757 matches
-
Fiecare i-a pus Desdemonei același diagnostic crunt și anume că nu avea nimic. S-au uitat În ochii ei ca două prune scofâlcite; s-au uitat În urechile ei ca niște caise uscate; i-au ascultat inima, acea pompă indestructibilă, și au spus că e bine. Am Încercat s-o ademenim afară din pat. Am invitat-o să urmărească Niciodată duminica pe televizorul cel mare. Am sunat-o pe mătușa Lina În New Mexico și am pus telefonul la interfon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mitic și sacru, la Timpul originii, care "nu se scurge", pentru că nu ia parte la durata temporală profană, fiind alcătuit dintr-un prezent etern, recuperabil la nesfârșit. Omul religios simte nevoia să se cufunde periodic în acest Timp sacru și indestructibil, fiind încredințat că acesta determină celălalt timp, obișnuit, durata profană în care se desfășoară orice existență omenească. Prezentul etern al evenimentului mitic determină durata profană a evenimentelor istorice. Ca să dăm un singur exemplu, hierogamia divină, care a avut loc in
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cea mai bună educatoare. Familia implică proprietatea privată (16 martie 1933) și de aceea Salazar privește cu scepticism concepțiile socialiste ale "marilor falanstere, colosalele construcții pentru locuințele lucrătorilor cu restaurantele lor anexă și masa în comun". Familia alcătuiește celula originară, indestructibilă, a națiunii, și toate calitățile sau păcatele unei națiuni își au izvorul într-însa. De aceea, nici o revoluție nu e posibilă și nici o reformă nu e îndestulătoare, dacă familia rămâne expusă primejdiilor de dezagregare. "Omul care muncește nu e singur
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poștă săptămâna viitoare. E greu de crezut că s-a ajuns la asta. Sheba, o femeie întreținută, pe care mama ei și Richard o tratează ca pe Typhoid Mary. Atunci când am cunoscut-o prima dată, Sheba mi s-a părut indestructibil de fericită; o minune modernă a împlinirii. Viața ei cu Richard - cinele, vacanțele în Franța, casa plină de colegi și copii, foste neveste și prieteni - era parcă ruptă din secțiunile de lifestyle ale ziarelor. Exista întotdeauna o excursie zgomotoasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
glasul tatălui ei. 20. „- Dar tu, Keti, cine ești, dacă Ana...” Întrebând-o, îi auzii foșnirea caldă a rochiei de mătase, îi simții mâinile cuprinzându-mă după gât. „EU, Îmi răspunse, adică tu și eu, spre deosebire de tot, formăm substanța, unitatea indestructibilă, mereu separată și reluată până la contopirea din urmă. Atunci va fi întâlnirea definitivă.” Îi simții capul rezemat la pieptul meu, apoi pe umărul drept, mă sărută, părul ei negru mă învălui, se uita în ochii mei cu privirea dilatată. „- Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aud aceleași incantații sonore fără umbrele de ploaie, fără umbrele iubitelor sub acoperământul stărilor de mucava. Încerc să pătrund molcom în involuția spre copilărie, adesea mă învingi în discuții mă prefac un timp că opun rezistență. Dar știi... un timp indestructibil se zbate amarnic iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde, jocul minții se ascute sub molatece unde sau aleargă în vrie. Îl opresc... o iarnă mutilată dezvăluie în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel ce nu
Depresie nocturn? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83722_a_85047]
-
ni le-am creat și să încercăm să înțelegem care ar fi gândirea intimă, filozofică și estetică, a scriitorului care respinge tipul de literatură pe care noi ii apăram. Mă gândesc deci. Cobor în forul meu interior. Simt o pace indestructibilă și o mare desfătare spirituală, re-flectînd cum să scrii o carte despre un om pur care își vâră cele două degete groase ale mâinilor sub vestă și, știind perfect în ce epocă istorică trăiește, se detașează de orice fel de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de campanie era unit trup și suflet. Numai datorită acestui lucru, moralul trupelor nu șovăia. Durase cel puțin un an, dar acum rezistența Castelului Miki începea să slăbească. Dacă statul major al trupelor asediatoare nu ar fi avut acel centru indestructibil, Castelul Miki ar fi putut să nu cedeze niciodată. Atunci, flota clanului Mori ar fi putut penetra prin încercuirea de trupe, aducând provizii sau armata ar fi trecut munții și, acționând împreună cu soldații din castel, ar fi zdrobit forțele atacante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ziceam că-i albă, albă rămânea! Cum ziceam eu!» «Și de ce, mă rog, rămânea cum ziceai dumneata?» «Cum, de ce?!» se miră Grabenko. «Păi nu eram eu În legătură cu ei - acolo?» - A-ha, zic. Care acolo - acolo; care ei - ei, parașutiștii; legătura - indestructibilă: glontele... Ce drăgălaș, acest Grabenko... - Drăgălașul era și-nainte zdravăn, bine-hrănit - dar acum arăta Îndopat, Îngrășat, gata de tăiere - porcul! Noroc că-mi venise trenul, „discuția ca Între intelectuali” a rămas aici. Dar chiar dacă aș mai fi rămas, tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
imediat, În fața perspectivei unui faliment catastrofal care n-ar ierta pe nimeni din breasla pompelor funebre, convocară adunarea generală a categoriei, la sfârșitul căreia, după discuții aprinse, toate neproductive, fiindcă toate, fără excepție, aveau să dea cu capul de zidul indestructibil al lipsei de colaborare din partea morții, colaborare cu care se obișnuiseră din tată-n fiu, ca fiind ceva care li se cuvenea În mod firesc, aprobară un document care urma să fie supus aprecierii guvernului națiunii, document care adopta unica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
l-ar ajuta să coboare treapta, să evite coaja de banană, să dea colțul fără să se Împiedice de propriile-i picioare. N-ar avea nici un rost nici s-o sfâșie În bucăți, este bine știut că scrisorile morții sunt indestructibile prin definiție, nici măcar un arzător cu acetilenă funcționând la intensitatea maximă nu s-ar putea pune cu ele, iar șiretlicul ingenuu de a se preface că i-a scăpat din mână ar fi la fel de inutil pentru că scrisoarea nu se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dorea să-l vadă pe Nostromo ajungând la stația pământ numai cu tine și vietatea la bord? ― Nu. Ei nădăjduiau într-adevăr că veți supraviețui. Pur și simplu oficialitățile Companiei nu-și imaginau că vietatea era atât de periculoasă și indestructibilă. ― Ce crezi că se va întâmpla dacă nava va ajunge pe Pământ, presupunând că vom fi morți cu toții și câ creatura va fi singura supraviețuitoare? ― Nu pot să spun... Există o posibilitate ca Străinul să infecteze echipajul de la bord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai important. Am înțeles că nu e nevoie să te duci undeva, pentru că ești deja acolo. La nemărginire, Ivan, răspund cu o altă nemărginire. Pentru că, ascultă-mă bine, eu, ca și tine, ca și toți ceilalți, eu, noi, oamenii, suntem indestructibili. Nici brandturile voastre, nici avioanele nemțești nu ne pot distruge. Suntem aici de la începutul Lumii, și vom mai fi chiar după ce se va stinge și ultima stea din ultima galaxie. Și atunci, îți dai seama, Ivan, nous sommes foutus, et
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pot distruge. Suntem aici de la începutul Lumii, și vom mai fi chiar după ce se va stinge și ultima stea din ultima galaxie. Și atunci, îți dai seama, Ivan, nous sommes foutus, et sommes foutus pour l'éternité. Pentru că, dacă sunt indestructibili, unde mă duc, azi, mâine, poimâine, când mi-o veni și mie rîndul? Nu mă pot duce nicăieri, pentru că sunt deja acolo, și sunt peste tot, în același timp. Dar asta e îngrozitor, să fii peste tot și totuși, într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înțeleg ce căutați aici. Tot căutați formula, tot o mai căutați? Celalt îl privea cu același zâmbet senin și totodată ironic. - Eu v-am pus o întrebare, domnule filozof, și văd că nu voiți să răspundeți. Îmi spuneați că suntem indestructibili. Atunci, de ce v-a fost frică? - Ivan! șopti Darie. - Nu mă cheamă așa, dar nu mă supăr. Spuneți-mi cum vreți. Spuneți-mi Ivan. Darie făcu încă un pas spre el. - Așadar, știai românește, și nu ne-ai spus nimic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre el. - Așadar, știai românește, și nu ne-ai spus nimic. Ne-ai lăsat să ne chinuim... - Acum înțelegem toate limbile, îl întrerupse Ivan. Dar nu mai are importanță, că nu mai avem nevoie de ele... Spuneați totuși că suntem indestructibili. Nu trebuia să vă fie frică... Darie își trecu încurcat mâna pe frunte. - Nu mi-a fost frică. M-a luat deodată cu frig și nu știam ce am, și atunci am început să fug... Asta a fost tot... Ivan
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fug... Asta a fost tot... Ivan îl privi lung, cu simpatie, și zâmbi din nou. - Mi-ați vorbit frumos adineaori, ieri, alaltăieri, când o fi fost asta. Mi-a plăcut mai ales pentru că ați înțeles, atât de tînăr! că suntem indestructibili. - Vasăzică, ai înțeles tot, șopti Darie. - Ce n-am înțeles, continuă Ivan, a fost deznădejdea dumitale, domnule filozof, frica dumitale că nu te vei odihni niciodată. Dar de ce vrei să te odihnești? De-abia am început. Ce-aveam în spatele nostru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu majusculă - care ne confruntă pe toți, ghicitoarea care se pune, inexorabil, oricărui om: cum să recunosc Spiritul dacă e camuflat în Materie, adică, în fond, dacă e irecognoscibil? Și așa suntem și noi, noi toți, domnule filozof: nu numai indestructibili, cum spuneai, ci și irecognoscibili... Dar văd că ești așteptat, adăugă întorcînd capul. În semiîntunericul care prevestea zorile, Darie zări la vreo douăzeci de metri, în plin câmp, o siluetă familiară, pe care nu izbutea totuși s-o identifice. Mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a fost si el, cândva, filozof, adăugă zâmbind. Dar de-acum înainte trebuie să ne grăbim. Ne așteaptă ceilalți. Porniră amândoi, îndreptîndu-se spre șosea. - Într-adevăr, de ce mi-o fi fost frică? exclamă deodată Darie. Știam de mult că suntem indestructibili. Și, totuși, reluă el după o pauză, gânditor, și totuși... Atunci își recunoscu plutonul și se opri, fiindu-i teamă să nu-l copleșească emoția. - Vasăzică, veniți și dumneavoastră, domnule elev, începu Manole, zâmbind. Cum vedeți, ne-am adunat din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Să se odihnească, adăugă zâmbind din nou. - Dar după aceea, domnule locotenent, întrebă Darie cu o nestăpânită fervoare, ce se întîmplă cu noi după ce ajungem acasă, unii la Iași, alții la București, alții în Oltenia? Că v-am spus, suntem indestructibili. Îi spuneam asta și lui Ival și-mi dădea dreptate. Și i-am mai spus-o lui Zamfira, și Zamfira, în felul lui, Zamfira și Iliescu... Se întrerupse brusc, văzîndu-i la vreo douăzeci de metri înaintea lui, înaintînd încet, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi de bună seamă contrariată dacă ar afla că asemenea gânduri îi umblă prin cap. Blasfemie! ar zice în gândul ei, desigur; fiindcă se jena să rostească cuvinte pompoase. Cum adică nu mai există niciun eu? Eul este veșnic și indestructibil, așa cum l-a creat Dumnezeu. Lucian înaintează pe alee, urmat de Liliana. Cotește la stânga pe dinaintea mormântului preotului paroh, părintele Dumitru Samoilă, care ocupă o poziție centrală, în capul aleii principale, apoi o ia la dreapta... Scuză-mă o clipă, i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
www.extracarti.ro; www.edicart.ro www.libhumanitas.ro www.librariaeminescu.ro 1 Ca un amuzament amar, te poți chiar întreba ce s-a ales, peste ani, de acele mici piese de metal numite chei; admițând că metalul lor este indestructibil, ele trebuie că zac și în ziua de astăzi pe undeva (de nu cumva au fost date la topit), în legături de chei, între timp ruginite, agățate în cui, pe tocuri de ușă, undeva prin pivnițe sau prin poduri; astfel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tipuri de armonie a contrariilor: 2.8.1 armonia contrariilor impură este temporară, efemeră, perisabilă, destructibilă și necesită termeni medii sau medietăți pentru a-și dobândi unitatea sau identitatea și eternitatea. 2.8.2 armonia contrariilor pură este eternă, inextricabilă, indestructibilă, imperisabilă, nu necesită termeni medii sau medietăți pentru a realiza o uniune sau identitate perpetuă. Predecesori, terminologie Concepția ioniană a lumii ca și a reprezentat o inovație, echivalentă cu crearea unei noi paradigme de explicare teoretică, cea dintâi recunoscută ca
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
naturală , rădăcinile fiind complet separate, respingându-se reciproc (fr.27, Plutarch De facie in orbe lunae, 926 d, Simplicius in Cael. 530, 17-20). Anaxagoras susținea că deosebirile dintre lucruri se datorează amestecului ( în proporții diferite a unor substanțe materiale, necreate, indestructibile, imuabile, existente în număr infinit și divizibile la infinit, cunoscute ulterior sub denumirea aristotelică de . Concepe o genesis secundară, ca rezultat al interacțiunii elementelor sau calităților contrare, lucrurile (= corpuri compuse) fiind generate prin combinare, și asocierea, forțelor și calităților (fr.
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
-i venea să creadă în realitatea mea. ― Ce fericită sînt! Unde ai fost? Cât m-am speriat! Să nu te mai dezlipești de mine. Făgăduiește-mi, Dor... Bineînțeles i-am făgăduit. Și încă o dată mi-am dat seama cât de indestructibil era ancorată de mine. Dacă cine știe ce în-tîmplare va rupe lanțul, ființa ei s-ar da la fund. Și eu o iubeam mult. Până la ea, femeia fusese pentru mine o pluralitate, de la ea încoace femeia deveni unică și o chema cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]