563 matches
-
afară, și fu cu totul mirat când Indolenta, într-o cămașă foarte decoltată, prinsă cu șireturi pe umeri, ca și rochia de seară, maiestuoasă ca statuia Pallas Athenei, se îndreptă spre fereastră. - Dar ce faci? Întrebă el. - Închid geamurile! răspunse Indolenta cu aerul cel mai rezonabil din lume. - Să le închizi? se miră arhitectul. De ce? Atât era de obișnuit să doarmă în aer deschis, încît nu bănui, în ingenuitatea lui, că alții nu fac la fel. Indolenta îl privi cu o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el. - Închid geamurile! răspunse Indolenta cu aerul cel mai rezonabil din lume. - Să le închizi? se miră arhitectul. De ce? Atât era de obișnuit să doarmă în aer deschis, încît nu bănui, în ingenuitatea lui, că alții nu fac la fel. Indolenta îl privi cu o imperceptibilă surpriză. - Să dormim în frig? Dar răcim! Ioanide nu ripostă nimic și Indolenta obtură dormitorul. Arhitectul nu dormi bine peste noapte, avu senzația că se află într-o etuvă, și chiar apropierea fierbinte a Ioanei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
De ce? Atât era de obișnuit să doarmă în aer deschis, încît nu bănui, în ingenuitatea lui, că alții nu fac la fel. Indolenta îl privi cu o imperceptibilă surpriză. - Să dormim în frig? Dar răcim! Ioanide nu ripostă nimic și Indolenta obtură dormitorul. Arhitectul nu dormi bine peste noapte, avu senzația că se află într-o etuvă, și chiar apropierea fierbinte a Ioanei îl irită. Se sculă mai de dimineață și trecând în sala cea mare inspiră cu sete aerul proaspăt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pachet exact patrulater. Asta constituia o necesitate imperioasă pentru liniștea ochilor săi, de aceea, de câte ori vedea pe cineva maltratând geometria, se repezea și-i lua din mână pătura, pânza și o strângea el însuși. La fel făcu și cu șervetele Indolentei. Ioanide fu departe de a-și manifesta pe față nemulțumirea lui arhitectonică, ba chiar râse la ideea de a explica Indolentei pretențiile sale, nu mai puțin se înfioră de temperamentul unei femei pentru care liniile drepte nu spun nimic. Verticalitatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
repezea și-i lua din mână pătura, pânza și o strângea el însuși. La fel făcu și cu șervetele Indolentei. Ioanide fu departe de a-și manifesta pe față nemulțumirea lui arhitectonică, ba chiar râse la ideea de a explica Indolentei pretențiile sale, nu mai puțin se înfioră de temperamentul unei femei pentru care liniile drepte nu spun nimic. Verticalitatea Ioanei îi apăru ca o impostură și maiestatea ei - compromisă. Dimpotrivă, trecu în revistă obiceiurile doamnei Ioanide, lenjeria ei impecabilă, gustul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe o cale mai cerebrală. Spiritul meu are nevoie de temperamentul dumitale, rămâi mai departe prietena, confidenta mea, de mult vreau să mă consult cu dumneata, o fată de vârsta Pichii vede altfel, poate să mă lumineze... În acest moment, Indolenta intră pe ușă. Ioanide vorbea așa de rezonabil, iar Sultana îl asculta de pe scaun cu aer așa de serios, încît nimic suspect nu plutea în aer. Arhitectul luă o ținută sigură și privi pe cele două femei cu un zâmbet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să inspectez șantierele. Vă las. Și plecă. În urma lui, cele două femei vorbiră despre Egipt, despre mode și alte chestiuni feminine în chipul cel mai liniștit din lume, și Ioana conduse pe Sultana până în stradă. Ioanide, scrutând pe Sultana și Indolenta, puse una în fața alteia, nu putu evita o observație: între ele exista o analogie de contrast simetric ca între un corp convex și unul concav. Amândouă erau planturoase, atletice, pasionale, femei solicitând vigoarea bărbatului, niște flăcări în fine, însă Ioana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acasă. I se născuse o a doua abitudine din distracție. Cu toate acestea, simți falsitatea condiției sale și de aceea viziunea lui din cuprinsul acestui spațiu fu alterată, circumstanță ce poate să explice parțial purtarea lui ulterioară. Pe la vremea prânzului, Indolenta chemă la masă pe Ioanide, foarte absorbit în planșele lui, pierdut în meditațiile sale liniare. Când ridica planurile unei construcții devenea absent din lume și mai ales mut. Muțenia zâmbitoare și evazivă era nota lui particulară și, dacă vreți, patologică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
meditațiile sale liniare. Când ridica planurile unei construcții devenea absent din lume și mai ales mut. Muțenia zâmbitoare și evazivă era nota lui particulară și, dacă vreți, patologică, pe care madam Ioanide i-o cunoștea și menaja. Nu însă și Indolenta. Așadar, fără să răspundă, Ioanide se uită distrat la Ioana, contemplîndu-i trupul cu oasele mari antice, bărbia și buzele puternice, rotunde, ca de piatră, fără obezitate, privirile moi, uneori (observase arhitectul) teribil de placide. Indolenta nu era o femeie fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și menaja. Nu însă și Indolenta. Așadar, fără să răspundă, Ioanide se uită distrat la Ioana, contemplîndu-i trupul cu oasele mari antice, bărbia și buzele puternice, rotunde, ca de piatră, fără obezitate, privirile moi, uneori (observase arhitectul) teribil de placide. Indolenta nu era o femeie fără inteligență, dar era femeie și manifesta adesea în ochi o incomprehensiune mirată pentru ciudățeniile lui Ioanide. - Poftim la masă! zise Ioana și porni, legănîndu-și șoldurile statuare, spre sufrageria învecinată, unde servitoarea adusese mâncarea, așezată acum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reîncălzită și, dacă și așa rămânea neatinsă, era înlocuită cu alimente mai ușoare. Arhitectul ridica automat mâna în timpul lucrului și mânca fără a privi ce mănâncă, laconic și chiar ursuz și mut, până ce ieșea din extazul lui și redevenea sociabil. Indolenta așteptă puțin în sufragerie, mai strigă o dată: "Nu vii la masă?", apoi începu să mănânce singură. Arhitectul, cu totul preocupat, nu dădu nici o atenție faptului și nu remarcă deocamdată schimbările de mecanism din existența sa casnică. Dar pe la orele cinci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nimic comestibil sau ingurgitabil. Fu cam șocat că până la această oră nimeni nu insistase pe lângă el să mănânce. Se plimbă puțin prin odaie cu mâinile la spate, aruncă ochii spre dormitorul improvizat, a cărui ușă era deschisă, și zări pe Indolenta tolănită pe divan, cu un aer cam indispus. - De ce n-ai venit la masă? Întrebă ea. Arhitectul se afla cuprins din nou de planurile lui și, fire extrem de subtilă și chiar sofistică în delicateță, nu găsi nici un cuvânt de răspuns
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu jigni, silindu-se să creadă că vina este a lui, că oferta se făcuse, dar n-a observat-o. Ridică deci din umeri, zâmbind cu evaziune, și se întoarse repede la proiectele lui. Adâncit în lucru, abia auzi pe Indolenta pe la opt seara: - Masa e gata, vii sau nu vii? Întrebarea i se păru cam prea autoritară, având în vedere că Ioanide se afla oarecum pe teritoriu străin. Obosit și chiar înfometat, devenit mizantrop din cauza afacerii Doru, crezu a vedea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Doru, crezu a vedea în liniile umbrite de noapte ale cântăreței de operă o brutalitate inedită. Surpriza dădu gestului său de preocupare o traiectorie mai iritată și gurii o bolboroseală ininteligibilă. Mintea sa, obișnuită cu gingășiile, începu să vadă catastrofe. Indolenta trecu în sufragerie, de unde îi mai strigă un ultimatum: - Se răcește mâncarea, ce faci?Arhitectul se aștepta să i se spună: "Văd că ești ocupat, să-ți aduc acolo masa?" Indolenta nu intuia situația, lucru de altfel și greu fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mintea sa, obișnuită cu gingășiile, începu să vadă catastrofe. Indolenta trecu în sufragerie, de unde îi mai strigă un ultimatum: - Se răcește mâncarea, ce faci?Arhitectul se aștepta să i se spună: "Văd că ești ocupat, să-ți aduc acolo masa?" Indolenta nu intuia situația, lucru de altfel și greu fără o lungă experiență. De data asta arhitectul tăcu, fiindcă era jignit, precum și din frica de a nu se exprima brutal. Femeia G. Călinescu începu să mânuiască tacâmurile și Ioanide auzi, atins
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
greu fără o lungă experiență. De data asta arhitectul tăcu, fiindcă era jignit, precum și din frica de a nu se exprima brutal. Femeia G. Călinescu începu să mânuiască tacâmurile și Ioanide auzi, atins până în adâncul sufletului, sonoritatea cuțitului și furculiței. Indolenta, plictisită și renunțând a analiza cazul, mânca. Arhitectul, om inteligent, nu putu să nu observe comicul împrejurării. Ar fi putut curma scena intrând pur și simplu în sufragerie. Însă amorul propriu, curiozitatea psihologică de a vedea până unde merge insensibilitatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plictisită și renunțând a analiza cazul, mânca. Arhitectul, om inteligent, nu putu să nu observe comicul împrejurării. Ar fi putut curma scena intrând pur și simplu în sufragerie. Însă amorul propriu, curiozitatea psihologică de a vedea până unde merge insensibilitatea Indolentei îl opri. Speră într-un minim de gingășie. De altfel, acum Ioanide trecea printr-o criză de entuziasm pentru madam Ioanide, după obiceiul care-l făcea ca atunci când era cu o femeie să tânjească după cea pe care o părăsise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și, luîndu-l de braț, l-ar fi îmbiat să meargă în sufragerie, sau, în fine, cu o sărutare, i-ar fi spus: "Azi ai fost indispus sau ocupat. N-ai mâncat. Dă-mi voie să-ți aduc ceva!" Dar, vai, Indolenta nu făcu nici un astfel de gest. Ieșind din sala de mâncare, zise: - Ți-am pus mâncarea în bufet! (Exista unul, fixat însistemul de boaserie.) Notificarea i se păru lui Ioanide teribil de nedelicată și autoritară. Înciudat, lăsă capul în jos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însistemul de boaserie.) Notificarea i se păru lui Ioanide teribil de nedelicată și autoritară. Înciudat, lăsă capul în jos. De câteva ori foamea îl îndemnă să meargă să mănânce, dar gestul de a deschide bufetul, de a se supune ordinelor Indolentei, de a da o reprezentație de înfrîngere îl indigna. Cum, nu i se datora nici o deferență, n-avea dreptul de a fi un obiect de atenție din partea unei femei care pretindea a-l iubi? Îi veni un moment ideea, spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceva în odaia de lucru. Avu impresia că servitoarea interpreta incidentul ca o ceartă. Nu voi să suporte privirile ei stupide de înțelegere. Gustul de lucru îi pierise cu desăvârșire. Iritat, merse și se plimbă prin curte. Când se întoarse, Indolenta dormea cu fața spre perete pe largul divan și scotea pe nări un imperceptibil sforăit, care lui Ioanide, nevrozat, i se păru înspăimîntător. Dezbrăcîndu-se, se culcă și adormi. A doua Bietul Ioanide zi dimineața, când se sculă, era singur pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nări un imperceptibil sforăit, care lui Ioanide, nevrozat, i se păru înspăimîntător. Dezbrăcîndu-se, se culcă și adormi. A doua Bietul Ioanide zi dimineața, când se sculă, era singur pe divan. Asta-l făcu să-și aducă aminte de întîmplare. Cum, Indolenta nu vine măcar dimineața să-i spună un cuvânt bun? De obicei cafeaua cu lapte i se aducea la pat. De astă dată ea îl aștepta în sufragerie, rece. Indolenta, fără intenții rele, din obtuzitate psihologică, nu voia să exacerbeze
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Asta-l făcu să-și aducă aminte de întîmplare. Cum, Indolenta nu vine măcar dimineața să-i spună un cuvânt bun? De obicei cafeaua cu lapte i se aducea la pat. De astă dată ea îl aștepta în sufragerie, rece. Indolenta, fără intenții rele, din obtuzitate psihologică, nu voia să exacerbeze un om "supărat". Arhitectul deveni brusc misogin, făcu asupra Indolentei un examen moral amar, exagerând din exces de fineță insensibilitatea femeii. Nu se atinse de cafeaua cu lapte rece, iar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bun? De obicei cafeaua cu lapte i se aducea la pat. De astă dată ea îl aștepta în sufragerie, rece. Indolenta, fără intenții rele, din obtuzitate psihologică, nu voia să exacerbeze un om "supărat". Arhitectul deveni brusc misogin, făcu asupra Indolentei un examen moral amar, exagerând din exces de fineță insensibilitatea femeii. Nu se atinse de cafeaua cu lapte rece, iar spre douăsprezece, ca să evite privirile servitoarei la masă, coborî în stradă, cu gândul de a merge la un restaurant apropiat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu lăsa să se creadă că e certat cu madam Ioanide, bâigui scuza că voise numai să caute pe cineva și se întoarse la pseudodomiciliul său. Aci, înfometat, simți nevoia imperioasă de a bea măcar un pahar de apă. Însă Indolenta ședea pe divan, cu ușa deschisă, cu un aer de incomprehensiune totală. A bea apă i se păru lui Ioanide a însemna: "Mi-e foame, mă predau!" și nu bău. Obosit, se lăsă pe pat și adormi scuturat de frigurile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ușa deschisă, cu un aer de incomprehensiune totală. A bea apă i se păru lui Ioanide a însemna: "Mi-e foame, mă predau!" și nu bău. Obosit, se lăsă pe pat și adormi scuturat de frigurile anemiei. Când se sculă, Indolenta ședea încă la masă, cu fața în farfuria din care mâncase, cu capul în mâini. Anomalia purtării lui Ioanide o pusese pe gânduri, în cele din urmă, ideea care i se fixase în minte era că arhitectul avea "evident" o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]