670 matches
-
și ingenios tertip de a scăpa de mine, pentru a-și putea duce funestul plan la îndeplinire? Se joacă cu paradoxurile... Le speculează..." Da! răspunse Filip. Chiar dacă aș face-o numai din conștiinciozitate. Conștiinciozitate?! îl îngână Carol sincer mirat și indignat. Ce-i aia? O mâncare exotică? O boală de piele? Sau o caricatură a conștiinței? Conștiinciozitatea mercenarului! Exact ce-ți spuneam. Mercenarul ajunge să-și riște viața pentru a putea supraviețui. Paradoxal, nu?! Trebuie să omoare și până la urmă să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cai. -... Cu drag de cai?! Pe elinește asta se spune "philhip", așa că ne potrivim de minune. El e Carol,... prietenul meu, spuse Filip după o clipă de ezitare, după care trebui să suporte privirea acidă a lui Carol, surprins și indignat de a fi fost prezentat într o astfel de postură. Minte! răcni Carol cu o voce prea ridicată pentru liniștea ce domnea în jur. Nu suntem deloc prieteni. Mai degrabă dușmani. Dușmanii ajung de multe ori să devină buni prieteni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și-i spusese ceva (pregătit dinainte în cazul când n-o vede pe ea întîi); ea, mirată, cam fără să-și dea seama ce face, luase scrisoarea, iar el, curierul, fugise repede. Dar imediat îmi veni ipoteza: Dacă, revoltată, rușinată, indignată, dă scrisoarea rudelor ei, ca s-o răzbune de "ofensă"?... Noaptea aceea n-am dormit deloc. Am petrecut-o sub geamurile ei, afară din oraș, pe toate străzile orașului. PRIVIND VIAȚA Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
după amiază de fericiri. Eram, bineînțeles, și confidentul ei en titré3. Într-o după-amiază, 1 Dedicație (fr.). 2 Femeia este schimbătoare (it.). 3 De drept; preferat (fr.). când m-a văzut intrând (mă aștepta!), a venit la mine obidită, furioasă, indignată, ca să-mi facă cunoscută ofensa sângeroasă pe care i-o adusese o domnișoară, fiica unui vecin: "Madadeta m-a făcut dumneta!" Era ceva teribil, în adevăr. Adjectivul acesta mica moldoveancă îl cunoștea până acum spus numai slugilor... Ofensa nemaiauzită o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
E o confuzie...!! Îmi da-ți voie să văd Înscrisul cu ochii mei...!?” Femeia făcu ochii mari ascuzând la spate registrul. Preciză cu vocea evident iritată. „Străinii n’au acces... Bună ziua...” - mai zise laboranta furișindu-se În spatele ușii. „Idioata dracului...!” murmură indignată Atena luându-l protector de mână. „Va trebui să-i facem o reclamație...” Ne având altă alternativă se repeziră la secția de poliție unde În prealabil a depus reclamația dar, nu mică le fu mirarea aflând de fapt, aceasta se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asta dura de ceva timp. Ea îl încurajase sau, cel puțin, nu reușise să-l descurajeze. Acum avea să i-o declare și ea - pentru că nu se putea gândi la o altă reacție posibilă - avea să se arate uimită și indignată. — Pentru ce voiai să mă vezi? l-a întrebat. Știi, Steven, dacă vrei să vorbești cu mine, poți să vorbești cât sunt la școală. Și a început să meargă repede, lângă bicicletă. Connolly tropăia ca să țină pasul. Nu, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Sheba. El a pus chiar întrebarea, „Ce puștan înfierbântat de cincisprezece ani ar fi zis nu la o tăvăleală cu Sheba Hart?“. A fost un articol curajos și onest, cred eu, dar s-a lăsat cu o ploaie de articole indignate care protestau împotriva tratamentului presupus frivol pe care jurnalistul îl aplica unei probleme așa de serioase. Consiliul editorial a dat până la urmă o dezmințire și, ca o scuză, Standard a publicat apoi un text de răspuns scris de mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ei mă număram și eu - nu dădeau crezare, noi cei crescuți în lumina altei civilizații... Deodată, domnul Pavel se ridică în picioare și începu să se ocupe de așezatul farfuriilor și tacâmurilor până ce doamna Pavel intră în sufragerie, retezându-i, indignată, elanurile de gazdă, ca un domeniu al ei, pe care n-avea nimeni voie să-l încalce. Domnul Pavel, fericit, adăugă o curtoazie ipocrită de care zâmbea în sinea lui „Vai de mine, nu se poate, dragă!” și se reașeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Cum fac soldații. Ceapa, usturoiul și prazul țin departe bolile. Ăsta-i medicamentul soldaților. O rație bună de dimineață... Ai s-o primești și tu. — Eu? O să-l rog pe fratele meu să te înroleze. Titus îi aruncă o privire indignată. — Ce tot spui? Eu, să mă înrolez? Dar nu știi că legea romană îi pedepsește cu moartea pe gladiatorii fugari care încearcă să se înroleze în armată? Gladiatorul e un sclav. În armată se înrolează numai oamenii liberi - Titus își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gărzilor, care intrară imediat în arenă, se îndreptară spre cei doi gladiatori și îi despărțiră. Lui Valerius îi luară scutul și îi lăsară doar pumnalul. Lui Skorpius îi luară plasa, lăsându-i tridentul și pumnalul. Din public se ridicară strigăte indignate, ce părură să zguduie cerul. — Ce se întâmplă? îl întrebă pe Marcus un îngrijitor care avea deja pregătit cârligul cu care urma să târască leșul învinsului. Ce se întâmplă? — Vitellius aplică o regulă veche. Înainte vreme, dacă luptătorii erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi ca o fiică în casă. În definitiv, e vorba de familia băiatului. Au dreptul la sentimentul lor de mândrie. Dar familia reuși să găsească o singură potențială noră. Era slăbănoagă și întunecată. — Ca o cioară, ziseră Kulfi și Ammaji indignate când prima fotografie le fu arătată de Lakshmiji, care făcea pe agentul bursier de căsătorii. Încerci să-l însori pe bietul Sampath cu o cioară. — Are noroc și așa că a găsit pe cineva, spuse domnul Chawla, care renunțase la orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
plimba în sus și-n jos prin camera sa mică, gândindu-se la soarta lui Pinky în mijlocul necazului cu maimuțele, la soarta lui... În sus și-n jos. Și de fiecare dată cînd se oprea să asculte, cu o ureche indignată lipită de ușă, auzea murmurele negocierilor pentru căsătorie care se înălțau pe scări din sufrageria de dedesubt. Timpul era pe sfârșite. Recurseseră la cea mai veche șmecherie din câte existau. Strecură în secret un bilet urgent pentru Pinky lăptarului cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu ele ța se știe niciodată. Niciodată. Chiar dacă le prinzi cu rața-n gură n frânte peste căpătâiul patului, să zicem, atârnând în aer, sugând pixul celui mai bun prieten al tău - și tot nu se știe. Va nega totul, indignată. Și până la urmă va crede chiar că spusele ei sunt purul adevăr. Se agață de sulă ca de microfon și se jură că nu e. I-am fost credincios Selinei Street preț de un an și mai bine, lua-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acum, când mă târâi spre casă prin după-amiaza boțită, cotigindu-mi drumul printre frați și surori, întâlnindu-le ochii sau ratând întâlnirea, mă simt mai bine știind că totul e cât se poate de oficial. * — Șah, am spus. Selina mă privi indignată. Ochii ei străpungători se reîntoarseră la tablă. Oftă și făcu o mișcare lipsită de importanță cu nebunul ei negru. — Șah, am spus. — Ei, și ce? Asta înseamnă că regele tău e amenințat. Pot să-ți iau regele. — N-ai decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am mai auzit niciodată la ea, un scâncet ritmic de abandonare sau rugăminte stăruitoare, un sunet pierit Am mai auzit așa ceva, dar niciodată la Selina. — Hei, făcui eu acuzator (cred că în glumă), nu te prefaci! M-a privit uimită, indignată. — Ba da, îmi răspunse ea repede. Oricât de ciudat ar părea, singurul mod în care o pot face pe Selina să vrea să se culce cu mine este de a nu vrea să mă culc ca ea. Niciodată nu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nevoie de pornografie, cu o viață sentimentală ca a mea? Eu am nevoie de pornografie. Confruntat cu această provocare, am început să mă învârt iar. Shadow s-a scuturat și și-a ridicat privirea, întinzându-și gâtul cu o mișcare indignată, în timp ce eu mă fâțâiam în ritm vioi prin apartament, cu ochi reci de expert și cu simțurile încordate, la pândă. Vezi tu, chiar și în cele mai așezate gospodării, un adevărat profesionist tot găsește ceva de făcut... Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
duse la bar, turnă încă un rând și se întoarse afișând un nou zâmbet: fratele mai mare încerca să-l liniștească pe fratele mai mic. — Știi cum merge jocul, domnule detectiv. Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai fă pe cercetașul indignat. Danny ignoră paharul și încercă să detecteze semne de teamă în ochii lui Gordean. Un bărbat alb, zvelt, de patruzeci și cinci, cincizeci de ani. Peste un metru optzeci, cu o coamă impresionantă de păr cărunt. Nici un fel de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mică reținere, domnul din spatele lui Sergiu îmi făcea cu ochiul, deși iubita era lângă el, iar eu eram cu bărbatul meu. Era tare urât, cu o burtă până la nas și cu fața roșie de la bere. Sosește mâncarea. Tipul continua impertinența. Indignată, îi spun lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de nervi, se duce la un psihiatru să-l întrebe cum să facă ea să moară. Doctorul îi dă diverse variante și la sfârșit ea îl întreabă: „Cât îți datorez?“ El îi spune: „300 de euro.“ Tipa vine la mine indignată: „Auzi, dragă, ce scump!“ 119 „Vrei să mori sau nu? Ce-ți pasă că-ți cere 300 sau 1000 de euro?“ — Poate că nu avea bani. — Ba era bogată. Dacă vrei să mori, poți să-i lași doc to rului
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
la Lina, care se sălta anevoie, suflând greu. - Te ascult, Mini! Te ascult! zise afectuos și împăciuitor. Nory e fata bună dar te necăjește. Când nu ești de față, repetă tot ce ai zis tu, ce ai făcut tu! Nory, indignată, se roși. - Eu! Eu mă ocup de prostiile lui Mini! Cel mult ca să probez ce departe e această persoană - de altfel inofensivă - de bunul-simț comun. Cu ochi care surâdeau mereu aiurea, Mini își scotea abia paltonul, când baba intră tiptil
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mică reținere, domnul din spatele lui Sergiu îmi făcea cu ochiul, deși iubita era lângă el, iar eu eram cu bărbatul meu. Era tare urât, cu o burtă până la nas și cu fața roșie de la bere. Sosește mâncarea. Tipul continua impertinența. Indignată, îi spun lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de nervi, se duce la un psihiatru să-l întrebe cum să facă ea să moară. Doctorul îi dă diverse variante și la sfârșit ea îl întreabă: „Cât îți datorez?“ El îi spune: „300 de euro.“ Tipa vine la mine indignată: „Auzi, dragă, ce scump!“ „Vrei să mori sau nu? Ce-ți pasă că-ți cere 300 sau 1000 de euro?“ — Poate că nu avea bani. — Ba era bogată. Dacă vrei să mori, poți să-i lași doc to rului toată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o grimasă parcă de disperare, după ce i-am pus o întrebare pe care o pun adesea străinilor: care e situația țăranilor din țara lor? Domnule, eu sânt țăran de origine și vara asta am petrecut-o la ai mei. Sânt indignat: nu-i mai recunosc. Își pierd demnitatea. Mândria lor... Își pierd mîndria! Nu mai muncesc ca să-și câștige existența, ci ca să-i întrețină pe străini... Să câștige dolari! Citesc în presă că își oferă la cele mai scăzute prețuri din
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu mai reveni asupra verdictului inițial. Într-adevăr, nimic nu mai e sigur când apare o astfel de suspiciune și chinul a pus iar stăpî-nire pe el și pe urmă iar s-a trezit. Ce porcărie! a exclamat prietenul meu indignat și a renunțat la somn, s-a îmbrăcat și a ieșit afară. Măcar la el fusese doar un vis. Dar odată m-am, dus la un spital după un rezultat și l-am găsit pe medic stând de vorbă cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bată la palmă cu o nuia de corn foarte ageră, de care tot unul dintre noi făcuse rost. Era atât de furios încît uneori îi bătea la palmă pe toți cei care eraiu scoși odată, deși unii dintre ei protestau indignați că ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat plânsetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]