731 matches
-
templul lui Apollo. Pierderea identității, descompunerea sinelui fac din Oedip un antierou. Z. reușește să remodeleze tragedia originală după datele simulacrului contemporan, definitoriu pentru lumea postmodernității mediatice, iar din personajul tragediei antice să facă un simbol puternic al derivei și inconsistenței individului postmodern. Regele și cadavrul, reprezentată în 1999 la Teatrul Național din București, e inspirată de studiile de istorie a religiilor ale lui Heinrich Zimmer și, în mare parte, prelucrează o operă clasică a literaturii sanscrite. Se repune în joc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
de caracter general, de punere în context. Acesta prezintă interesele Marii Britanii în sud-estul Europei și modul efectiv în care această Mare Putere, considerată ca arbitru al echilibrului european, s-a implicat în apărarea țărilor din acest spațiu geografic, cu toate inconsistențele sale. Acest capitol este indispensabil pentru înțelegerea activității reprezentanților acesteia în orașele românești care îi găzduiau, atitudinea pe care au avut-o față de evenimentele care se desfășurau în acest teritoriu situat la „granița a trei imperii”. Urmează trei capitole importante
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
rețetele în uz ale scrisului. Lumea sa fictivă se naște din asaltul meticulos, pe alocuri desfășurat emfatic, asupra conjuncturalului etalat de literatura curentă. Se adaugă glisajele ghidate, adeseori obositoare, către cosmic și către arhetipal, ca și substanța pur nominală și inconsistența halucinantă a așa-numitelor sale personaje. În planul strict formal, corporalitatea și lucrătura strânsă a scrisului lui A. - consecințe ale unei elaborări meticuloase, programate la rece - se întrevăd cu ochiul liber, de la debut. Autorul va admite ulterior că prozele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
didactic și catehetic de bază în toate școlile sau academiile teologice de tradiție ortodoxă. Până foarte recent, majoritatea familiilor de creștini români dispunea doar de aceste două versiuni- textul sinodal sau versiunea Cornilescu -, deși ambele sufereau de anacronism filologic și inconsistență teologică. La ce mă refer? În primul rând, la neputința multor credincioși „de rând” de a înțelege vocabularul arhaic atât al ediției Cornilescu, cât și al ediției sinodale (ușor remaniată în ultimele decenii). Mai important însă, este vorba despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologică. La ce mă refer? În primul rând, la neputința multor credincioși „de rând” de a înțelege vocabularul arhaic atât al ediției Cornilescu, cât și al ediției sinodale (ușor remaniată în ultimele decenii). Mai important însă, este vorba despre o inconsistență teologică rezultată - în versiunea sinodală cel puțin - din traducerea Vechiului Testament prin juxtapunerea versiunii ebraice standard (numită textul masoretic, folosită și astăzi în cultul mozaic), respectiv a Septuagintei (tradusă în grecește cu aproximativ două secole înainte de Hristos și folosită chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în care lectorul se găsește, la un moment dat. El poate urca sau coborî, într-o secundă, paliere ale literaturii universale sau doar ale operei aceluiași autor. Repetarea intertextuală permite lectorului să acceadă la "forma pură a temporalității", denunțând tacit inconsistența ontologică a legii consecutivității. În acest punct, recunoaștem o axiomă a cugetării eminesciene și, totodată, unul din modelele exemplare ale intratextului prozei studiate: "Nu e adevărat că esistă un trecut consecutivitatea e în cugetarea noastră cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al unei "națiuni libere". Imperiul nu a abolit acest lucru. Căci la toate alegerile, notează el, "prinții introduceau condiții restrictive noi pentru exercițiul puterii imperiale, astfel încât acesta din urmă se reducea la o umbră inconsistentă"10. Ce judicioasă remarcă această inconsistență a puterii centrale! Metaforă frumoasă pe care o putem aplica tuturor "zonelor de autonomie temporară" care caracterizează, în toate domeniile, viața triburilor postmoderne. Morala dominantă nu mai este decât o umbră evanescentă. Desigur, ea continuă, oficial, să existe. Dar este
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sărăciei. Totuși, raportul consideră situația prezentă ca fiind „o schimbare radicală față de anii ’60 Și ’70” (ONU, 1987: 63-64). În acea perioadă, ritmul rapid al creșterii economice era considerat ca fiind o amenințare la adresa mediului. „Se poate observa o oarecare inconsistență. Dacă degradarea mediului continuă Și în cazul creșterii economice Și în cazul stagnării, atunci sau nu există nicio Șansă de ameliorare sau trebuie invocați alți factori - cum ar fi densitatea populației, agricultura sau clima” (Ellis, 1988: 1308). Din raport reiese
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
Arta poetică a lui Paul Verlaine. Logosul său (îndatorat, totuși, prefacerilor determinate de mișcarea simbolistă prin aceea că își poate și, uneori, chiar își permite abateri de la anumite canoane prozodice) nu evită sentimentalismul, oralitatea, diluția verbală, lungimile excesive, retorismul, prolixitatea, inconsistența, platitudinea, prozaismul. Nu le evită și nici nu le încredințează, antifrastic, funcții estetice. Le acordă drept de cetățenie nu dintr-un nonconformism estetic, din spirit de frondă față de codurile puriste, ci sub impulsul temperamentului, al temperaturii afective de moment. Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
îl despărțea de vid/ doar propriul fum, ca o membrană./ Era chiar Locul însuși". Ceva încă semnifică, dintr-un adânc abia zvonit, ca o chemare neajunsă la lucrare. Posibila suprapunere a imaginii soarelui nu e decât discretul exercițiu ilustrativ al inconsistenței fenomenale; însorită, noua față a lumii s-ar impune vederii într-o lumină crudă. Ar da ea însă de văzut ceva mai mult decât un peisaj ars de soare, pitorescul decorativ în care vederea se îneacă, prinsă în pânza deasă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a unei prezențe și urzeala subtilă a ceea ce aproape că nu e corp, vizibilitatea unei figuri (a unui sens), profilându-se prin cuvinte ca o umbră (o imagine), și totuși caracterul aproape invizibil al naturii sale aeriene, transparente, evanescente până la inconsistență" (ibidem, p. 202). 7 Poem datat 1913, inclus în vol. Scrieri (1968), în Adrian Maniu, Versuri, ed. cit., p. 264. 8 Vol. Drumul spre stele (1930), în Adrian Maniu, op. cit., p. 134. 9 Vol. Cântece de dragoste și moarte (1935
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Berulle, cu prilejul disputei pe care acesta a avut-o cu Chandoux. Acesta din urmă, autodeclarat adversar al scolasticii și avînd în societatea pariziană faima de promotor al unei filosofii noi, a fost criticat elegant de către Descartes care a dovedit inconsistența afirmațiilor lui. Lui Chandoux, arată Descartes, îi lipsește ca și scolasticilor, un criteriu prin care să deosebească adevărata știință de eroare sau de o concepție doar verosimilă dar nu și certă. În decursul aceleiași întâlniri, Descartes a demonstrat necesitatea fundamentării
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sensul că, deoarece justiția trebuie respectată, trebuie ca judecata să se aplice plecînd de la o regulă. Modelul juridic al judecății l-a condus pe Kant la depășirea logicii compoziției , astfel că reorientarea către regulă presupune un subiect imparțial, anonim, universal. Inconsistența sa ontologică este inversul transcedenței și stăpînirii sale. Pentru ca o asemenea instanță suverană să fie legitimă trebuie să o legăm în mod indisolubil de manifestat, de ceea ce apare. Categoriile sunt deci regulile care acoperă distanța dintre unitatea subiectului și diversitatea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
lipsei de viabilitate a sistemelor egalitare și a inevitabilității tendințelor de instituire a acestora, mai solidă decât cea a lui Thomas Robert Malthus. Fie că era vorba despre sistemele egalitare ale lui Wallace, Condorcet, Godwin sau Owen, Malthus le demonstrează inconsistența prin raportare în special, dar nu exclusiv, la legea populației. O analiză solidă, lucidă, care înlătură ideea de sistem egalitar din inventarul instituirilor menite să aducă bunăstarea pentru toți, indiferent de modalitatea în care populația crește numeric. Și totuși, Malthus
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
populației. O analiză solidă, lucidă, care înlătură ideea de sistem egalitar din inventarul instituirilor menite să aducă bunăstarea pentru toți, indiferent de modalitatea în care populația crește numeric. Și totuși, Malthus a înțeles că nicio demonstrație, oricât de riguroasă, a inconsistenței sistemelor egalitare nu va reuși să stăvilească tendința oamenilor de a le institui. El dezvăluie un algoritm pe cât de simplu, pe atât de diabolic, ce nu va putea fi rupt vreodată. Tendința naturală este aceea de polarizare a membrilor oricărei
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
că acele caracteristici ce definesc comunitatea nu pot supraviețui industrializării și urbanizării. Dacă este să ne gândim însă că, de fapt, chiar societățile în care s-au găsit modalități pentru perpetuarea în forme noi a comunităților sunt cele puternice, înțelegem inconsistența unor asemenea idei. Dar și asupra acestor considerații vom reveni. Alții au sugerat că dominarea vieții sociale moderne de către stat precum și confruntarea esențială dintre clasele societății capitaliste au făcut comunitatea un concept anacronic, nostalgic și burghez. Iar enumerarea ar putea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
factori secundari sau accidentali, contopirea tuturor acestora având ca rezultantă matricea stilistică. Aceasta este un complex inconștient care, odată fixat, rămâne imun la orice bombardament al conștiinței. Apropiindu-se de sociologism și nu doar în măsura în care teoria despre matricea stilistică arată inconsistența teoriei imitației Blaga deschide cale unor interpretări ale raportului individ-colectivitate. "Inconștientul ni se descoperă ca o realitate psihică-spirituală statornicită în orizonturi care îi aparțin, funcționând suveran după propriile sale norme, grație unei închegări de atitudini, accente, și năzuințe, puternic constituite
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
punctul în care arhetipul este considerat o imagine doar pentru că multiplele lui valorizări simbolice generează imagini. Astfel, elementul primordial (arhetipul) este considerat a fi ceea ce au devenit straturile lui superioare, produsele simbolice derivate din el. Însă, lăsând la o parte inconsistența logică a explicației și acceptând metafora eliadiană, trebuie subliniat faptul că argumentul istoricului religiilor eludează faptul că arhetipul se sustrage istoriei. Pentru a putea verifica raționamentul conform căruia arhetipul este imagine, se impune o analiză a acestuia plecând de la investigarea
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
studiile lui Jung, Eliade și Frazer sunt părți esențiale din analiza și interpretarea miturilor, însă cu greu ar putea fi considerate complete în lipsa unor investigații amănunțite a miturilor, legendelor și exprimărilor simbolice în general dintr-o perspectivă istorică. Astfel, prima inconsistență logică este dată de definirea mitului ca poveste tradițională, veche, legată de zei și ființe sau fenomene supranaturale, în condițiile în care miturile investigate aparțineau lumii în care au fost identificate. Creațiile simbolice ale omului primordial sunt legate de o
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
a explica o astfel de neconsistență depinde de condiția dacă observatorul are alternative de eliminare și reinterpretare a informației. Deoarece majoritatea comportamentelor sociale sunt prin ele însele ambigue, aceste procese sunt destul de obișnuite. În consecință, în baza unei astfel de inconsistențe firești între memorie și judecată, efectele incongruenței memoriei trebuie considerate ca o dovadă a faptului că memoria servește fie la întărirea, fie la subminarea stereotipurilor, în funcție de factorii contextuali în cauză." (Luminița Mihaela Iacob, op. cit., p. 185). 591 Ibidem, pp. 184-185
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
mult spre rugăciune obișnuit de duminică minimalist Credință religioasă Criminalitate reală percepută consecințe Criticism social Cultură rurală politică Deprivare relativă Dezirabilitate socială Dezordine socială Dezvoltare a localității socială Educație Electorate ale partidelor tipuri de Emigrare temporară Frustrare Ideologia procapitalistă religioasă Inconsistență de status negativă pozitivă Încredere în instituții în partide în lideri în primar Indicatori de credință de relevanță comportamentali Inegalitate/omogenitate Integrare religioasă rezidențială maritală Intenții de migrație de mutare din locuința actuală de plecare temporară Încredere în primar în
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
nouă” de după 1944 fiind de un conformism strident. Dintre celelalte cărți, Marea bucurie (1947), meritorie prin pictura de mediu (o pensiune berlineză) și schițarea unui portret de personaj balzacian (Luisa Schulze, patroana pensiunii), e precară prin irelevanța situațiilor erotice și inconsistența speculațiilor misticoide. Fratele meu, omul (1965), roman înfățișând dezagregarea lumii burgheze în condițiile socialismului, dar dezavantajat de complicarea narației prin acte și evoluții cu iz senzațional, conține pagini de observație pertinente și mai ales de investigație psihologică lucidă, scriitoarea surprinzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
sistem extrem de complex și bog^rt, mult mai complex și mult mai bogat decât s-ar fi putut imagina până atunci" (p. 151). Teoria lui Leroi-Gourhan a fost criticată din diverse unghiuri; i s-a reproșat, mai ales, o anumită inconsistență în "citirea" figurilor și semnelor, precum și faptul că n-a raportat riturile efectuate în grote la sistemul simbolic pe care 1-a stabilit 31. Oricum, contribuția lui Leroi-Gourhan este importantă: el a demonstrat unitatea stilistică și ideologică a artei paleolitice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
universale care să le ordoneze și să le clarifice. Dacă sistemele sintetice cu pretenții totalizatoare sau exhaustive, limitate ori tranșante, sînt caduce, nu înseamnă că trebuie, în numele aleatoriului și al nepipăibilului obiectiv, să ne adăpostim sub cele două umbrele distincte inconsistență și soliditate. Specializarea dispersivă proprie cercetărilor erudite se combină astăzi cu regulile impuse de Noua Ordine (small is beautiful) pentru a impune dispersia ca figură superioară a științei, minuția ca normă de stil și fragmentarea ca format și stigmat al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și mergem la culcare“. Fraze care par decupate tot dintr-un astfel de banc. Sau dintr-un text suprarealist. Chiar plăcerea de a povesti anii ăia poate avea tot conotații patologice. Ca un fel de voluptate a exorcizării absurdului și inconsistenței vieții de atunci. O aberație comună fonda comunitatea noastră patologică de tâmpiți. Povești tâmpite care circulau. Cum ar fi cea despre individul care venise aici cu un cățel de usturoi în ureche. Și-l băgase el mai demult probabil, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]