2,142 matches
-
prin invocarea modului defectuos de funcționare a statului bunăstării, respectiv prin creșterea sărăciei și inegalităților sau prin acumularea de polarități sociale într-o societate tot mai bogată și nici prin acea schimbare culturală care a inclus declinul religiei și exacerbarea individualismului în dauna obligațiilor comunitare. Coincidența în timp a unor astfel de schimbări nu poate întemeia o relație de tip cauză-efect. Factorii explicativi trebuie identificați altundeva. Dintre aceștia, doi ar deține o poziție teoretică privilegiată, fiind invocați adesea de Marx, Weber
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de viață deja consacrate sau prescrise este înlocuită de o interogare devenită rutinieră (De ce? Cum? În ce direcție? Până când? Cu cine?...), adică de un gen de provizorat perpetuu și, astfel, de o mobilitate continuă pe traiectorii noi și adesea, neprevăzute. Individualismul modern a adus cu sine eliberarea treptată și continuă a fiecăruia de structurile integratoare și de tradiție. Grupurile de status, corporațiile sau familiile și-au pierdut o mare parte dintre funcțiile de reproducere a culturii și a privilegiilor sociale. Individualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
abordarea propusă se distanțează de paradigmele deterministe, care invocă factori sau structuri economice, sociale sau culturale cu forță generativă sau de cauzare a unei ordini sociale date. Despărțirea de acest tip de abordare o fac odată cu aplicarea principiului metodologic al individualismului în contextul teoretic al neoinstituționalismului sociologic. Analiza ce va urma se va concentra asupra instituțiilor sau a combinațiilor instituționale ce ar fi reprezentative pentru modernitatea reflexivă și se bazează pe modul în care actorii sociali se comportă, cunosc, acționează sau
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
despărțire sau chiar o confruntare socială a genurilor, fără a afecta în vreun fel constituirea și acțiunea factorilor, motivelor sau relațiilor generatoare. Tot astfel, analiza concepțiilor despre masculinitate și feminitate nu se poate derula nici din perspectiva principiului metodologic al individualismului, oricare ar fi varianta analitică aplicată, decât cu riscul de a ignora natura lor specifică de constructe culturale modelate încă din fazele primare ale socializării, astfel încât să includă subordonarea feminității. Realitatea cotidiană a relațiilor de gen nu este construită doar
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
publică generoasă și exclusivă; - independență de piață. Elitism meritocratic: - selecție meritocratică a studenților; - centrare exclusivă pe studenți tineri; - prestigiul diplomei și privilegii ale recunoașterii sociale. Colegialitate: - model colegial de evaluare a performanțelor; - model colegial de conducere instituțională. Autoritarism moral și individualism al performanței. Universitatea de piață Universitatea de piață este o organizație ce a împrumutat două dintre funcțiile universităților tradiționale - instruirea și conferirea de diplome - și le-a supus jocurilor pieței pentru exploatarea cererii individuale și sociale de educație superioară și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
rețele sociale, Editura Polirom, Iași. Sandu, Dumitru, 1996, Sociologia tranziției: valori și tipuri sociale în România, Editura Staff, București. Sandu, Dumitru, 1999, Spațiul social al tranziției. Editura Polirom, Iași. Simmel, Georg, 1989, Philosophie de la modernité. La femme de la ville, l’individualisme, Éditions Payot, Paris. Slaughter, Sheila, LESLIE, Larry L., 1997, Academic Capitalism. Politics, Policies, and the Entrepreneurial University, Johns Hopkins University Press, Baltimore, Londra. Sokal, Alan; Bricmont, Jean, 1997, Impostures intellectuelles, Éditions Odile Jacob, Paris. Spaargaren, G. et al., 2000, The
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
conducano all'immaginazione del possibile, alla sua invenzione. L'alta febbre dell'agire che lo pervade non è quella dell'uomo rinascimentale, dell'homo faber, né, tanto meno, quella dell'homo emptor șu cui și regge îl regno trionfante dell'individualismo radicale, del cosmopolitismo utilitarista, dei diritti senza doveri, mă piuttosto quella dell'homo civicus descritto da Franco Cassano, ossia della società civile în quanto și associa, rifuggendo l'individualismo, e și occupa della cosa pubblica 46 con un travolgimento d
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
dell'homo emptor șu cui și regge îl regno trionfante dell'individualismo radicale, del cosmopolitismo utilitarista, dei diritti senza doveri, mă piuttosto quella dell'homo civicus descritto da Franco Cassano, ossia della società civile în quanto și associa, rifuggendo l'individualismo, e și occupa della cosa pubblica 46 con un travolgimento d'amore mediante cui, parafrasando îl Vangelo, fă nuove tutte le cose e tutti gli uomini. L'agape poetico Se l'essere umano è încline a una dimensione spirituale che
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
1877), the Constitution revision (1879) and finally, the transition to monarchy (1881). By putting together, the study shares how the Național Liberal Party and its past leaders were able to puț above the party interests and național interests, leaving the individualism behind. Keywords: the Romanian independence, the Constitution revision, proclaiming the Romanian monarchy, PNL, The Great Liberal government. Introducere Perioada cuprinsă între 1876 și 1888 reprezintă ceea ce istoricii au numit "marea guvernare liberală", în primul rând datorită intervalului mare de timp
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
refuzat. Scepticismul barojian, concepția sa a unei lumi lipsite de sens, lipsa lui de credință în om, îl determină să respingă orice soluție vitală posibilă, fie ea religioasă, politică sau filozofică, și, pe de altă parte, îl conduc spre un individualism pronunțat, care nu poate fi numit liberal, deoarece nu este optimist, ci mai degrabă anarhist. I s-a reproșat în repetate rânduri lui Baroja neglijența în maniera sa de a scrie. Această neglijență este cauzată de tendința sa antiretorică, deoarece
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
fiecăruia după nevoi"), alimentația să fie coordonată după norme științifice, să nu mai existe bani, stat și delicte. Marxismul milita pentru societatea nouă care se prefigura în mitologia proletariatului. "Omul Nou" avea să muncească din plăcere, să nu mai existe individualism, egoism, să fie garantate serviciile de sănătate. Stăpânirea naturii era un alt obiectiv. Scopul final era ca proletariatul mondial să se unească și să lupte împotriva burgheziei/capitalismului. Marx consideră că trecerea la socialism se putea produce atât prin mijloace
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
răspund nevoilor ideologice ale societății elene de acum trei milenii. Există o vădită reacție a lui Sofocle față de evenimentele în curs. În vâltoarea socială care are loc după moartea lui Pericle, în condițiile impunerii unei noi ideologii - cea sofistă - cu individualismul ei excesiv, Sofocle se menține pe linia veche, potrivit căreia individul trebuie să se supună normelor vieții colective. Clitemnestra și Egist acționează urmărindu-și cu egoism interesele personale, Electra își riscă viața, apărând Marile Legi. Iată un posibil substrat al
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
pot face adesea, cercetând colecțiile vechi de ziare și reviste! Iată astfel o informație pe care o spicuesc în chiar primul număr al "Noutăței": "Mâine dimineață, d. C. Stere își va susține teza pentru licența în drept, tratând despre "Evoluția individualismului și Noțiunea de persoană". Și două numere mai departe: "D. Stere a trecut examenul de licență în drept. Juriul a rămas entuziasmat de profundele cunoștințe ale candidatului...". Pentru cititorii "Ciubăreștilor" acest prim succes al lui Vanea Răutu nu e desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
i s-a adăugat numele luptătorului ilegalist Ilie Pintilie, pentru ca, în anii ’60, să devină Uzina Mecanică Nicolina și ulterior, în anii '80, o parte distinctă a Combinatului de Utilaj Greu. Societatea socialistă inocula oamenilor un nou tip de mesaj: individualismul egoist, tipic Occidentului decadent, trebuia repede înlocuit cu un sistem care se baza pe tovărășie și pe făurirea binelui comun. Asemenea idealuri - cum observa Peter Molloy - au apărut, mai întâi, în rândul vârstnicilor, dar revendicau participarea entuziastă a celor tineri
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de clase, de corporațiuni, de familii, nu sânt decât prea înclinați de a nu se ocupa decât de interesele lor particulare totdeuna gata de a nu se avea în vedere decât pe sine înșiși și a se retrage într-un individualism în care orice virtute publică este înădușită. În acest soi de societăți, unde nimic nu e fix, fiecine se simte împuns fără curmare de teama de a se coborî sau de ardoarea de a se sui, și fiindcă banul, în timpul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Jebeleanu. Încălcarea unor convenții artistice, fie și perimate, spargerea unor tipare atrăgea blamul organelor de îndrumare și control, nu doar fiindcă putea face comunicarea mai greu accesibilă oamenilor simpli, ci și pentru că inovațiile învederau o dorință de vedetism, expresie a individualismului burghez, și, mai mult decât atât, deveneau susceptibile de a tenta sincronizarea producției de artă românești cu modele occidentale „perverse”, „decadente”. Fixată în acești parametri, pretinsa „luptă” împotriva p. nu putea decât să genereze p. De fapt, astfel de campanii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
care stăruia cel mai mult asupra pocăinței și Întoarcerii la Domnul a fost profetul Ieremia, care vede milostivirea Lui asupra omului și poporului numai printr-o convertire de la păcat la calea Sa. El este dat ca cel cu care Începe individualismul; până la el individul nu conta. Poporul era cel cu care lucra Domnul direct: ,,De vrei să te Întorci, Israele, zice Domnul, Întoarce-te la Mine și, de vei depărta urâciunile de la fața Mea, nu vei mai rătăci” (Ier. 4,1
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
Problema subiectivității creatoare este centrală în estetica romantică. Fragmentarismul asociat îndeosebi cu un subiectivism filozofic radical apare în opera lui Friedrich Karl Wilhelm von Schlegel, poet, lingvist, critic și istoric literar, estetician, considerat spiritus rector al romantismului german, teoretician al individualismului, al geniului creator solitar și al intuiției artistice, în care partea revelează întregul; în scrierile poetului, dramaturgului și filozofului neokantian Friedrich von Schiller, practicant al metodei transcendentale și teoretician al relației dintre imaginile poetice individuale și idealurile umanității; în opera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altceva decât devenirea întru devenire, cum considera Noica și nicidecum devenirea întru ființă. Postmodernismul a dus nihilismul până la capăt, cu eliminarea identicului. J. Derrida, G. Deleuze, M. Foucault au încercat să răspundă cum e posibil ceva nou în simulacre. În individualismul postmodernist, tendința este dispariția persoanei, pe când în antropologia creștină, omul este unic, cu o identitate inconfundabilă. Transmodernismul regăsește identitatea arheală. Rescrierea modernității profesată de Lyotard ce poate fi altceva decât parodierea, imitarea ironică, adică reprezentarea-joc? Schimbările istorice sunt schimbări de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ci invers, omul e într-o continuă facere spre îndumnezeire, dar omul se află mereu în pericol de a rata ora astrală de iubire. Gloria dată omului de către Dumnezeu o reprezintă libertatea, aici sălășluiește antropocentrismul creștin. Omul de azi urmează individualismul lui Cain, îl paște Complexul lui Iuda, cel care neputând suporta prețul trădării s-a spânzurat. Omul e centrat în lumea-lumen dar stă modest, la margine. Lumea devine transparentă pentru om când "îl vede" pe Dumnezeu, ca și "lumea-în-deschis" a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și cunoaștere distincte. El leagă sudul mediteranean de nordul hiperborean, trimițând la Riga Crypto și lapona Enigel. Din această perspectivă, Nastratin nu e imaginea solară a superiorității în opoziție cu mediocritatea celorlalți, ci o imagine "a singurătății exasperante, a unui individualism sumbru", așa cum sugerează Barbu însuși. De la "cirezile agreste" la câinele Fox Theodor Codreanu ajunge astfel la interpretări spectaculoase, bazate pe ideea unei construcții geometrice a volumului Joc secund, considerat o "carte canonică": Acestea sunt pietrele de temelie ale poeticii cărții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintre Stat și Individ”. Nu trebuie (și nu se poate, de altfel) absolutizat nici unul din termenii acestui raport. Cei care au exagerat puterea Statului, precum și cei care au exagerat libertatea cetățeanului, au căzut În erori insurmontabile. Giorgio del Vecchio amintește individualismul extrem al hegelianului Max Stirner (Johann Caspar Schmidt) cu lucrarea Unicul și proprietatea Sa unde se afirmă: „Viața individuală și Statul sunt puteri inamice mortale, Între care nici o pace perpetuă nu este posibilă”. „Statul are totdeauna și numai scopul de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
domină expresiile, În Întregime, ale vieții. Ceea ce importă - subliniază del Vecchio - este faptul de a determina «sensul» apartenenței individului la Stat, apartenență care nu trebuie să fie Înțeleasă ca servitute, deoarece, În acest caz doar, ar apărea legitim efortul teoreticienilor individualismului, care tind să reducă, la minimum, ingerința (amestecul) Statului și să Îndepărteze pe aceea (posibilă) a Individului. „Apartenența individului la Stat, trebuie să fie intimă și substanțială, chiar integrală, dar În modalitatea prin care individualitatea și autonomia să nu fie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al ordinii juridice”, cu unica misiune de a asigura aplicarea dreptului și a Împiedica violarea lui. Acest concept kantian se exprimă prin formula „Stat de Drept” (În opoziție cu aceea a tipului anterior „Stat Providență” sau „Stat de poliție”). De individualismul lui Kant, se apropie acela al lui Spencer, care Însă, va merge mai departe, ajungând să conceapă Statul ca un rău necesar, care trebuie deci să fie conținut În limitele cele mai restrânse posibile (a se vedea Herbert Spencer, Omul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rezolvarea problemelor economice și sociale, În genere a fost susținută, de asemenea, de „Școala socialismului de catedră” etc. Giorgio del Vecchio remarca faptul important că această autoritate, care este esențială oricărei organizații juridice, poate fi amenințată: 1. atât de un individualism greșit și strâmt, cât și de: 2. un concept eronat al socialului („socialismul” de orice tip). Prima ar greși printr-o opoziție empirică a individului contra Statului, ca și când acesta ar fi ceva străin și dușman omului. A doua greșește, afirmă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]