433 matches
-
poți să te ții. Atunci ești în stare de orice. Dacă ești pe stradă, oricât de bine crescut ai fi, îți bagi picioarele în etică și educație și cauți primul copac sau prima mașină care te poate ascunde de privirile indiscrete ale trecătorilor, te ușurezi cu greu, că parcă nici nu mai poți, așa de mult și tare te-ai ținut, și nu te rogi decât să nu te vadă vreun cunoscut, de aceea, în viteză, nici nu o mai scuturi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de cel care plătește pentru cumpărături. Deși ești într-un spațiu public, cu foarte mulți oameni în jur, se creează un fel de intimitate între tine și cel căruia îi vorbești. Nimeni nu trage cu urechea, nimeni nu aruncă priviri indiscrete, nimeni nu te atinge decât din greșeală, și atunci îți cere iertare numaidecât. 18 noiembrie, 2009, Sydney Aici bogăția nu este etalată în garduri și porți de marmură, ca în satul Certeze din Maramureș, ci în case înconjurate de grădini
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și-ai sărit pe ea în depozitul bibliotecii? Că s-au răsturnat rafturile și-ați început să râdeți și aveați senzația că respirația scriitorilor vechi vă înconjoară, c-au răsărit clasicii din pereții crăpați și vă excitau cu privirile lor indiscrete? a continuat. Ciudat! Molfăi niște onomatopei și-mi dau seama, cu această ocazie, că se clatină lucrarea dentară pe care-am dat o avere. Caut să mă duc undeva în Nirvana, scormonesc în minte după o mantră liniștitoare, oricum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să fiu deranjat, să-mi țin predici inflamante și să-mi dau răspunsuri nimicitoare. Mă ascundeam în tăcerea mea și-mi vedeam de treabă. Puteam să mă încaier cu mine, să mă cert, să mă apăr violent, ferit de ochi indiscreți, ceasuri și zile întregi, în vreme ce altul, văzîndu-mă, mă putea crede și mort deoarece nu făceam nici un gest, nici o mișcare și uneori închideam și ochii ca să mă aud mai bine. Aici masca a devenit inutilă, iar după plecarea Eleonorei cu atât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ani, și cu asta basta. Sucești cartea în mână, parcurgi frazele de pe spatele ei, de pe partea îndoită a supracopertei, fraze generice, care nu spun prea mult. Mai bine așa, nu e un text care pretinde să se suprapună în chip indiscret textului pe care cartea va trebui să-l comunice direct, a ceea ce va trebui să storci din carte, mult, puțin, cât o fi. Sigur, chiar și calea ocolită, de a citi ce e pe dinafară mai înainte de a citi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
considerat acest dialog un avertisment să fiu în gardă: lumea se destramă și încearcă să mă tragă după sine. Vineri. Pescarul a devenit pe neașteptate bănuitor: — La ce vă trebuie? Ce faceți dumneavoastră cu o ancoră cu grapină? Erau întrebări indiscrete; ar fi trebuit să răspund: „Ca s-o desenez“, dar cunoșteam rezerva domnișoarei Zwida în a-și etala activitatea artistică într-un mediu incapabil s-o aprecieze; răspunsul potrivit, din partea mea, ar fi fost: „Pentru a o gândi“ și pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
între pagini. Abia a ieșit, întinzi mâinile spre carte, o răsfoiești, te convingi că e ceea ce cauți. În clipa aceea îți dai seama că toți ceilalți călători s-au întors către tine cu priviri de dezaprobare amenințătoare față de purtarea ta indiscretă. Ca să-ți ascunzi rușinea, te ridici, te apleci pe fereastră, tot cu volumul în mână. Trenul s-a oprit între linii și stâlpi de semnalizare, poate la un macaz în afara unei gări pierdute. E ceață și zăpadă, nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
très neconvingător. — Da, eu... am îngăimat neștiind ce să zic. — Ce s-a-ntâmplat? Oamenii sunt atât de nepoliticoși câteodată, nu-i așa? N-au trecut nici trei secunde de când îl cunoșteam pe tipul ăsta și deja îmi punea întrebări indiscrete. E dezgustător, absolut dezgustător. —Nu s-a-ntâmplat nimic, i-am răspuns adunându-mă. Mă distrez de minune. Sunt atât de fericită, că mi-a pierit pofta de mâncare! — Nu vrei să guști nici deserturile incredibile ale lui Daphne? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
te-ntâlnești cu el în LA? Locuiește acolo, nu? — Are o casă în Santa Monica. Îl văd când și când. E un pic excentric, dispare când nu te aștepți. Suntem cam dezrădăcinați... spuse tulburat, cu vocea pierită. De ce pun întrebări indiscrete? De ce? Mi-am promis ca altă dată să-mi bag mai puțin nasul în viața străinilor. Iar Charlie părea atât de drăguț. Speram ca Julie să-l prețuiască cum se cuvine. Julie termină, în sfârșit, de vorbit la telefonul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu păreau să promită dezvoltări ulterioare, dar, în cazuri din astea, cel mai productiv pentru un câine a fost întotdeauna să păstreze tăcerea până când stăpânii obosesc să tacă, câinii știu foarte bine că natura umană e vorbăreață prin definiție, imprudentă, indiscretă, intrigantă, incapabilă să închidă gura și s-o țină închisă. În realitate, nu vom reuși niciodată să ne imaginăm profunzimea abisală pe care o atinge introspecția unui animal când ne privește, ne închipuim că nu face decât să ne privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
populația băștinașă. Șirin și cu mine aveam mare nevoie de acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își reîncepură transhumanța. Prin fața tuturor porților bântuiau gură-cască, pe toate cărările - umblăreți. După fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea ceai musafire cu priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda hibernare se sfârșise, venise ora plecării. Când i-am dat vestea, prințesa mea se arătă tristă, dar resemnată. Te credeam fericit. — Am trăit un rar moment de Încântare, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aș putea să sun un prieten. — Chestia e că... aș prefera să nu spun, zic în cele din urmă. După părerea mea, preferințele artistice sunt o problemă... intimă. — A, spune Kent, ușor descumpănită. Da, sigur, n‑am vrut să fiu indiscretă... — Kent, spune Judd, uitându‑se iar la ceas. Trebuie să... — Ai dreptate, spune Kent. Mai ia o gură de ceai și se ridică. Îmi cer scuze, Rebecca, dar avem o ședință la 2.30. A fost o adevărată plăcere. — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Hai, mă, ne distrăm și noi, insistă Lionel. Voi ați vrut-o, se dă bătut Roman și apasă pe soneria de la intrare. Globul se oprește brusc și afișează din nou 2010. O cameră de luat vederi, în infraroșu, se rotește indiscretă deasupra lor. Ușa se deschide pneumatic. Cei trei urcă. Ușa se închide brusc în urma lor. Jaluzele metalice coboară la ferestre. Rulota este împărțită în două compartimente printr-un perete translucid, ca la bănci. Într-o parte stau clienții - cam înghesuiți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și pentru toate zecile de kilograme de tablă care vor deveni în câteva săptămâni cel mai sigur, frumos, impenetrabil, nealterabil, invincibil, sepulcral GARD. Ce va apăra casa de jur împrejur. Și o va feri pe adolescenta Mioara Alimentară de ochii indiscreți ai lumii. O operă de artă, dacă stăm să-i analizăm înfățișarea, cu atât mai valoroasă prin dublul său scop. De barieră dintre două lumi. Lumea Mioarei și lumea exterioară. Și pentru a o feri de răul la puterea... Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
el nu ezită să le sărute. Se ridică fulgerător în sus. Ce e? Nimic, zise el conștientizând că eu iau seama la tot prin legătura noastră și că Sfetnicii se înfruptau din simțămintele lui și își reveneau. Mii de privitori indiscreți! Așa că îi orbi pe toți! Pe ei îi trimise în colțuri îndepărtate ale imaginației lui și îi hrăni cu experiențe culinare și aventuri la munte de când era mic, iar mie îmi seceră conexiunea. Păcat! Ar fi fost o noapte plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu discursuri și volume! Noroc cu intervenția acestui tânăr ambițios care a tăiat, ca o lamă rece de cuțit, confesiunea În care Traian se rătăcise. Christa prinde momentul ca să Întoarcă spre teme mai ușoare conversația. O irita de mult curiozitatea indiscretă din ochii tineriadunați În jurul mesei: inutil curioși, inutil atenți, pentru că nu vor Înțelege niciodată nimic. Pentru că nu pot concepe că și altcineva decât ei a mai trăit vreodată aroganța oarbă, fericită a tinereții —Bineînțeles că nu-mi știu anii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
doamna Dobrotă o s-o păstreze mai bine ca mine, care puteam deja s-o fi pierdut, așa cum am făcut și cu bilețelele cu adrese. Pe când ea, vestala familiei... — Ai totuși ceva contra ei. — Sunt iritat când Îmi amintesc pălăvrăgeala ei indiscretă. De ce să fi ținut minte toate fleacurile din copilăria noastră? Și, mai ales, de ce să facă paradă cu ele? Chiar dacă nu sunt, ca tine, specialist În psihologia adolescentelor, nu cred că era atât de perversă Încât să-i fi iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
panoul publicitar, așteptând ora apropiată când i se vor aprinde luminile multicolore. În stânga, zidurile, Întunecate de seară, ale caselor pe lângă care trec. Pe colinele verzi-arămii, o mișunare de viermi rotunzi și albi - turme de oi răsfirate. * — Toată familiaritatea asta falsă, indiscretă ținea să demonstreze că am rămas toți trei la fel de apropiați ca În timpul adolescenței, În ciuda timpului și a distanțelor. Și, ca atare, să mă simt obligat să fac ceea ce avea să-mi ceară. Dar În tinerețe eu fusesem prieten doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de ceva. Fiindcă acest lucru nu se produsese, trăgea concluzia că agresorul nu își ucidea victimele pe loc. Probabil că le răpea și le ducea undeva, într-un loc sigur. Acolo le ținea sechestrate, ori le omora, ferit de priviri indiscrete. Din păcate nu știa unde. Privi în jur oftând cu amărăciune. În munții aceștia un asemenea loc putea fi oriunde, iar a-l găsi de unul singur, era, cu adevărat, o misiune imposibilă. Poate că dacă Pop l-ar asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
își șopti el în gând. Dacă așa stăteau lucrurile, va intra și îl va aștepta înăuntru. Mai devreme sau mai târziu, bătrânul tot aici urma să se întoarcă. În interior, va putea rezolva problema mai ușor, ferit de orice priviri indiscrete. Se hotărî totuși să mai aștepte puțin, măcar să se întunece de-a binelea și bine făcu. O mișcare în pridvorul aflat în umbră, îi atrase atenția. Ușa se deschidea scârțâind ușor. Silueta bătrânului apăru pe trepte. Părul vâlvoi al acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le și Înregistrează vizual... Poate am Întâlnit-o și eu pe stradă dar nu am reținut-o! După ce termin de recenzat, soțul dânsei Îmi spune că nu este așa cum se spune la televizor, despre recensământ, că se pun diverse Întrebări indiscrete de către recenzori. “Ei, la televizor se spun multe să se distragă atenția oamenilor de la alte lucruri importante pentru țară; așa a fost mereu. Eu nu mă mai uit la televizor de ceva timp”, le zic. Le mulțumesc pentru amabilitate, mă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fizic, ci la firea ei exuberantă, dinamică, pasională... Profitând că tăceam, Cecilia mă întrebă: ― Ce mai face ea? Am auzit că s-a remăritat... ― Da, cu un funcționar de la Finanțe. ― În fond, de ce v-ați despărțit? Iartă-mă că sânt indiscretă. Nu v-ați înțeles? Ce puteam face decât să-i dau un răspuns vag, lăsîndu-i loc pentru orice interpretare: ― Cu toate străduințele mele n-am putut obține un echilibru între noi. Ne deosebeam prea mult. Dumneata ai mai văzut-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
revăd Love Story, să compar cadrul real cu cel din film. Aici, o doamnă din fața mea se tot codea să-i spună ceva, cu voce joasă, vânzătorului, uitîndu-se mereu în spate, pentru a se asigura că nu era nici o ureche indiscretă. Fără să vreau, am auzit cuvântul "sex". M-am dumirit că onorabila doamnă dorea să obțină un film pornografic (astfel de filme nu erau puse "la vedere") și m-am îndepărtat ca să n-o incomodez. Greșesc, oare, spunând că sexul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aceleași figuri de copii îmbătrîniți, cu aspectul lor comic și tragic în același timp. Luni. La Constanța. Băieții toți la un loc. Seara la culcare zarvă mare, spirite cazone, râsete suave, foc pe călcâie, cremă de ghete, pe nasuri, curiozități indiscrete pe sub plăpumi. Se joacă printre paturi. Roll își lasă să i se vadă formele grațioase prin cămășuța trandafirie. Niki zâmbește mereu, Nelu râde cu sughițuri, ecouri și rezonanțe. Dascălul aleargă iepurește într-un curcubeu de culori. Îmi place Dascălul... Are
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din Mănăstirea Secu, din toate timpurile, au păstrat aprinsă candela credinței și a pocăinței. Părinții care au viețuit în această obște monahală, în decursul celor patru sute de ani de existență, au fost numeroși, de cele mai multe ori ascunși de privirile uneori indiscrete ale oamenilor. Mulți dintre ei sunt sigur că sunt numărați în ceata sfinților și a cuvioșilor, căci mare le-a fost credința și plină de roade bune viețuirea, pentru care Hristos le-a dat cununa cea neveștejită a slavei Sale
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]