2,105 matches
-
asupra nemaipomenitei proletarizări a țărănimii. Cît privește situația muncitorimii, aceasta este astfel descrisă: "În marile orașe românești muncitori străini se găsesc în număr mare și, în unele ramuri ale industriei, salariații sînt mai elevați și ceva mai umani, dar muncitorii indigeni vor învăța aceste meserii privilegiate și, cu cît vor fi mai mulți, cu atît își vor vedea salariul scăzînd la nivelul jalnic al salariilor alocate altor meserii". La congresul de la Stuttgart din august 1907, sînt mandatați patru socialiști. Acest congres
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
că trebuie dezlegată. În locul luptei întreprinsă de lordul Beaconsfield contra Rusiei ei ziseră că trebuie să se substituie o acțiune comună a Europei. Liberalii engleji, la diversele pretenții cari-și disputau influența în Constantinopol și moștenirea sultanului opuseseră drepturile naționalităților indigene și formarea unor state creștine independente. Toate acestea erau neapărat niște lucruri destul de nehotărâte destul de puțin studiate, erau o temă de opoziție mai mult decât un program politic, dar în sfârșit veniră la putere liberalii și trebuiau să lucreze ceva
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
am putea să nu vedem în aceea ce el propune acuma un fel de joc de convenție, niște preliminare destinate a ascunde și a realiza scopul secret pe care-l urmărește cabinetul englez, adecă deschiderea moștenirii otomane în profitul naționalităților indigene. Acest scop în el însuși nu este deaminteri decât ultima și suprema expresie a acelei politici optimiste și filantropice care face multă onoare caracterului personal al d-lui Gladstone, puțină însă prevederii unui bărbat de stat. Să presupunem în adevăr
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
străine, care n-a fost nicicând mai mare decât sub sistemul actual de guvernământ. Deși aceste imigrațiuni reprezintă prisosul, nu tocmai clasic în virtuți și inteligență, al popoarelor învecinate, totuși acest prisos, oricum ar fi el, e superior plebei superioare indigene. Pe spatele nefericitului popor românesc, apatic de suferințe și amețit de fraze, se formează un popor nou de venetici, de-o naționalitate nehotărâtă încă, o nouă rasă americană, în ochii căreia vechiul popor al lui Mircea Basarab dispare și emigrează
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cari, din alte cauze, necomerciale, sânt deja îndatorate față cu străinătatea. Astfel de ex. un stat, care va voi să aibă o influență politică ce stă în disproporție cu puterea lui face cheltuieli mai mari decât poate suporta producțiunea anuală indigenă, deci acopere plusul consumat pentru scopuri politice cu datorii contractate în străinătate. Dacă un asemenea stat va avea pe lângă greutățile financiare și o balanță comercială continuu nefavorabilă, poate fi sigur că, pe calea aceasta de retrogradare economică, va ajunge la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
iunie Agapa din seara asta e prodigă. Ce nu-i pe masa locantei! (locantă blazonată cu parafraza la " Somnoroase păhărele", aducîndu-ne lăutărește aminte că în cotloanele astea voroveau Creangă cu Eminescu). Dar ce nu-i pe masa oferită nouă, amicilor indigeni, de demult plecatul din țară, protagonistul serii! Pianist briant, cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această seară, evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este ca pe Kreutzer nu-1 mai întâlnim lucrând la proiectele mai sus amintite. Eșuând planurile de atragere a capitalului străin în opera de navigabilizare a râurilor moldovene, statul s-a văzut nevoit ca, în octombrie 1840, să alcătuiască o comisie indigenă în vederea cercetării Siretului. Din acea comisie au făcut parte: hatmanul Aslan, postelnicul Pruncu și spătarul Mihăiță. Prin studierea râului, se urmărea să se stabilească măsura în care el ar putea fi navigabil pentru ambarcațiuni fără motor, care în amonte ar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
regiunea Lucăcești-Zemeș, unde existau sate întregi ai căror locuitori practicau, ca îndeletnicire principală, exploatarea și transportul păcurii. Depistarea și estimarea rezervelor de petrol a fost un proces lung, la care și-au dat contribuția experiența și cunoștințele empirice ale locuitorilor indigeni, mintea luminată a lui Dimitrie Cantemir, explorările lui Anatolie Demidov, <Carol> Mihalic de Hodocin, ș.a. Acela însă care avea să stabilească în mod științific aria de răspândire a petrolului în Moldova, cunoscută prea bine astăzi, a fost Grigore Cobâlcescu. Calitatea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în acea perioadă, ca de pildă meșteșugul parchetării. În Moldova, nu se aflau astfel de meșteri. De aceea, Rosetti Roznovanu a adus, în 1851, pentru parchetarea „odăilor” sale de la Stânca, un meșter englez, care și-a luat ca ajutoare lemnari indigeni. Din statisticile întocmite în anul 1845 (care sunt incomplete, la multe orașe se indică specialitatea numai la meșterii creștini localnici), rezultă că în zece din cele 13 capitale de district ale Moldovei existau 977 de meșteri și calfe lemnari. Numai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ale Moldovei existau 977 de meșteri și calfe lemnari. Numai în orașul Iași se îndeletniceau cu lemnăria și pietrăria 390 de oameni, dintre care 142 erau meșteri iar 248 calfe. Orașul Botoșani avea 136 de lemnari, Bacăul - 107 lemnari creștini indigeni, Galați, unde funcționa singurul șantier naval al Moldovei, avea 93 de lemnari (fără meșterii evrei și fără supușii străini). Un centru cunoscut și apreciat al meșteșugului în lemn era târgul Piatra Neamț, unde lucrau 77 lemnari. Lemnarii, fie ei meșteri sau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nemți, care, neștiind românește, scriau în limba maternă, ceea ce înseamnă că nu se aflau de multă vreme în Moldova. Marea majoritate a acestor meșteșugari lucrează în afara breslelor, sunt supuși străini și de cele mai multe ori nu sunt înregistrați în statistici. Meșteșugarii indigeni încearcă să se adapteze la noile împrejurări. Unii învață pe loc, alții pleacă în Apus pentru perfecționare, iar alții își schimbă meseria. Meșteșugurile orășenești erau mult mai dezvoltate, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, decât meșteșugurile sătești
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu membru al familiei proprietarului de atelier. În legătură cu problema raportului în care se afla mica producție de mărfuri față de cooperația capitalistă simplă, ne îngăduim să facem doar o ipoteză, bazată pe concluziile trase din analiza tabelului din 1850 al meșterilor indigeni: micul atelier, care se încadrează în mica producție de mărfuri, este forma de producție meșteșugărească predominantă în Moldova la jumătatea veacului al XIX-lea. Fără să mai vorbim de calfe, dintre care multe aveau ateliere proprii la care nu erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Sucevii 24 de cășării, la care lucrau 131 de oameni, dintre care 8 copii. Manolache Drăghici, referindu-se la calitatea cașcavalului și la iscusința meșterilor, aprecia că deși brânza oilor nu era de calitate inferioară celei italiene sau elvețiene, meșterilor indigeni le lipsea „ghibăcia și meșteșugul fabricanților”. Alături de meșteșugul alimentar, meșteșugul în lemn se bucura de o foarte mare răspândire în Moldova. Fiecare moșie, fiecare sat, își aveau lemnarii lor care lucrau în primul rând pentru nevoile proprietarilor funciari și pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
kila. Totuși, în ansamblul acestei ramuri, morile mecanice dețineau un loc secundar, ilustrând înapoierea economică a Moldovei. Întreprinzătorii în ramura morăritului mecanic sunt mari proprietari funciari, care înființează mori sistematice pe domeniile lor și, după cum am văzut, reprezentanți ai burgheziei indigene și străine, în primul rând cei ai burgheziei franceze, care, la sfârșitul deceniului cinci al secolului trecut, inaugurează folosirea morii mecanice în Moldova și, o dată cu aceasta, procesul de pătrundere a capitalului străin în România. La mai puțin de zece ani
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
determinat nașterea preocupărilor legate de înființarea unor întreprinderi metalurgice, mai precis de fondarea unor instalații industriale mecanice de confecționare și reparare a uneltelor agricole. Necesitatea lor se făcea cu atât mai simțită, cu cât, în împrejurările arătate mai sus, meșterii indigeni nu puteau face față cerințelor mereu sporite. În acea epocă, în Moldova se introduc pe domeniile agricole un număr crescând de mașini agricole. Deși numărul lor este foarte redus, tendința de utilizare în muncile agricole a mașinilor este evidentă. Comisiile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Goldner lucra în 1853 un număr de 20 de măcelari englezi. La toate celelalte instalații mecanice, inclusiv velnițele, maiștrii, cel puțin, erau aproape cu toții străini. Dacă angajarea lucrătorilor calificați străini a avut urmări pozitive în privința pregătirii și a specializării cadrelor indigene, în schimb ea a ridicat simțitor cheltuielile prilejuite de înființarea și apoi funcționarea întreprinderilor. Deasemenea, este de presupus că stabilirea în Moldova, fie și vremelnic, a acelor lucrători străini proveniți din centre muncitorești dezvoltate, să fi înrâurit asupra procesului de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
peste 30 de lei pe zi), iar contramaiștrii 100-120 galbeni (peste 10 lei pe zi). Wagner, mecanicul fabricii de lumânări a lui Th. Ghica, era plătit cu 10 galbeni pe săptămână (aproximativ 50 lei pe zi). Spre deosebire de tehnicienii străini, lucrătorii indigeni își vindeau forța de muncă pe un preț foarte mic, mai ales dacă luăm în considerație faptul că ziua de lucru era de 12 ore (fabrica lui M. Kogălniceanu) sau de 14 ore (fabrica lui Asachi), sau chiar de la răsăritul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
interne și externe. În raport direct proporțional cu înzestrarea și echipamentul tehnic al industriei se afla numărul și pregătirea specialiștilor și a muncitorilor. Inginerii, tehnicienii și lucrătorii calificați erau aduși din străinătate „cu grele cheltuieli”; la ei se adaugă lucrătorii indigeni, care erau și cei mai numeroși. Exceptând fabrica lui Kogălniceanu și cea a lui Foulcquier, care aveau, fiecare în parte, peste 100 de lucrători salariați, majoritatea instalațiilor mecanice foloseau un număr mic de muncitori, sub 50 sau chiar sub 10
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
datele de mai sus, ale măririi numărului de negustori. Diferențierea și stratificarea socială a negustorilor se reflectă și ea foarte limpede în catagrafiile epocii. În 1845, în orașele Iași, Botoșani, Galați, Roman și Bacău viețuiau 29 de familii de negustori indigeni de starea întâia, 129 de starea a doua, 1.207 de starea a treia și 1.431 de calfe (vezi tabelul I). Așadar, o situație asemănătoare cu cea în care se aflau meșteșugarii. Înșiși negustorii făceau deosebire între „clasul cel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
La negustori, ca și la meșteșugari de altfel, procesul diferențierii și stratificării merge către descreșterea numărului celor aflați în starea întâia și a doua și către sporirea numărului celor aflați în starea a treia. La Iași de pildă, numărul negustorilor indigeni de starea întâia a scăzut de la 11 în 1838 la 8 în 1845, la Bacău, în aceeași perioadă, el a scăzut de la 3 la 1, iar a celor de starea a doua de la 42 la 33 în Iași și de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cele două categorii. Eforia orașului Iași, de pildă, a constatat în 1833 că „toți fruntașii neguțitorilor fiind sudiți”, nu are posibilitatea să aleagă un mai mare staroste (starostele tuturor breslelor de negustori din Iași) de negustori, care trebuia să fie indigen. Trecerea lor la cele două categorii mai sus menționate era operată în catagrafie, așa că descreșterea numărului patentarilor de starea I-a apare limpede. Numai că, de fapt, nu este vorba de o descreștere reală, ci de o schimbare a poziției
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și la starea social-fiscală a negustorilor trebuie făcută o distincție între calfe și patentari. Cei dintâi erau, în marea lor majoritate, salariații celor din urmă. Numărul calfelor depășea la 1845 în cele cinci orașe menționate la tabelul I numărul patentărilor indigeni: 1.431 calfe de negustori indigeni față de 1.365 negustori patentari indigeni. Starea de mijloc, în sensul medieval al noțiunii, folosită și aplicată în izvoarele epocii, cuprindea pe lângă negustori și meșteșugari cea mai mare parte a populației de rit mozaic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trebuie făcută o distincție între calfe și patentari. Cei dintâi erau, în marea lor majoritate, salariații celor din urmă. Numărul calfelor depășea la 1845 în cele cinci orașe menționate la tabelul I numărul patentărilor indigeni: 1.431 calfe de negustori indigeni față de 1.365 negustori patentari indigeni. Starea de mijloc, în sensul medieval al noțiunii, folosită și aplicată în izvoarele epocii, cuprindea pe lângă negustori și meșteșugari cea mai mare parte a populației de rit mozaic și a sudiților. Numărul celor dintâi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și patentari. Cei dintâi erau, în marea lor majoritate, salariații celor din urmă. Numărul calfelor depășea la 1845 în cele cinci orașe menționate la tabelul I numărul patentărilor indigeni: 1.431 calfe de negustori indigeni față de 1.365 negustori patentari indigeni. Starea de mijloc, în sensul medieval al noțiunii, folosită și aplicată în izvoarele epocii, cuprindea pe lângă negustori și meșteșugari cea mai mare parte a populației de rit mozaic și a sudiților. Numărul celor dintâi a sporit prin imigrație, iar al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
noțiunii, folosită și aplicată în izvoarele epocii, cuprindea pe lângă negustori și meșteșugari cea mai mare parte a populației de rit mozaic și a sudiților. Numărul celor dintâi a sporit prin imigrație, iar al celor din urmă pe calea atragerii elementelor indigene între beneficiarii stării de subordonare în care se aflau țările noastre față de Poartă. Trecerea elementelor indigene la sudeție se explică, pe de o parte, prin siguranța insuficientă pe care o oferea regimul feudal moldovenesc afacerilor comerciale, iar pe de altă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]