701 matches
-
și despărțit de ei amândoi doar numai de-un perete?... și cu ce fel de ochi l-o fi privind pe această speță de rival care i-a luat nevasta, pe acest băiat, care putea să-i fie fiu, prost, incult, urât și cu părul ca morcovul de roșu - hei! dar cu perspective de case, vii și acareturi pentru toți acești comperi sau complici ai unei infernale combinații succesorale În care așteaptă toți moartea bătrânului pe paiele Închisorii? ... Cum? Nici o scârbă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sperat noi. Îndrăznesc să spun că și azi ne aflăm încă tot în persecuție, într-un anumit fel mai primejdioasă decât cea de dinainte; aceasta nu pentru soarta persoanelor, ci pentru instituția Bisericii. Înainte am fost brutalizați de către niște sadici inculți. Azi răul se țese de către persoane mai inteligente; iar răul este mai primejdios căci este subtil și mai greu de parat. Se adeverește că de multe ori „fiii întunericului sunt mai inteligenți decât fiii luminii”... dar nu decât Spiritul Sfânt
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Negruzzi. Scriitorul încearcă și o literatură de fiziologii în Agatocle Leuștean, Chip din lume și în Două zile la Slănic, unde înrâurirea lui Caragiale este evidentă, îndeosebi în zugrăvirea lui Nae Peruzescu, fante de mahala, arhivar și publicist, fanfaron și incult, folosindu-se de o frazeologie ce trimite la Rică Venturiano. Cu istorisirile sale, uneori naive, alteori înțelepte, mereu atrăgătoare, G. poate fi socotit unul dintre maeștrii nuvelei românești. În afara volumelor de Novele (I-II, 1880), bibliografia scrierilor lui în proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
doua capitală”, dar și pe aceea de a fi fost capitală pur și simplu. Era o societate mai europeană într-un sens decât cea bucureșteană, prin non-balcanism și prin faptul că la Iași nu existau șanse de parvenire pentru indivizii inculți și grosolani. Elita ieșeană era una curat intelectuală, fără sau doar cu minime imixtiuni plutocratice și avea timp suficient atât pentru lectură și studiu, cât și pentru conversație, nu simplă „șuetă”, ci artă a conversației, trăsătură caracteristică a ceea ce s-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e un document important al creștinismului antic, un text a cărui valoare istorică și teologică este incontestabilă. Dar și aici lucrurile trebuie analizate cu discernământ, nu așa cum fac unii care aruncă și copilul din copaie odată cu apa murdară. Numai un incult fanatic poate contesta valoarea acestei descoperiri. Dar dacă valoarea descoperirii În sine este de netăgăduit, nimeni nu ne oprește să-i analizăm și, de ce nu?, să-i relativizăm ori să-i dezamorsăm conținutul, dacă avem competența necesară și mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
texte din periodice, situate între povestire și reportaj, păstrează aceeași atitudine de compasiune resemnată față de cei sărmani. În lucrarea Ioan Creangă (1933; Premiul Academiei Române) Ț. încearcă să reabiliteze, poate și din sentimente familiale, imaginea omului Creangă, descris de mulți ca incult, grosolan, robit pântecului, deformat de boli. Portretul lui G. Călinescu îl va revolta și mai mult, făcându-l să adauge în 1941, la ediția a doua, un capitol nou (Figura lui Creangă), în care se străduiește să infirme pas cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
și nu vrea să-i fie numănui dator: pe un colț al mesei ține în toate zilele mărunțiș, pentru a achita imediat cumpărăturile pe care i le fac rudele sau vecinii. În viață - consideră -, ghinionul său au fost șefii obtuzi, inculți, răi. Pomenește de „unul Loghin, Dumnezeu să-l ierte!”, dar își ia vorba înapoi: „Am zis «Dumnezeu să-l ierte!»?” Amintirea învîrtiților și parveniților îl înfurie, la fel amintirea golanilor și hoților care speriau tîrgul în tinerețea sa. E atît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cultural, ba chiar și inconfortul localului care nu se mai recunoaște, cu continuitatea sa închegată pe relații personale, în neologisme cel mai adesea stâlcite. Tot ce vrea să arate Caragiale este că depărtarea de centru implică o deformare, o cultură incultă. Deformatorii lui Caragiale nu sunt nici pretențioși, nici «falși» ; ei așa sunt, asta e starea lor culturală. Deformarea, la ei, este efectul depărtării ce creează limbajul unei stări intermediare ; nici ignari, nici culți, ci cu o cultură provincială pentru care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
capul/ Apoi trupul este satul/ Și ce fel de Însoțire/ Dacă nu e și unire!>>”. Fără a ne face criticii tardivi ai acestei Însăilări penibile, fără rimă și fără haz sau har, aceasta este o mostră de ceea ce plăcea urechilor inculților cu cel mult patru clase primare care, tragic, conduceau destinele unei țări cu fostă vocație europeană, iar cenzorii avuseseră grijă să nu le zgârie timpanele cu astfel de bolmojeli greu descifrabile. Se pare că bolșevici români nu agreau nici Îngerii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
doilea răspunde la problema: cum ar trebui să stea dacă am dori să respectăm statul de drept, drepturile individuale și drepturile minorităților. Iată care sunt principalele „teze” ale unuia dintre cei mai cunoscuți politologi ai României: Un grupuscul de „proști, inculți sau dogmatici” care se pronunță „în numele unei minorități inventate” au sprijinit „aberanta recomandare” a CNCD pentru utilizarea însemnelor religioase în școlile publice exclusiv la orele de religie. Întreaga acțiune este „o conspirație a proștilor”. De ce oare sunt acești oameni proști
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
reușit să facă România Mare. Îmi închipui ce goană vulgară de la o secție la alta trebuie să fie azi acolo pe sălile murdare ale fostului nostru templu de justiție, de a cărui eternitate nu mă puteam îndoi, între "tovarășii" încruntați, inculți și răi. Ce ruină morală trebuie să fie azi peste tot. 35 În 1930, Carol se urcă pe tron. Iuliu Maniu, deși prim-ministru, acceptă evenimentele fără opunere. Credea, desigur, că îi vor folosi. Dar îndată s-a dovedit că
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
simplul motiv că nu îl interes-a prea mult de ce confesiune aparține. Îi respecta mai mult pe catolici, pentru că erau organizați, disciplinați, și pentru că erau orientați spre cultură. La fel, îi disprețuia pe ortodocși în general pentru că i se păreau inculți, pentru că nu prea știau ce vorbesc și ce fac etc. S. A.: Aceasta a fost și experiența mea: chiar cu preoți în familia apropiată, chiar cu teologi, în jurul meu a persistat un anumit anticlericalism, mai pronunțat la bunicul matern. Astfel că
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
catolicism, care în forma s-a clasică cel puțin, adică cea scolastică, medievală, se baza pe Aristotel, deci ortodoxia tradițională bizantină, pornind de la perioada patristică, se baza pe neoplatonism. Plotin, deși a fost recitit și în forme subțiate și cam inculte, ajunge cu rezonanțele sale până spre secolele XIX și XX. În acel secol XIX, scriitorii din medii ortodoxe primesc încă o injecție de neoplatonism. De ce? Pentru că romantismul occidental era în bună măsură bazat pe idei neoplatonice pe care ei leau
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
avantajele acestei mai mult sau mai puțin mutuale complicități și, printre primii, trebuie să dau exemplul lui Zaharia Stancu, căruia încă și azi unii îi poartă o bună amintire. El a fost nu numai „martor”, dar și „complice” șefilor barbari, inculți (cu excepția cinicului Leonte Răutuă, ai culturii staniliste, când ocupa posturi înalte și veștejea în fraze dure, deloc echivoce, nu numai pe „slugile culturii occidentale”, dar și pe Maiorescu, Lovinescu, Blaga, ca și pe alți stâlpi ai modernității românești, executând, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
difuzoare șubrede, efecte de microfonie, fire răzlețe ale stației de amplificare etc.) Nu poți să nu te gândești că toate acestea sunt, între altele, și efectul unei secularizări neinteligente, propagandistice, incapabile să-și evalueze matur efectele. Se vorbește cu atâta incult parapon despre religie, încât nu e de mirare că tot ce ține de sfera ei amenință să sucombe în barbarie comportamentală și ignoranță. E drept, nici slujitorii Bisericii nu par pregătiți să reacționeze adecvat. Învățământul religios e practicat, adesea, la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
alese? Din păcate, spectacolul tranziției nu ne lasă răgazul de a vorbi despre lux cu miez și cuminte. Așa cum patriotismul a fost confiscat de câteva flașnete obraznice, luxul a fost confiscat de o mână de țoape. El este practicat ostentativ, incult, fără vocație, ca încununare a unor cariere bazate pe malversațiune și impostură. Toate viciile luxului ies astfel, necenzu rate, la iveală: ostentația, violarea moralității și a bunei-cuviințe, asfixia spirituală prin supralicitarea apetitului material, disproporția între venitul curat și cheltuiala promiscuă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
teza paternității incerte a inculpatului. „De ești tu aceea, nu-ți sunt tată eu”, cum ar veni. Nu se știa de ADN pe atunci. Cu îndrăzneala juneții, Dănuț nu neagă paternitatea, ci doar „glasul sângelui”, după Freud. Alt avocat, mai incult, se interesează cine e Freud și un confrate îi răspunde scurt: „un jidan parșiv”. Altminteri avocații literaturii noastre nu prea pledează. Stănică Rațiu pentru că nu are procese reale, își ține pledoariile în particular pe cazuri ipotetice. Avocatul din Articolul 214
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a fi un martir, dacă moare pe câmpul de bătălie și pentru patria sa; el numește comandantul prudent, care-i poruncește retragerea, un Iuda și se găsește mai bine și mai liber pe câmpul de luptă, decât acasă. Brutal și incult de la natură și obișnuit cu un tratament aspru de superiorii săi, consideră tot ceea ce face și are și chiar viața sa proprietate străină. Otomanul, pe care clima caldă și îmbelșugată l-a dotat cu o sensibilitate foarte fină la aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fie bătută. Ce aveam noi de câștigat de acolo, nu puteam bine să-mi dau sama. Știu atâta că cuvântul: francez, englez, italian suna mai bine în urechea mea decât cuvântul rus, care îmi deștepta în minte imaginea unul popor incult. Și apoi Rusia ne luase Basarabia și ne ocupase de atâtea ori cu armatele sale, pe când celelalte trei puteri ne lăsase totdeauna în pace. Așa citisem în cărțile de școala. O! Biata Rusie, nu știa ce grozav protivnic 35 avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vorbea și limba spaniolă impecabil, după care aveam să constat la Sofia că el se exprima cu ușurință în limba rusă, ceea ce îmi dădea un motiv de mândrie că în noul guvern nu mai aveam de-a face cu "activiști inculți". Vizita în România a Directorului general al UNESCO mi-a prilejuit încă o vizită la complexul, fost de vânătoare, Scroviștea, unde Petre Roman decisese să ofere dejunul oficial în onoarea domnului Federico Mayor. Acest dejun a fost o încântare intelectuală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
să îmi asum toate riscurile deciziilor luate în situații delicate. Trecusem de cincizeci de ani, suferisem din plin nedreptățile, jignirile, abuzurile unor persoane, care nu aveau nimic comun cu activitatea diplomatică, care erau doar niște funcționari obedienți, unii dintre ei inculți, alții de o răutate soră cu demența. Avusesem și norocul de a lucra câțiva ani, în perioada de formare a mea ca diplomat, cu oameni de înaltă cultură, cum a fost ambasadorul Valentin Lipatti, să mă bucur de colegialitatea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
În toamna anului 405 e.n. pentru a asigura existența familiei sale, a acceptat postul de prefect al ținutului Pengze din imediata apropiere a casei părintești. În iarna acelui an, a venit în inspecție în ținutul său un dregător, un om incult și arogant. Odată ajuns la hotarul ținutului, acesta l-a anunțat pe Tao să i se înfățișeze imediat. Deși nemulțumit, Tao a fost nevoit să plece. Sfetnicul său i-a atras însă atenția: "Dacă vă prezentați în fața acestui dregător, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
momente de încercare, ca un trăsnet ne lovi știrea de[spre] revoluția rusă. Intram în haos, cine putea prezice care-i va fi rezultatul? Continuarea războiului în contra voinței Curții, împărătesei și a lui Rasputin, sau dezlănțuirea anarhiei la un popor incult și inconștient? Ziarele germane păreau furioase, fiindcă se așteptau la pacea separată a lui Witte și Stürmmer, dar noi eram foarte îngrijorați și ne gândeam la starea celor din Moldova, deși se vorbea de complicitatea englezilor în acea mișcare, mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
am venit acum. Sunt rege!“ Toți încremeniră afară de Nicolae, care spunea oricui [îi] vorbea: „Eu nu sunt făcut să domnesc. Nu mă interesează. Pe Carol chemați-l“. Cu toate acestea, Vintilă, când avea a face cu Nicolae, ne spunea: „E incult, nepreparat, nedisci plinat, dar are bun-simț și o dreaptă judecată care îmi reamintește pe regele Ferdinand“. Maniu fu cel mai impresionat, mai întâi fiindcă le dezvăluia rolul dublu ce de mult jucase cu jesuitism și văzându-se în fața unei voințe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
este bună. M-a supt, da, asta este. Am simțit imediat cum orice împotrivire de-a mea ar fi zadarnică - am auzit și eu de Dante și de lăsați orice speranță, voi care intrați aici, nu sunt chiar așa de incult și m-am lăsat în voia soartei, lovindu-mă de bărbați, de femei, de copii care alergau și țipau, de bătrâni gârboviți care păreau insignifianți atunci când se apropiau de rafturile acelea înalte până în tavan. Tonele de mărfuri mi-au transmis
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]