărturarului Șerban Cioculescu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de popularitate și va avea loc o mobilizare în interiorul Islamului. Dacă se va întâmpla acest lucru, confruntarea se va încheia cu un eveniment nesemnificativ: bin Laden, sau succesorul său, va înregistra un mesaj în care ne va amenința că ne incinerează și nimeni nu va difuza caseta, pentru că teroriștii nu vor avea nici o susținere din partea publicului. Vom ajunge oare vreodată aici? Răspunsul la această întrebare va deveni limpede în mod treptat treptat și va depinde de evenimentele dintr-o zonă extinsă
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
frumusețea poate fi un dar grecesc. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescență ajung doar câteva. Arta nu poate face rotunde capetele pe care moașa le-a lăsat pătrate. Pășesc pe marginea mării ca pe streașina cosmosului. A cerut să fie incinerat. Ca să existe bănuiala că a fost și el o torță. De la Hamlet încoace, toți groparii se consideră filozofi. Numai când dau sfaturi, înțeleg ce lucru mare e să fii filozof. Noaptea de Crăciun - o dovadă că sublimul în relațiile umane
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
transforme lumea în popoare de sperjuri și delatori. Plăcerea politicienilor e să-și transforme biografia într-un perpetuu streaptease mediatic. Politica perversă stimulează tăcerea. Mulți politicieni sunt riguros agramați și impecabil aroganți. Nero a fost un ageamiu. Politicienii actuali pot incinera orice speranță. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. În politică, chirurgul este adesea confundat cu brancardierul. În politică, învingătorul rămâne cu fotoliul, dar și cu insultele învinșilor. Nu vă îngrășați! Să nu cumva să-i vină
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Spre unele limanuri sufletești numai muzica știe drumul. Arta contemporană tinde spre un extremism al nuanței. Orice fărâmă a subconștientului se poate transforma în substanța activă a creației. Receptarea artei moderne este chin , nu divertisment. Misiunea unor epoci e să incinereze capodopere. Artiștii longevivi nu prea încap în legende. Drogul lui Hamlet se numește melancolie. Arta nu poate fi o perpetuă băltire avangardistă. Artistul - un pelerin al absolutului. Puternice sunt doar culturile intens polemice. Deviza imposturii : când nu poți să - convingi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deocamdată prin artă. În artă, drumul gloriei este presărat și cu numeroase cârciumi. Epigonul este puiul de cocor care nu poate pleca în țările calde. Creația înseamnă ferment generator de inedit. După acordarea premiilor literare, se dezlănțuie canonada frustraților. Sunt incinerate cărțile periculoase epocii. Niciodată - cele mediocre. Marii artiști sunt bântuiți de obsesii, nu doar de idile. Altădată numai poeții boemi aveau aspect de boschetari. Acum... Arta ne - ar putea înnobila măcar o parte din timpul risipit. Nu - i accept pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gânduri. Umoriștii cei vechi au spus totul. Ceilalți - restul. S-a constatat că umoriștii trăiesc mai mult, când nu râd de contemporanii lor. Ironia poate fi armă. Dar și scut. Nu scăpați cărțile de umor în mâna proștilor. Mai bine incinerați-le! Incultura degradează umorul împingându-l spre zeflemea. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a omului asupra lui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
celor mai mari adepți. S-a observat și s-a consemnat în Orient încă de la moartea și incinerarea lui Sakyamuni Buddha, acum mai bine de 2 500 de ani, că cenușa rămasă când corpul marilor maeștri în arta meditației era incinerat conținea zeci, sute și uneori chiar mii de pepite minuscule, strălucitoare și indestructibile, numite ssu-lee-dze („semințe de relicvă”) în limba chineză. Aceste mici pepite nu pot fi sparte cu ciocanul sau tăiate cu cuțitul. Mărimea lor variază de la aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ale nemuririi sufletului. Ideea de nemurire nu este un dat imuabil, nici cea de suflet, iar cele două nu merg întotdeauna împreună (supraviețuirea, înainte de revoluția creștină, ținea în primul rând de trup). Să nu-i confundăm pe nomazii care-și incinerează morții pentru a-i încredința vântului, stelelor sau oceanului cu sedentarii care-i îngroapă în poziție fetală pentru a-i reda pământului-mamă, care-i va face să renască. Fiecare civilizație tratează moartea în felul ei, prin care nu se asemănă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în capela St. George a castelului Windsor cu John George Eduard Henry Douglas Sutherland Campbell, marchiz de Lorne, ulterior al nouălea duce de Argyll. Nu au avut moștenitori. Prințesa moare la 3 decembrie 1939 în palatul Kensington (Londra) și este incinerată, cenușa fiind îngropată în mausoleul regal de la Frogmore (Windsor). 7) Prințul Arthur William Patrick Albert, duce de Connaught și Strathearn, s-a născut la 1 mai 1850 la Buckingham și s-a căsătorit în 1879 în capela St. George cu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în februarie 1937, dar va demisiona în anul următor din motive de sănătate. În noiembrie 1937 moare în urma unui atac de cord pe cînd se afla într-o croazieră în Marea Caraibelor la bordul vasului "Reina del Pacifico". A fost incinerat, iar cenușa a fost îngropată în locul de veci al familiei, într-un cimitir de lîngă Lossiemouth, locul său de naștere. MacDonald a scris două cărți, Socialism and Society și Socialism and Government. Și în cazul lui MacDonald, historici certant: David
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Întrebă Logan, simțind Încă pe limbă gustul bilei, chiar și după jumătate din pachetul cu dropsuri extramentolate al lui Steve. Omul Îl privi, cu ochii roșii și sticloși, după cât vomitase. — Va trebui să le luăm de aici și să le incinerăm, răspunse el, trecându-și o mână peste fața umedă. Se cutremură. — Ne va lua zile Întregi. — Mai degrabă... Logan se opri: ceva se mișca la capătul drumului. Era un bărbat cu niște jeanși decolorați și un hanorac portocaliu strident. Mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
casa din Vegas înainte să moară. L-am strecurat afară într-o noapte și l-am condus acasă. A mai trăit câteva săptămâni după ce am ajuns acolo. Am mituit un manipulant din schimbul de noapte de la un crematoriu ca să îl incinereze. - Și amprentele? îl întrebă Rhyme. I-ai luat amprentele după ce a murit? Urmele ți-au permis să faci acea foaie falsă pentru amprente? Un gest aprobator din cap. - Așadar, plănuiești asta de câțiva ani? Cuprins de înflăcărare, Loesser spuse: - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Timișoara se trage. Aplauze puternice, urale prelungiet; se scandează Îndelung „Ceaușescu și poporul!” Începe vizita oficială de prietenie În Republica Islamică Iran. Primire călduroasă. La Teheran. Aplauze puternice și urale prelungite; se scandează „Ceaușescu, eroism - România, comunism!” Inocenții Timișoarei sunt incinerați pe ascuns la crematoriul Cenușa din București și cenușa lor aruncată În canale. Urale și aplauze puternice, prelungite. Promite, cu nerușinare, o sută de lei. .....Alo.......Alo........Alo.... Stați liniștiți, tovarăși! Huiduieli puternice, prelungite, Întreaga asistență În picioare. Copiii morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și tăie clișeul „ultima suflare“, Înlocuindu-l cu „suflarea care nu avea să mai fie urmată de vreo alta“. Timp de câteva săptămâni după aceea, fu ocupat cu aranjamentele și scrisorile legate de moartea lui Alice. Aceasta ceruse să fie incinerată, opțiune neconvențională, tipică pentru ea, care necesita o călătorie cu trenul până la crematoriul din Woking, una care Însă păru potrivită cu numărul mic al celor care o Însoțeau - doar el, Katharine și Annie Richards, devotata asistentă medicală -, iar experiența aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un nou specialist, care diagnosticase o boală cu Înfricoșătoarea denumire de „substanță În jurul inimii“. Câteva zile mai târziu, Kiki muri. Avea șaizeci și doi de ani. Aparent, la fel ca Alice, Du Maurier Își exprimase neconvenționala dorință de a fi incinerat. Henry află că trupul făcuse aceeași călătorie cu trenul spre Woking, Însoțit de un mic grup de rude, care aduseseră Înapoi cenușa, pentru a fi Îngropată În cimitirul parohial din Hampstead, câteva zile mai târziu. În pofida agnosticismului pe care Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și-odată aveau să mă salte. Dar trebuia să recuperez talismanul. L-am tăinuit În gura răposatului. Acum se află În drum spre patrie și se va Întoarce În sanctuarul Zeiței, unde tovarășii mei vor da de el când vor incinera hoitul. Apoi am căutat Într-un jurnal pagina cu lichidări de stocuri de mobile. Erau două sau trei pe strada Maipú. M-am dus la una dintre ele. Iar la unsprezece fără cinci, eram deja la hanul Noul Imparțial. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu au cerut nici o autopsie: era o familie formată din adventiști de ziua a șaptea, pentru care autopsiile sînt o profanare. Întrucît legistul știa foarte bine cine trăsese, i-a trimis pe domnul și doamna Scoggins În Iowa, să fie incinerați. Sergentul Jack Vincennes a ieșit basma curată, ba și cu articole elogioase În ziare. Rănile i s-au vindecat. S-a lăsat de băutură. A renunțat la droguri. A aruncat la gunoi cufărul. A Început să marcheze În calendar zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ardeai haine azi-dimineața la ora 7? Coates Începu să tremure. — Ce zisăși? — Păi, uite ce zisei. Tu, Leroy și Tyrone ați fost arestați În dimineața asta. Nici unul dintre voi n-avea pe el hainele purtate seara trecută. Ai fost văzut incinerînd o grămadă de haine la ora 7 dimineața. Mai adaugă aici și faptul că ai ascuns mașina și că tu, Tyrone și Leroy ați fost În vîjÎială noaptea trecută. Ray, situația nu e deloc roză, dar dacă-mi dai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tot mai greu să se concentreze asupra acestei dileme. Puse cartea jos și privi în gol pe fereastră. Vremea nu prea se schimbase în ultimele două săptămâni. Exact într-o asemenea după-amiază, cu zece zile în urmă, trupul Fionei fusese incinerat în decorul jalnic și trist al unui crematoriu suburban. La ceremonie participaseră puțini oameni: doar Michael, o mătușă uitată și un unchi din sud-vestul Angliei, împreună cu o mână de colegi de serviciu. Imnul cântat a fost insuportabil de inconsistent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe care o lăsase pe Pământ. ― Amy, murmură ea. Burke mai avea două documente, pe care le citi încet în timp ce Ripley continua să privească holograma. ― Cancer. Hmmm. N-au ajuns încă să învingă toate formele acestei maladii. Corpul a fost incinerat și odihnește la Memorial Repository din Parkside, Little Chute, Wisconsin. Fără copii. Privirea-i trecu dincolo de bărbat, în direcția pădurii-solido, pentru a revedea peisajul invizibil al trecutului. ― Îi promisesem să mă întorc de ziua ei. Unsprezece ani. Mi-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
iar, fir-ar să fie. O să vină și o să ne omoare până la unul, până să vină ăia care huzuresc pe Pământ să ne caute rămășițele. Și or să le găsească goale și uscate ca ale nepăstuiților pe care i-am incinerat la nivelul C. Ca Dietrich și Crowe, fir-ar să fie! Începu să plângă. Ripley o arătă pe Newt care-l observa pe bărbat, tăcută. ― Ea a izbutit să supraviețuiască mult mai mult și fără arme și fără antrenament. Colonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Gorman apăru imediat lângă ea și folosi și el propria pușcă. Nimeni nu avu timp să remarce că Burke se grăbea spre singurul culoar încă deschis: pasajul dintre centrul de exploatare și circa medicală. Jeturile de napalm luminau haosul și incinerau atacanții pe rând. Câteodată, creaturile în flăcări se poticneau urlând înnebunite, fapt ce amplifica confuzia și violența incendiului. Dar strigătele lor exprimau mai multă furie decât suferință. Acidul șiroia din corpurile calcinate și deschidea cavități mari în podea, ceea ce mărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
milioanele de tone de moloz au putut fi îndepărtate de pe străzile orașelor desfigurate de raidurile aeriene, milioanele de victime umane care au sfârșit executate cu bestialitate de trupele Einsatzgruppen din cadrul Schutzstaffel (SS), sau gazate cu aceeași bestialitate tehnologică și apoi incinerate în crematoriile din rețeaua lagărelor de exterminare, nu au putut fi la fel de ușor eliminate din conștiința publică a societății germane post-naziste. Imediat după sfârșitul războiului, teoretizând din mijlocul ruinelor, Karl Jaspers (2000) [1947] a pus în discuție dificila chestiune a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]