669 matches
-
PCR; semicentenarul UTC; aniversarea unui sfert de veac de la proclamarea Republicii”. Dar noroc cu atenția proverbială a cenzorului („La semnalarea noastră, organul de Îndrumare a indicat revistelor citate să includă În sumar materiale cu această tematică”) că altfel foc și, incontrolabil, pară s-ar fi făcut tovii cei burtoși și la fel de gras remunerați, numiți generic „organele de partid”. d.ț. Mă, voi sunteți lugubrii de serviciu? Punctul 6 al „notei” sărmanului tov. Andrei se referise strict la valoarea creațiilor ce s-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
femeile au mai multe experiențe naturale decât bărbații, ele sunt mai jos decât aceștia. Femeile nu sunt mai jos decât bărbații fiindcă sunt feminine, ci fiindcă atingerea lor cu alte specii este mai extinsă: «femeia e un animal violent și incontrolabil» (Cato); «e un animal, și nu chiar de cea mai înaltă ordine» (Burkexe "„Burke,Edmund"); «e ceva de același grad cu maimuțele» (Swift) etc. Aceste asemănări duc femeile în situația de a fi feminine (a se citi «naturale», «emotive», «slabe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
de ostilitate față de eros și sexualitate a cauzat un rău nemăsurat în Biserica și educația catolică, având o influență ce a condus la interzicerea pilulei anticoncepționale. Erosul este suspectat chiar și acolo unde nu este înțeles doar ca pasiune senzuală, incontrolabilă și oarbă, dar și când reprezintă, ca de exemplu în Banchetul lui Platon, acea dorință de frumos și de cunoaștere filozofică avându-și rădăcinile în prietenie, forță creativă ce permite înălțarea din lumea simțurilor la cea a ideilor și a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
În același timp este necesară schimbarea mentalității. În special principalii responsabili ai crizei economice mondiale bancherii, guvernatorii băncilor centrale, politicienii și jurnaliștii trebuie să recunoască faptul că, în spatele creșterii aprige a pieții financiare, inflația și golurile imobiliare erau forțele avidității incontrolabile și ale megalomaniei economice, iar ele trebuie înfrânate. Economia e obligată, din nou, să se supună politicii, și, ambele, eticii. Acest lucru înseamnă că banul nu trebuie să mai fie înțeles ca valoarea supremă. Că "proprietatea obligă" este deja scris
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fost o luptătoare cu sine și cu lumea, cu frica și cu bolile, cu dorințele ascunse și cu profesia, cu împlinirile și cu eșecurile, cu bucuriile și cu dezamăgirile... Da: Ada a fost o luptătoare compusă din frenetice intuiții și incontrolabile implicări. Apoi a venit Moartea. Am plecat la Cluj, unde urma să fie înmormântată, gâtuit de emoția dizolvantă a ireparabilului, amețit de coincidențe, de nedrepte nedumeriri, de bâlbâiala confuză a refuzurilor de tot felul. Împunși de o arșiță nerușinată, ne-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
naționale și internaționale, societatea în general. Coalizat în grupuri de influență și/sau singular, individului îi este recunoscut formal, de către companii, dreptul de "parte interesată" de afacere. Companiile multinaționale au câștigat supremația din punct de vedere economic și au devenit incontrolabile, instituțiile internaționale guvernează politic lumea, iar societatea este setată pe valori consumatoriste. "Globalizarea" creată de acestea, pe lângă multiple beneficii a subminat fundamente, paradigme și idealuri sociale statuate illo tempore. Între statul, perceput ca inadecvat timpurilor, și companiile multinaționale, etichetate ca
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
de nevoia de cunoaștere. Finalitatea actului de cunoaștere este predictibilitatea asupra lumii și asupra lui însuși, acoperirea nevoii de certitudini și, în ultimă instanță, a siguranței și securității conferite de aceasta. Descoperirile incomprehensibile ale științelor, societatea de marketing, afacerile multinaționale incontrolabile și toate fenomenele la care asistă ca spectator sau actor de circumstanță într-o lume din ce în ce mai virtuală i-au intensificat nevoia și importanța compensatorie de predictibilitate. În siajul acestei nevoi se înscriu așteptările lui și ale omenirii în genere, legate
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
credibile chiar și-n privința nașterii din Fecioară, contestată de Pannenberg. Totuși, afirmă el, cunoașterea deplină a lui Hristos de către discipolii săi, a avut loc abia după Înviere. Cullmann distinge între evenimente controlabile din punct de vedere istoric și evenimente incontrolabile, pe care le numește și mituri istorice, dar pe care Pannenberg le cataloghează drept pură legendă. Dintre toate dovezile, adaugă Cullmann, mărturiile apostolilor sunt cele mai importante pentru a garanta autenticitatea evenimentelor revelației, dar numai coroborate cu inspirația Duhului Sfânt
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
despărțiri). Supraîndatorării „active” care sancționează o folosire necumpătată a creditului îi urmează tot mai frecvent o supraîndatorare „pasivă” declanșată de evenimente exterioare funeste. „Orgii” consumatoriste, foame bruscă și violentă de cumpărături, sentimentul de a „nu trăi fără a cumpăra”, dorințe incontrolabile capabile să provoace catastrofe financiare, toate aceste fenomene sunt foarte reale: suntem obligați totuși să observăm că ele sunt departe de a se prezenta ca un seism general la nivelul hiperconsumului. Până la urmă, faptul remarcabil este nu atât escalada pulsiunilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
noi. Astfel încât credința în posibilitatea de a stăpâni fericirea prin acțiunea conștiinței pare una dintre ultimele iluzii, o iluzie la care omul nu va renunța, probabil, niciodată cu totul. Întrucât există în mod inevitabil o parte „dată” de inconștient, de incontrolabil în experiența fericirii, nu eu sunt acela care o aleg, ci ea mă alege pe mine. Un fel de stare de grație, „ea vine când vrea ea, nu când vreau eu”26. De aici și limitele tuturor doctrinelor care vorbesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
timpurilor moderne, prea puțin sau deloc decise să ofere credit întâmplărilor din vechime, însă monstrul acela avea o forță colosală și poarta mare a cetății era zguduită de spasme, de fiecare dată când animalul se lovea de ea, cu furia incontrolabilă a turbării. Poate chiar existase o astfel de luptă - imaginația o ia la goană, pornește în galop nebun, biciuită de o cravașă imaginară -, poate că aceea fusese chiar noaptea în care monstrul pădurilor căzuse răpus, în sfârșit, în fața porții, sub
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
simt o elevă de liceu și atât. Mi s-ar părea ridicol și nepotrivit să-i povestesc despre gândurile mele, care, oricum, nu folosesc nimănui (cel puțin, nu foloseau până acum) și a căror greutate îmi atârnă ca un balast incontrolabil în coșul pieptului. — Ce bine că ai și tu o prietenă! zâmbește mama, cu privirea ei albastră încercănată de nesomn. Fată bună, Georgiana! Zâmbesc și eu, forțat, și-mi scot ochelarii, aburiți. N-are rost să-i spun mamei care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mintea mea a devenit transparentă și că oricine se străduiește puțin îmi poate citi gândurile. Mi-am dat silința să mă port cât mai natural cu putință și probabil că tocmai din cauza asta aveam momente când ba râdeam strident și incontrolabil, ba mă închideam brusc în mine, mohorându-mă, părându-mi-se că sunt privită mult prea cercetător de cei din jur și începând și eu să mă cercetez, în grijorată, cu nenumărați ochi interiori. Cu această ocazie, Edo, mi-am dat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
includ și pe Anda, nu mă pot abține să spun, privindu-l senină drept în față. Te deranjează? Tace și mă privește la fel de grav ca mai înainte. Apoi, deodată, fără ca nimic să prevestească schimbarea, izbucnește într-un hohot de râs incontrolabil. îi văd lacrimi în colțul ochilor și, nu știu de ce, mă apucă și pe mine râsul. Râd, continuând să mă bâțâi pe scaun, și inevitabilul se produce: alunec pe podea, la picioarele mesei. La picioarele lui Eduard. îi văd șiretu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
La picioarele lui Eduard. îi văd șiretu rile cafenii de la ghetele maronii (i-am interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd chiar și o mică scrijelitură în vârful ghetei drepte. Hohotesc și eu incontrolabil în timp ce mă adun de pe podea și-mi scot ochelarii de pe nas, examinându-i amuzată - nu, nu s-au spart! — De ce am râs, de fapt? îl întreb pe Eduard, după ce-mi șterg lacrimile de râs. (Iată, în sfârșit, îmi șterg
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmi părea chiar bine că nu mă recunosc. Am dansat neîntrerupt la petrecerea majoratului meu cu un verișor al Georgianei (perechea mea pe ultima sută de metri) pe o muzică dulceagă care mă îngrețoșa teribil și mă făcea să râd incontrolabil (Barbra Streisand, Stevie Wonder, Bee Gees, Carpenters... și tot așa). Am dansat neîntrerupt pe muzica aia cretină și siropoasă, în brațele moi ale acelui băiat insipid, cu palme transpirate și privire galeșă care - deși îmi era adresată - nu ajungea până la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l fi văzut mama și să-l fi deschis mai devreme, pe când dormeam, sau l-am lăsat eu așa? Nu mai știu. Măcar acum să nu uit să-l pun sub saltea! Din senin, mă apucă râsul. Un râs puternic, incontrolabil, amestecat cu lacrimi. Ce proastă sunt! De parcă ar mai conta unde l-am pus și unde-l mai pun de-acum! îmi scot ochelarii și continui să râd, sonor, răsturnând cu nepăsare teancul de casete de pe masă și uitându-mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înțepenită și promiscuă, cu un inconfundabil iz de mediocritate. E însă mediocritatea mai prejos sau mai presus decât ratarea? Bobo își punea foarte des această întrebare. El, cu siguranță, se considera iremediabil ratat. întotdeauna se simțise alandala. începând cu bâlbâiala incontrolabilă, care îi făcea pe toți să-și dea coate și să râdă de el cu gura până la urechi, continuând cu vizibila lui gheboșenie, mai ales de când își căra ghiozdanul doar pe un umăr, și apoi cu stângăcia lui fla grantă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu el... la mare? Sunt patru zile libere, e și Paștele atunci. O mică vacanță la mare nu ți-ar strica. Ce zici? O să fie frumos! Clara făcuse ochii mari, apoi începuse să râdă în hohote. Râ dea cu sughițuri, incontrolabil. Nu, nu vin! răspunsese ea printre hohote. Nu am de gând să merg la mare de 1 Mai! — Era o idee, mai spusese doamna Martin, în timp ce închidea ușile la lift. Dar te înțeleg. Poate că și eu, dacă eram în locul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Martin, o adolescentă de 17 ani, declanșase to tul, prin scrisul ei insomniac? Ea declanșase nu numai accidentul lui Eduard, ci și plecarea mamei sale? — Vrei să știi de ce ne-am despărțit? o întrebă domnul Martin, tremurând din tot corpul, incontrolabil și aproape țipând. A fost, în final, decizia mea! I-am spus să se care cu gărgăunii ei cu tot! Să mă lase naibii în pace! Da, a fost decizia mea! S-a nimerit, o dată, să decid și eu ceva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească din ea înfrigurată. Răsfoia pa ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se poate!“ Furia îi creștea incontrolabil și în curând nu mai suportă și aruncă din mână cartea cât colo, în noroi. își aruncă și ochelarii, mânioasă, și se pipăi frenetic pe obraz. Nu se recunoștea. Nu-și recunoștea pielea, nu-și recunoștea pomeții, nu-și recunoștea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
hainele. — Scuze, zise el, zâmbind În jos către Brunetti și Întinzând mâna. Am făcut-o doar, n-am avut timp să gândesc. Ești teafăr? Brunetti Îi luă mâna, se ridică În picioare și rămase alături de celălalt bărbat, genunchii tremurându-i incontrolabil. Sigur, teafăr, zise el și se aplecă pentru a-și scutura petele mai mari de praf de pe pantaloni. Lenjeria de corp Îi era lipită de trup, agățată acolo de neașteptatul val de teroare animală care-l copleșise. Ambrogiani se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de contrabandă, era el Însuși un miracol homeric. Ravelstein, gazda, care venea acum cu un platou de brânzeturi, spunând: - Ce‑ați zice de‑o Îmbucătură din cașcavalul ăsta Vermont?Ă Între timp mânuia inept cuțitul de brânză, cu descărcări nervoase, incontrolabile, În degete. Când suna telefonul celular din buzunarul pantalonilor, se retrăgea deoparte ca să schimbe o vorbă sau două cu cineva din Hong Kong sau din Hawai. Unul dintre informatorii lui Îi prezenta adevărate buletine de știri. Nu se punea problema unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Împreună cu luptătorii ninja ai clanului Oda. Dar, când Domnul Tokichiro a pornit spre Sunomata, i-am cerut să-l Însoțesc. — Așa? Își privi absent Koroku nepotul. Ceea ce se schimbase mai mult decât Înfățișarea lui Tenzo era caracterul acestuia. Nepotul acela incontrolabil, care fusese atât de brutal și de barbar, chiar și după standardele clanului Hachisuka, nu mai era de recunoscut. Acum arăta curtenitor și blajin, plin de regrete și scuze pentru crimele lui din trecut. Cu zece ani În urmă - Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
produse în țară. Paranoia dictatorului ajunsese și aici. Lipsiți de mijloace adecvate, securiștii nu mai puteau afla cine sunt autorii lozincilor scrise pe asfaltul șoselelor, în closetele publice, în gări și pe trenuri. Până și încă puținii câini comunitari deveneau incontrolabili, unii purtând inscripția ce conținea o cacofonie („Epoca Ceaușescu”). O mașină de scris era considerată în România aproape o armă, deși lui Václav Havel i se permitea să scrie la ea în închisoare. în planurile întocmite pentru lunile noiembrie și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]