1,103 matches
-
ceva lipsit de sens. Wahn face parte din wana, care în vechea germană de sus înseamnă fără. Nebunul gândește și gândește chiar ca nimeni altul. Sinnan, la origine înseamnă a călători, a tinde spre, a porni într-o direcție; rădăcina indo-europeană send și set înseamnă drum. Cel care-este-separat este nebunul (der Wahnsinnige) deoarece se află pe drum spre alt loc". Astfel, îl văd eu pe cel-care-pleacă într-o corabie cioplită dintr-un stejar prăvălit de însuși călătorul care-a cosit pădurea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în scris și sunetele cuvintelor. Și ne întoarcem la limbajul de dinainte de Turnul Babel, când limba pământenilor, în toată armonia numerelor exprimând Tradiția, nu era alta decât reflectarea omenească a Cuvântului. Gândirea pitagoreică poseda inevitabil o dimensiune religioasă. Ritualurile numerelor indo-europene descriu armonia, cuvânt a cărui rădăcină e ar, ceea ce înseamnă că undeva, în marele trecut, religia numerelor se scălda în conceptele de armonie și acord. Urmele noastre de reverență în fața invizibilelor numere sugerează că toții savanții antichității au ierarhizat aceste
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ceva lipsit de sens. Wahn face parte din wana, care în vechea germană de sus înseamnă fără. Nebunul gândește și gândește chiar ca nimeni altul. Sinnan, la origine înseamnă a călători, a tinde spre, a porni într-o direcție; rădăcina indo-europeană send și set înseamnă drum. Cel care-este-separat este nebunul (der Wahnsinnige) deoarece se află pe drum spre alt loc". Astfel, îl văd eu pe cel-care-pleacă într-o corabie cioplită dintr-un stejar prăvălit de însuși călătorul care-a cosit pădurea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
polineziene, dar și în istoria civilizațiilor clasicii Rome. 145 Stanley Jeyaraja Tambiah, Magic, Science, Religion, and the Scope of Rationality, 1990. 146 Mircea Eliade, Shamanism: Archaic Techniques of Ecstacy, 1989 în care remarcăm capitolele despre ideologia și tehnicile șamanice la indo-europeni sau simbolismul din estul îndepărtat, China și Tibet. Fenomenul șamanic și cuvântul șaman sunt aplicate nu numai culturilor așa zise primitive ci și Europei dinaintea creștinismului de către Mircea Eliade în explorarea sa asupra stărilor extatice. 147 S.P.Tokarev 148 E.M.
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
capitolele 6-11 în care sunt explicate cauza potopului, declanșarea și încetarea acestuia, apoi răspândirea omului, prin cei născuți din urmașii lui Noe; din Sem derivând neamurile semite, din Ham, cele hamite, negroizii sau africanii, și din Iafet sau Ar, neamurile indo-europene, arienii sau albii. La naștere toți oamenii sunt albi, pigmentația pielii fiind consecința mediului care afectează numai partea exterioară, somatică, nu și partea spirituală a ființei omenești. Dovadă, civilizația popoarelor, indiferent de culoare, atestă că toți oamenii sunt înzestrați cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
limbilor arabe, unde persoana a III-a este „a absenței”, ceea ce reflectă dependența categoriei de persoană de desfășurarea dialogului. Dar problema persoanei a III-a poate fi pusă și în alt mod, pentru limba română (și, în general, pentru limbile indo-europene). Având în vedere (1) actul lingvistic și totodată (2) enunțul sintactic, ideea de non-persoană poate sta în legătură cu dialogul, formă fundamentală, originară, a actului comunicării: numai persoanele I și a II-a, corespunzătoare locutorului și interlocutorului, sunt implicate în dialog și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca atare, cu identitate abstractă, în planul paradigmatic al limbii. Existența „abstractă” - în planul langue - a funcțiilor sintactice - ca identități distincte - se întemeiază pe structura logico-semantică a enunțului lingvistic, relativ independentă de specificul limbilor naționale (cel puțin în familia limbilor indo-europene) - iar ca virtualitate, pe structura planului semantic al unităților lexicale, relativ dependentă de specificul limbilor. Pe de o parte, funcția esențială a comunicării - predicația - implică dezvoltarea funcțiilor sintactice de predicat și, în interdependență cu aceasta, funcția de subiect. Pe de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cele din țară, cât și cele din afara granițelor ei. Cum este privită de străini folcloristica românească și, în genere, folclorul nostru? Ce lucruri deosebite ați descoperit în toți acești ani? Pentru specialiști, folclorul nostru este o străveche ramură a culturii indo-europene și țin foarte mult la el tocmai pentru că sesizează acest substrat, asta în afara faptului că este extraordinar de frumos, de dinamic și extrem de sugestiv. Ansamblurile noastre, îndeosebi grupurile folclorice din mediul rural, au fost elogios primite atât de specialiști, cât
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
Ulterior, sulițele de silex cioplit, și mult mai târziu diverse produse industriale au îndeplinit această funcție. În societățile patriarhale unica bogăție erau animalele bivolul, boul, berbecul; ele au jucat rolul de marfă de schimb. Cea mai mare parte dintre limbile indo-europene, chiar limba bască, au păstrat amintirea acestei forme primitive de monedă în numele însuși pe care i l-a dat: pecunia (în limba latină, vite sau turme). În alte colțuri din lume, de exemplu în Japonia, această marfă de schimb era
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
unitățile după aceeași structură nominală ca și în titlu: Manta (T). Cupeul bine cotat (R1) și favoritul Europei (R2). În pofida punctului, aici avem de-a face cu o structură nominală al cărei mod de funcționare este studiat de Benveniste în indo-europeană și în greaca veche (2000: 142-158). Benveniste consideră că există două moduri distincte de enunțare care formează un enunț asertiv finit. În această ipoteză, enunț nominal și verbal sînt două tipuri concurente și complementare de aserțiune: Fraza nominală are un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ca simbol al Gărzii de Fier este de altfel o cruce patriarhală, semnificativ pentru un partid care se revendica de la credința creștină ortodoxă din România veche. Zvastica este cel mai vechi semn magic, desenat conștient de omul religios din spațiul indo-european. Reprezintă viața și moartea. O regăsim până și azi pe ii, pe străchini și pe porțile din satele României. Naziștii au folosit acest semn până la caricare, deși, în toată istoria, simbolistica zvasticii nu avea nimic comun cu antisemitismul. Oamenii nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mai multe milenii de la triumful economiei agricole, Weltanschauung-uvânătorului primitiv se va face din nou resimțit în istorie, într-adevăr, invaziile și cuceririle indo-euro-penilor și ale turco-mongolilor vor fi întreprinse sub semnul vânătorului prin excelență, al carnasierului. Membrii confreriilor militare (Mănnerbunde) indo-europene și cavalerii nomazi ai Asiei Centrale se comportau față de populațiile sedentare pe care le atacau asemeni carnasierelor care vânează, sugrumă și devoră erbivorele stepei sau vitele țăranilor. Numeroase triburi indo-europene și turco-mongole aveau ca eponimi animale de pradă (în special
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
semnul vânătorului prin excelență, al carnasierului. Membrii confreriilor militare (Mănnerbunde) indo-europene și cavalerii nomazi ai Asiei Centrale se comportau față de populațiile sedentare pe care le atacau asemeni carnasierelor care vânează, sugrumă și devoră erbivorele stepei sau vitele țăranilor. Numeroase triburi indo-europene și turco-mongole aveau ca eponimi animale de pradă (în special lupul) și se considerau urmașii unui strămoș mitic teriomorf. Inițierile militare ale indo-europenilor comportau o transformare ritualică în lup: războinicul exemplar își însușea comportamentul unui carnasier. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dar, destul de curând, arianizarea Pcnjabului a declanșat procesul marii sinteze care trebuia sa devină într-o zi hinduismul. Un număr considerabil de elemente harappiene atestate în hinduism nu se pot explica decât printr-un contact, început destul de devreme, între cuceritorii indo-europeni și reprezentanții culturii Indusului. Acești reprezentanți nu erau în mod necesar autorii culturii Indusului ori descendenții lor direcți: ei puteau să fie tributarii, prin iradiație, ai unor forme culturale harappiene, care se păstraseră în regiunile excentrice, cruțate de primele valuri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
În timpul minoicului mijlociu, cretanii utilizau o scriere hieroglifică, urmată, către ~ 1700, de o scriere lineară (alfabetul linear A); ambele sunt încă nedescifrate, în timpul acestei perioade (între ~ 2000 și ~ 1900), primii greci, minyienii, pătrundeau în Grecia continentală. Ei reprezintă avangarda grupurilor indo-europene care, în valuri succesive, vor veni să se instaleze în Elada, în insule și pe litoralul Asiei Mici. Prima fază a minoicului recent (~ 1580-1450) constituie apogeul civilizației minoice. Este epoca când, în Pelopones, năvălitorii ariofoni clădesc Mycene și întrețin raporturi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cetăți sunt prădate și incendiate; Troia către ~ 2300, Beycesultan, Tarsus și vreo trei sute de orașe și aglomerări în Anatolia. Documentele menționează grupuri etnice numite hittiți, luwieni, mitanni. Dar elemente ariofone sunt atestate și în alte valuri de năvălitori. Dispersia popoarelor indo-europene începuse cu câteva secole înainte, și ea s-a prelungit timp de două milenii. Către ~ 1200 arienii pătrunseseră în câmpia indo-gangetică, iranienii erau solid instalați în Persia; Grecia și insulele erau indo-euro-penizate. Câteva secole mai târziu, indo-europenizarea Indiei, a Peninsulei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
egeeană (Grecia și coastele Anatoliei) și regiunile Mediteranei orientale. După Marija Gimbutas, popoarele care au articulat și vehiculat cultura tumulilor nu pot fi decât proto-indo-europenii, iar în ultimele faze ale dispersiunii, indo-europenii. Oricum ar fi, este sigur că originile culturii indo-europene pornesc din neolitic, poate chiar din mezolitic. Pe de altă parte, este de asemenea sigur că în timpul perioadei sale de formație această cultură a fost influențată de către civilizațiile superioare ale Orientului Apropiat. Utilizarea carului și a metalului 2 a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
făcute din argilă, marmură sau alabastru. Vocabularul comun arată că indo-europenii practicau agricultura, creșteau vite mari (dar și porcul și probabil oaia) și cunoșteau calul sălbatic sau cel domesticit. Deși n-au putut niciodată să renunțe la produsele agricole, popoarele indo-europene au dezvoltat cu precădere o economic pastorală. Nomadismul pastoral, structura patriarhală a familiei, gustul pentru incursiuni și organizarea militară în vederea cuceririlor sunt trăsături caracteristice societăților indo-europene. O diferențiere socială destul de radicală este indicată de contrastul dintre tumuli (morminte construite în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau cel domesticit. Deși n-au putut niciodată să renunțe la produsele agricole, popoarele indo-europene au dezvoltat cu precădere o economic pastorală. Nomadismul pastoral, structura patriarhală a familiei, gustul pentru incursiuni și organizarea militară în vederea cuceririlor sunt trăsături caracteristice societăților indo-europene. O diferențiere socială destul de radicală este indicată de contrastul dintre tumuli (morminte construite în formă de casă și bogat împodobite) și morminte mult mai sărace. Foarte probabil, tumulii (kurgan) erau rezervați rămășițelor pământești ale căpeteniilor. Pentru subiectul nostru e important
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
agricole sedentare. Altfel spus, destul de curând în istoria lor, indo-europenii au trebuit să cunoască tensiunile spirituale provocate de simbioza unor orientări religioase eterogene, ba chiar antitetice. 62. Primul panteon și vocabularul religios comun Se pot reconstitui anumite structuri ale religiei indo-europene comune. Există, mai întâi, indicații sumare dar prețioase, aduse de vocabularul religios. De la începutul studierii problemelor, s-a recunoscut radicalul indo-european (de aci înainte prescurtat: i. - e.) deiwos, "cer", în termenii desemnând noțiunea de zeu (lat. dem, skr. Deva, iran
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religioase eterogene, ba chiar antitetice. 62. Primul panteon și vocabularul religios comun Se pot reconstitui anumite structuri ale religiei indo-europene comune. Există, mai întâi, indicații sumare dar prețioase, aduse de vocabularul religios. De la începutul studierii problemelor, s-a recunoscut radicalul indo-european (de aci înainte prescurtat: i. - e.) deiwos, "cer", în termenii desemnând noțiunea de zeu (lat. dem, skr. Deva, iran. Dâv, lit. diewas, vechi-germ. Tivar) și în numele principalilor zei: Dyaus, Zeus, Jupiter. Ideea de zeu se vădește solidară cu sacralitatea celestă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Zeus-Pappos3. Deoarece hierofaniile celeste și atmosferice joacă un rol capital, e normal ca un anumit număr de zei să fie desemnați prin substantivul tunet: germ. Donar, Thorr, celt. Taranis (Tanaros), balticul Perkunas, protoslavul Perun etc. Probabil că, deja, în epoca indo-europeană zeul cerului - zeu suprem deoarece e creator al lumii și cosmocrator - ceda pasul în fața zeilor furtunii: fenomenul este destul de frecvent în istoria religiilor. Tot astfel, focul provocat de trăsnet este considerat ca fiind de origine celestă. Cultul focului este un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
deoarece e creator al lumii și cosmocrator - ceda pasul în fața zeilor furtunii: fenomenul este destul de frecvent în istoria religiilor. Tot astfel, focul provocat de trăsnet este considerat ca fiind de origine celestă. Cultul focului este un element caracteristic al religiilor indo-europene: numele importantului zeu vedic Agni se regăsește în latinul ignis, lituanianul itgnis, paleoslavul ogni4. Se poate presupune de asemenea că zeul solar deținea un loc preponderent încă din protoistorie (cf. vedicul Sâirya, grecul Helios, vechiul germ. saitil, vechiul slav solnce
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
4 în Iran, numele divinității focului este Îtar; dar există indicații că, într-o terminologie mai veche a cultului, focul se chema + agni și nu ătar: vezi Stig Wikander, De r arische Mărmerbund, pp. 77 sq. instabilă la diferitele popoare indo-europene, mai ales după contactul cu religiile din Orientul Apropiat 5, în ce privește Glia (+GH'EM), ea era considerată o energie vitală opusă Cerului; dar ideea religioasă a Mamei-Pământ e de dată mai recentă la indo-europcni și se întâlnește într-o zonă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
incintă consacrată, sub cerul liber. O altă trăsătură caracteristică: transmisia orală a tradiției și, în timpul întâlnirii cu civilizațiile din Orientul Apropiat, interzicerea de a folosi scrisul. Dar, cum era de așteptat, având în vedere numeroasele secole care separă primele migrații indo-europene (hittiți, indo-iranieni, greci, italici) de ultimii (germani, balto-slavi), moștenirea comună nu este întotdeauna recognoscibilă în vocabular, nici în teologiile și mitologiile epocii istorice. Trebuie ținut cont, pe de o parte, de diferitele contacte culturale realizate în cursul mi grațiilor; nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]