2,965 matches
-
au fost acestea de economia feudală și de domeniile dinastice ale erei anterioare. Capitolul 6 Tipuri de economie concurențială 6.1. Prezentarea problemei Economia cu piață concurențială, existentă în marea majoritate a statelor contemporane, nu apare ca ceva unitar și indivizibil, ci se prezintă ca o mare diversitate de situații, de practici și experiențe naționale, concret istorice, adecvate diferitelor niveluri de dezvoltare a forțelor productive și civilizației materiale și spirituale a indivizilor. În funcție de elementele particulare, specifice fiecărei țări, specialiștii în economie
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
amenințări, cât și al apariției diferitelor oportunități. În acest mediu globalizat, nici un stat nu se poate izola sau rămâne neutru, nu poate fi protejat fără cooperare internațională și nu poate se situeze în afara proceselor globale. Securitatea internațională își manifestă caracterul indivizibil, iar comunitatea internațională conștientizează în mod real responsabilitățile care îi revin. În contextul globalizării, regulile polarizării funcționează permanent: pe de o parte, procesele de dezvoltare au un caracter ascendent, trăsătură de care beneficiază o mică parte a lumii contemporane; pe
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
elevi (Ullich, 1995): - relații de cooperare: bazate pe coordonarea eforturilor în vederea realizării unui obiectiv comun; - relații de competiție: bazate pe rivalitatea partenerilor, în atingerea unei ținte individuale; - relații de conflict: bazate pe opoziția mutuală a partenerilor, raportată la un scop indivizibil. Toate aceste tipuri relaționale propun o reflecție amănunțită asupra relațiilor dintre cooperare și competiție. Școala americană a folosit în mod tradițional un sistem de evaluare a elevilor, bazat pe competiție. Acesta este cu siguranță un important motiv în explicarea faptului
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
câteva minute sau o oră mai târziu. Simțim că-l cunoaștem, că este gata să apară și spunem că ne stă „pe vârful limbii”... Cărui fapt i se datorează acest straniu fenomen, inexplicabil, dacă presupunem că există o unică și indivizibilă memorie? În schimb, misterul este limpezit de teoria modernă, bazată pe ideea că memoria este subdivizată în mai multe sisteme, mai ales într-o memorie lexicală și o una semantică. Cercetările identifică într-adevăr o memorie lexicală, care este o
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și pe cea mai de seamă, cu o nevoie de absolut într-un fel asemănătoare celei specifice și altor mari spirite calabreze: Pitagora, Gioacchino da Fiore, Telesio. Uluitoare sunt complexitatea temelor speculative și multitudinea preocupărilor politico-religioase ce se împletesc, adesea indivizibil, în vehementa gândire a lui Campanella. Titanismul său nu se manifestă numai în dimensiunile operei sale speculative (din care cele treizeci de cărți reunite sub titlul Theologia sunt doar o mică parte), ci în toate scrierile sale, acestea întinzându-se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vrea să-1 însemneze expresia «s-a ascuns» (Fac., 3, 1)<footnote Ibidem, p. 276. footnote>. Sfântul Simeon numește pe Dumnezeu flacără, foc duhovnicesc și soare nematerial: Dar Acela e (Foc) duhovnicesc, cu neputință de împărțit, e cu desăvârșire inseparabil și indivizibil; căci atunci când e comunicat nu se divide în mai multe, ci rămâne indivizibil și există în mine; răsare în mine înăuntrul ticăloasei mele inimi ca un soare sau ca discul unui soare, arătându-se sferic, luminos, ca o flacără<footnote
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
276. footnote>. Sfântul Simeon numește pe Dumnezeu flacără, foc duhovnicesc și soare nematerial: Dar Acela e (Foc) duhovnicesc, cu neputință de împărțit, e cu desăvârșire inseparabil și indivizibil; căci atunci când e comunicat nu se divide în mai multe, ci rămâne indivizibil și există în mine; răsare în mine înăuntrul ticăloasei mele inimi ca un soare sau ca discul unui soare, arătându-se sferic, luminos, ca o flacără<footnote Ibidem, imnul 1, p. 53. footnote>. Sfântul Simeon se folosește de mulți termeni
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Imnele dragostei dumnezeiești lumina dumnezeiască pe care o vede ca pe una care-i vorbește. În Imnul 22, DumnezeuLumina îi prezintă Sfântului Simeon calitățile suprafirești ale Ei: Crede deci că Eu sunt o lumină fără formă, în întregime simplă, necompusă, indivizibilă prin fire, cu neputință de iscodit, apropiată în chip neapropiat (accesibilă în mod inaccesibil); căci Mă las privit cu adevărat, Mă arăt cu iubire de oameni schimbându-Mi forma după puterile fiecărui om; nu sufăr Eu aceasta (schimbare), ci cei
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
cât punem și noi în trăirea directă. Ne-am și gândit o vreme să-l câștigăm pentru cauza noastră, să-l punem să construiască pentru generațiile tinere, în spiritul prezentului. Însă tata, prin obsesia grandoarei și a cetății ca locuință indivizibilă a mulțimii, are, fără să-și dea seama poate, mai multă înclinare spre comunism. Afară de aceasta, el crede fanatic în cultură, în valoarea cărților, și adesea mă lua de braț purtîndu-mă prin fața rafturilor bibliotecii, surprins că nu iau nimic să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
demonstrație istorică de energie. Nu există în natură foiță vinovată. £Revoluția franceză, spre exemplu, nu poate fi tradusă în fața unui tribunal penal, spre a se decide ce a fost valabil și ce nu în ea, deoarece înfățișează un fenomen unic, indivizibil. Napoleon fără Robespierre n-ar fi existat. Tot ce a făcut Napoleon pe de altă parte, considerând rezultatele imediate, pare criminal. Franța umilită, Aliații de două ori la Paris. Și cu toate astea prestigiul Franței a crescut atât de mult
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este actul prin care spiritul se face, spiritul, nu subiectul gănditor, spiritul ca realitate vie și activă. Credința este cea care afirmă și face posibil „un temei transcendent al unității lumii și al propriei mele găndiri”. Actul de credință este indivizibil, credința celorlalți nu există în nici un fel pentru mine. G. Marcel face distincție între libertatea credinței și libertatea virtuală a cogito-ului: libertatea care se realizează în actul credinței este o libertate actuală, o libertate pentru sine nu mai este libertatea
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
este temperat. Mulți economiști își pun întrebarea: ce anumite bunuri nu pot fi produse de sectorul privat? În mod special concepțiile neoclasice răspund la această întrebare prin evidențierea anumitor caracteristici ale acestor bunuri: ele nu sunt adaptabile datorită caracterului lor indivizibil sau pentru că nu pot fi consumate în întregime, tehnologiile lor corespunzând randamentelor necrescătoare. Prin convenție, economia este împărțită în sector privat și sector public. Unii autori consideră că sectorul public "furnizează serviciile (și în unele cazuri și bunurile ) a caror
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
intercunoașterea, prietenia. Ca dezavantaje s-ar putea menționa: participarea (uneori) inegală a partenerilor, pretexte de nemulțumire/insatisfacție (Golu, P., 2003) • relațiile concurențiale se referă la rivalitatea mutuală sau la confruntarea între două sau mai multe persoane în vederea atingerii unui scop indivizibil (sau în vederea obținerii unui beneficiu) ele au ca efecte pozitive: creșterea cantitativă și calitativă a producției de bunuri și servicii, iar ca efecte negative: creșterea ostilității, înstrăinării, suspiciunii, frustrării, anxietății, conflicte. Multe activități umane reprezintă o combinație a cooperări și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cade pe datele și pe cunoștințele individului pentru rezolvarea problemei. În situația cooperării devin dominante aspectele socio-emoționale (participarea, comunicarea interpersonală, inițiativa, sugestia, corelarea, acceptarea etc.). • relațiile conflictuale reprezintă raporturi de opoziție mutuală sau o agresiune raportată întotdeauna la o țintă indivizibilă, legată de prestigiu sau de o recompensă oarecare. Posibilitatea conflictelor există oriunde. Oricând pot să apară diferențe de opinie, dezacorduri (mai mult sau mai puțin acute) între diferite idei, trebuințe, impulsuri, stiluri de viață, păreri, credințe, interese ale oamenilor. O
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
social) sunt importante, ci și cele afective (precum: dispozițiile, sentimentele, disconfortul emoțional, frustrările etc.), deopotrivă. La rândul ei, competiția constă în "eforturile indivizilor sau a grupurilor da a atinge un scop (da a avea/a obține un beneficiu), care este indivizibil sau despre care cred că este ca atare" (Chelcea, Iluț, (coord.), 2003, p. 192). În competiție susține S. Băncilă (idem) "actorii implicați sunt preocupați mai mult de obținerea rezultatului dorit și mai puțin de caracteristicile și de comportamentele oponenților" (cu toate că
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
unei cercetări, orice tentativă de a închide conceptele în limitele unei definiții "le reduce imediat la palide reziduuri școlărești, concentrate inoperante de asocieri verbale fără indexare și forță". Metodologic, nu este recomandabil să efectuăm cercetări despre "violența" ca un tot indivizibil, ci să multiplicăm punctele de vedere (indicatorii, pe de o parte, perspectivele interdisciplinare, pe de alta) care ne permit să regăsim în real un concept inoperant prin generalitatea sa. Cercetătorii trebuie pur și simplu să-și expliciteze punctele de vedere
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
politică. Italia are propriile-i regiuni "obișnuite" și "speciale" (este adevărat că acest lucru datează încă de la Constituția din 1948).44 Spania, influențată într-o anumită măsură de modelul italian, în Constituția de la 1978 face diferența dintre "națiunea unică și indivizibilă" a Spaniei, pe de o parte, și "regiuni și națiuni" pe de alta (națiunile fiind Țara Bascilor, Catalonia și Galicia). Tranziția către statul autonom a făcut diferența între o pistă rapidă pentru cele trei națiuni (Țara Bascilor, Catalonia și Galicia
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ideea modernă de națiune și de identificarea acesteia cu statul și cu un teritoriu stabil. Pe de o parte, teritoriul acesta este divizibil și poate fi compus și recompus de către rege, iar pe de altă parte, monarhia este unică și indivizibilă, idee care așeză, pentru o perioadă lungă de timp, temelia istorică a statului francez modern. Oricum, ar trebui să fim atenți și să nu interpretăm formarea unui stat centralizat ca pe un simplu proces teologic care a fost dus la
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Franței care a urmat Revoluției a fost marcată atât de continuitate cât și de schimbare. S-a păstrat doar tendința de creare a unui stat centralizat aceasta fiind și una dintre caracteristicile monarhiei. Revoluționarii credeau că statul era "unul și indivizibil" după cum și-a definit monarhia propria-i suveranitate cu câteva secole în urmă. Ca și monarhul, ei au căutat să aducă sub control marea diversitate a Franței cu multitudinea ei de obiceiuri și tradiții și de sisteme corporatiste diferite care
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la chemarea armatei. Această mișcare este exprimată în imnul național al Franței, Marsilieza: Aux armes citoyens Formez vos bataillons Marchons, marchons Qu'un sang impur Abreuve nos sillons.* O consecință importantă a acestui concept de stat-națiune ca fiind unic și indivizibil, a fost strădania de a crea o societate care era uniformă din punct de vedere cultural și lingvistic. Cetățenia franceză, după cum a fost descrisă de Ernst Renan în renumita sa prelegere adresată alsacienilor, se baza pe actul de a alege
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
îndreptam noi acum în capitolul următor. Capitolul 2 Les Trente Glorieuses (1945-1975) și urmările acesteia Franța a dezvoltat o serie de instituții politice atât la nivel național cât și la nivel sub-național pentru a exprima ideea de stat-națiune unic și indivizibil. Tradiția și ideologia de stat care au dominat etapa dintre Revoluția Franceză de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și perioada care a urmat după cel de-al Doilea Război Mondial, a pus accentul pe centralizare, standardizare și uniformizare.1 Acest
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de către de Gaulle în 1945, și de École Polytechnicque, înființată în timpul Revoluției, în 1794 și îmbunătățită de Napoleon în 1805. Elitele care au ieșit din aceste grandes écoles, cunoscute ca énraques și polytechniciens, întruchipau spiritul și valorile Republicii unice și indivizibile și erau destinați să contureze administrația și politica publică franceză în timpul perioadei postbelice. Este semnificativ faptul că reconstrucția Franței din perioada postbelică a fost considerată drept un obiectiv național și orice altceva dezvoltarea economică, politica urbană și regională trebuia să
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
administrativă dintre societatea locală și statul francez și ar fi bine să începem prin examinarea acestei instituții venerabile. Sistemul prefectoral: între mit și realitate Administrația publică franceză este un paradox. Pe de o parte, există mitul "o Republică unică și indivizibilă" care ne-ar face să credem că toată viața locală este controlată de către statul central prin sistemul prefectoral înființat de Napoleon I. Howard Machin, în lucrarea sa The Prefect in French Public Administration, descrie cum textele legislative care descriu rolul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
o a Șasea Republică? Cum s-a schimbat, așadar, statul francez? Probabil că cea mai dramatică schimbare a fost în însăși definiția statului după cum a fost exprimată în modificarea adusă Constituției în 2003. Noțiunea potrivit căreia Franța este "unică și indivizibilă" este păstrată, însă organizarea acesteia este de acum înainte înțeleasă ca fiind "descentralizată". Mai mult, noua Constituție definește un număr de principii care în momentul de față, stau la baza organizării teritoriale a Franței: principiul subsidiarității, principiul garanției autoguvernării locale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sunt împuterniciți să coordoneze activitatea zilnică. Societatea de depozitare a activelor este ING Bank NV Amsterdam, sucursala București. Societatea are emise un număr de 548.849.268 de acțiuni ordinare, cu o valoare nominală de 0,1000 lei. Acțiunile sunt indivizibile, nominative, de valori egale, emise în formă dematerializată și acordă drepturi egale investitorilor. Conform reglementărilor în vigoare, nici o persoană fizică sau juridică nu poate deține mai mult de 1% din totalitatea acțiunilor subscrise. Dacă un investitor deține mai mult de
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]