420 matches
-
alta, n-a fost o conversație prea lungă. Mick rămăsese Întins, iar ochii Îi ținea tot Închiși. Prea voluminos pentru modesta sofa asiatică, se aplecase ușor pe o parte și se rezema de perne Într-o poziție care părea extrem de inconfortabilă. — Te-ai silit să vorbești pe cât se poate În șoaptă, i-a zis. Ai fost foarte secretoasă, ce să zic! — Chiar deloc, a răspuns Margaret și s-a așezat. Am Încercat doar să nu trezesc toată casa! Căzuse și ea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fusese stabilită de K. Gödel chiar din 1930. Un succes analog în elucidarea acelorași probleme, în ceea ce privește axiomele analizei, nu poate fi scontat pe curând. * Cu acest cerc de probleme am atins extremele "gîndirii hipogeene". Mărturisim că un sentiment indescriptibil, eminamente inconfortabil, ne stăpânește printre aceste straturi ursuze de uniform salpetru ale minții. Resimțim graba de a ieși mai curând în ziua fenomenală, unde construcțiile științei își desfășoară siluetele lor limpezi. Totuși nu trebuie uitat că garanțiile atâtor turnuri și înflorite acoperișuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-te... A fost o vreme în istoria omului pe Pământ, când se folosea șocul ritmic al unei picături de apă pe frunte pentru a înnebuni pe cineva. Firește, acum nu-i cădea pe cap; poziția, sub robinet, ar fi fost inconfortabilă, dar principiul rămânea același. Plic, plic, plic, călăii chinezi, inventatori ai acestei metode nu știau că în spatele ei se ascundea un mare secret, că omul înnebunea pentru că el credea că urma să înnebunească, pentru că i se spusese că va înnebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
-l mai rețineau. Dumnezeule, i se părea că trecuse o veșnicie... șapte, opt ani i se păreau o viață întreagă. Acum nici tocurile pe care le purta nu mai erau atât de înalte (cum de altădată purtase ceva atât de inconfortabil?), iar barurile aglomerate cedaseră locul restaurantelor mai civilizate (slavă Domnului!), iar ea nu-și amintea când a stat ultima dată trează toată noaptea din alt motiv decât ca să lucreze sau din cauza insomniei. Dar, își zise Leigh, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trage să moară, prins în cursă, îndărătul sutelor de pereți trosnind de căldură, în timp ce în același minut chiar, o întreagă populație, la telefon sau în cafenele, vorbește de polițe, de conosamente și de scont. Veți înțelege atunci ce poate fi inconfortabil în această moarte, chiar modernă, când apare deci într-un loc sterp. Aceste câteva indicații reușesc poate să dea o idee suficientă despre orașul nostru. De altminteri, nu trebuie nimic exagerat. Ceea ce trebuia subliniat, este doar aerul banal al orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
copleșea acum. În a patra zi, Julie m-a anunțat că mă scoate în oraș. Gemenele Vandonbilt dădeau o masă pentru strângere de fonduri în beneficiul unei școli guatemaleze de fete. Gemenele o făceau pe Julie să se simtă très inconfortabil în pielea ei, pentru că, deși erau cu mult mai bogate decât ea, se purtau în permanență ca niște făpturi falite și în același timp cool și întotdeauna săreau în ajutorul cuiva. Și, știi, își înclină capul într-o parte, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Mă simt ca și cum directoarea de la școala generală s-ar fi mutat la mine în bloc. Cum am să mă mai pot relaxa vreodată ? De ce a trebuit să aleagă tocmai clădirea asta ? În timp ce urcăm în tăcere, încep să mă simt din ce în ce mai inconfortabil. Oare ar trebui să încerc o conversație de politețe ? Ceva așa lejer, ca între vecini ? — Sunt cam pe la jumătatea dosarului pe care mi l-ați dat, spun într-un final. — Bine, spune scurt și încuviințează. Cred că ajunge cu nimicurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chelnerului. — Cât mai târziu, spune Lionel și bate în lemnul mesei. Lumânări - de luni încolo. Chelnerul dispare. Șeful de sală le întinde meniurile. Cei doi citesc timorați felurile de mâncare cu nume sofisticate și prețuri piperate. Liliane se simte deja inconfortabil și începe să se foiască pe scaun, ascunzându-și fața în meniu. Jean stă în spatele lui Robert, cu un carnețel în mână, pregătit să-și noteze comanda. Lionel, binedispus, îl întreabă pe șeful de sală: — Meniul e în franceză? — Doriți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
odată, de pastilele pe care trebuie să le ia în fiecare seară și se repezi la bucătărie, să facă ceai. „Îți fac și dumitale. Un ceai special. Am un ceai indian, formidabil. Cu totul, cu totul special. Face minuni. Minuni inconfortabile, uneori, crede-mă“, bodogănea bibliofilul, retrăgându-se spre bucătărie. Îl aștepta să revină, privea peretele foarte înalt, ca la clădirile interbelice, plin de cotoare aurite și exotice. Se rotise iarăși spre fereastră. Perechea se depărta, lent lent. Câinele demn, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
crezând că vom da de aur? Cert este un lucru: planșele sunt la locul lor, cam putrede pe margini, virușii vremurilor au ros straturile cândva lipite bine, din moment ce prin vopseaua scorojită văd dincolo de nașterea mea. Tu, bineînțeles, cu imaginația ta inconfortabilă, emiteai deducții de genul: trăim sub ruinele produse de un cutremur neștiut, dar nu ne dăm seama. Sau: suntem morți demult și ne visăm trăind. Și alte aberații. Și atunci cum să mă mai mire faptul că ești un elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iepure alb a fost injectat cu GPF, gena pentru proteina fluorescentă verde a unei meduze din nord-vestul Pacificului. Animalul care a rezultat din ovul strălucește. A creat furori. Kac a remarcat că „(iepurele) îi face pe unii să se simtă inconfortabil“, dar a remarcat că GPF este un instrument de cercetare obișnuit și că a fost injectat în drojdie, mucegai, plante, șoareci și embrioni de vacă. Kac spune că abia așteaptă să creeze un câine fluorescent. Alba a murit prematur, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Câteodată cred În Dumnezeu, fiindcă, altfel, cum am mai fi aici acum ? Dar, pe urmă, mă gândesc, de ce există războaie și chestii de-astea... — ...să port bikini tanga, pentru că nu ți se vede dunga de la chiloți. Dar sunt atât de inconfortabili la purtat... — ... mărimea patruzeci, și n-am știut ce să fac, așa că i-am zis pur și simplu „Vai, sunt extraordinari...“ — ... ardei copți, felul meu de mâncare preferat... Într-un club de lectură, dar n-am reușit să trec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai de spus despre pantofii mei Prada cu barete ? O, Doamne. N-are nici un rost să mai mint, nu-i așa ? Că sunt extrem de ascuțiți și de inconfortabili ? zic ridicând din umeri, iar Jemima trage aer În piept adânc. — Știam eu ! Am știut tot timpul ăsta. Am avut dreptate, Îmi iei hainele. De puloverul Joseph ce poți să-mi spui ? Și despre geanta Gucci ? — Care geantă Gucci ? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
incomprehensibile din vis Îi flutură În fața ochilor În timp ce strigătele mute zac, Înecate În salivă, Între mușchii paralizați ai gâtului, ai limbii. Bănuiește, de fapt, care este visul, se tot repetă ori de câte ori Îl doare piciorul, e bolnav sau doarme În condiții inconfortabil. Și, În plus, l-a auzit povestit de sute și sute de ori, În atâtea variante... Împarte coșmarurile exilatului cu toți cei ca el care visează aceeași călătorie periculoasă, unii sunt prinși Dincolo și nu mai pot să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Asta mai e porumbel?! Uită-te În ce hal a ajuns! De gras și de greoice este, nici să zboare nu mai poate, se lovește cu aripile de pietriș!! Îmi amintește oamenii de dincolo, deși captivitatea lor e infinit mai inconfortabilă. Dar acolo puțini au mai rămas, cât de cât, liberi! De fapt, În afară de acest văr Victor și de prietenul meu Alexandru Stan, eu nu am Întâlnit pe nimeni... S-a oprit În loc și Își subliniază frazele cu gesturi largi. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se interesează, și ajung în pagină, aceste adevăruri sunt de o intensitate rară. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că încrucișarea unor povești atât de diferite și atât de intime, dar atât de pline de forță, ar putea transporta adevăruri inconfortabile despre lumea în care trăim, care ne conține pe toți și pe toate, dar care nu ne privește pe toți la fel. Căci cum altfel să explici neliniștea femeii-scriitoare, care se simte mai mereu vinovată, scindată între propriile dorințe și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
e fata? ― Nimeni, răspunse el. M-am uitat În ochii lui. Îmi dădeam seama că mințea. ― Te rog, Damian. Știi că poți să-mi spui. Damian oftă. Părea că Întreaga conversație Îl făcea să se simtă cât se poate de inconfortabil. ― Doar o fată pe care am văzut-o odată. Oftă Încet, apoi se uită la mine cu o privire indescifrabilă. ― Cum o chema? ― Nu știu, spuse el. I-am dat sute de nume În minte. ― Vrei să spui că nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-te... A fost o vreme în istoria omului pe Pământ, când se folosea șocul ritmic al unei picături de apă pe frunte pentru a înnebuni pe cineva. Firește, acum nu-i cădea pe cap; poziția, sub robinet, ar fi fost inconfortabilă, dar principiul rămânea același. Plic, plic, plic, călăii chinezi, inventatori ai acestei metode nu știau că în spatele ei se ascundea un mare secret, că omul înnebunea pentru că el credea că urma să înnebunească, pentru că i se spusese că va înnebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ei devenit realitate. Din scaunul șoferului, Randall mi-a cuprins umerii cu brațul, după care mi-a tras capul și mi l-a așezat într-o poziție ciudată pe umărul lui musculos. Am stat cuminte preț de câteva secunde foarte inconfortabile, până când Randall a trecut cu mașina printr-o groapă, iar eu m-am lovit cu tâmpla de el. M-am mutat la loc, în poziție dreaptă. — Am ajuns, a anunțat el după câteva minute, strângându-mă de genunchi. Ajunsesem? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Luke conducându-mă acasă, brațul lui împrejurul umerilor mei pentru că tremuram de frig... Luke sărutându-mă pe obraz în fața blocului... Am tresărit. O-ho. În mod indubitabil, asta era partea amintirilor mele care mă făcuse să mă simt atât de inconfortabil. Trăsesem de mâneca lui Luke și încercasem să-l conving să urce în garsonieră pentru încă un pahar de băutură. Nu vrusesem să încheiem discuția. Oare urcase? Oare se mai întâmplase și altceva în afara acelui sărut pe obraz? Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bass țeapăn pulsa în boxe, ținând ritmul pentru bruneta cu sânii goi de pe scenă, care se unduia în jurul unei bare. Eu am privit prin încăpere. Bietul David stătea îngrămădit alături de alți câțiva asistenți, care arătau ca și cum se simțeau teribil de inconfortabil. Nici unul dintre ei nu știa încotro să-și îndrepte ochii. Vivian se întrecuse, într-adevăr, pe sine. Tot etajul o auzise certându-se cu Sonny Wentworth, directorul general al companiei, pe ideea dacă Lucky, un binecunoscut bar de striptease din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Înțelege că acum se Închipuie Într-un teatru. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, Theodora sosește În vizită pe când dna James se odihnește și nu este nici o asistentă de serviciu, și profită pentru a-l vedea pe pacient. Acesta doarme, răstignit inconfortabil printre perne, pernuțe și așternuturi mototolite, cu capul căzut Într-o parte ca o marionetă abandonată, cu picioarele goale ițindu-i-se de sub pătură. Chipul nebărbierit Îi este supt și picioarele Îi sunt reci la atingere. Se Întreabă, În timp ce Îi aranjează cearșafurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
minciună, sau măcar o minciună față de ea Însăși. Oare Constance Îl considera cu adevărat egoist sau gândul acesta reprezenta singura modalitate În care Își putea controla sentimentele față de el? Suprapunerea dintre povestire și relația lor era profund ambiguă, dar și inconfortabilă, indiferent cum o interpretai. Când Constance Îl anunță că urmează să se mute la Londra, În toamna lui 1883, Henry avu o primă reacție de panică, temându-se că vine după el. Dar, În ciuda faptului că se stabilise În apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
față de seara aceea. A doua zi, trupa trebui să se mute la Wolverhampton, unde era programată să joace la Grand, În următoarele șase zile. Henry li se alătură pentru călătoria care, dat fiind că era duminică, se dovedi lentă și inconfortabilă, cu distanțe lungi Între legături la Liverpool și Crewe, unde restaurantele erau Închise printr-un decret de respectare a sabatului și singurul adăpost Îl ofereau sălile de așteptare neîncălzite. Trenurile păreau să oprească În fiecare haltă și personalul care lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi alături de un prieten la rău, dar e nevoie de o fire cu totul excepțională pentru a te bucura de reușita unui prieten“. Ca de atâtea ori, spiritul cinic al lui Wilde Îi Îngăduise să pună degetul pe un adevăr inconfortabil. Bineînțeles că se bucura că grijile materiale ale lui Kiki erau cu desăvârșire uitate, iar faima și adulația cu care Fortuna Îl copleșea pe autorul lui Trilby nu ar fi putut găsi un om mai cumsecade și mai merituos. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]