408 matches
-
erau celebre în țară. Avea Pandele o imensă satisfacție de a primi bine. Aștepta pe musafiri în capul scării, încercînd chiar să surâdă grațios. În antreul enorm era aranjată o armată de lăutari. Apoi începeau jocul. Pandele privea din jelț, indulgent și disprețuitor, cum ai privi o jucărie pe care, de învîrtești de manivelă, dansează câteva păpuși într-o melodie de câteva sunete. Mosafirii se amețeau de dansul și de veselia la care erau siliți negreșit, și mai ales de teama
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
L-am întrebat: Ce părere ai despre Irina? S-a gândit, apoi: "E foarte inteligentă și drăguță!" Niki, odinioară, mărturisise că mă invidiază. Ce concluzie să trag? Părerea vecinilor este grăbită și fragmentară. Uneori e interesată, după cum sunt răutăcioși sau indulgenți. Trebuiesc studiați acești vecini, întrucît au cunoscut pe Irina, cât de pătrunzătoare e priceperea lor de a judeca oamenii, cât sunt de dezinteresați în judecata lor. Deci complicații cumplite și fără rezultat! Sunt în romane anumite ființe insesizabile din pricina unui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să mai prelungesc, mă iscodeau alte planuri, iar Irina mi se părea o închisoare. Mă știam în altă parte așteptat. Menajul nostru minunat îmi devenise brusc anost: mă credeam ridicol. În momentul plecării, în sfârșit, am arătat o figură mai indulgentă. Tot timpul, în trăsură și în tren, Irina a plâns, cu lacrimi încete, subțiri și neîntrerupte. Am căutat s-o împac: iarăși teorii asupra stăpânirii de sine, indispensabile unei intelectuale. De atunci m-am întrebat întotdeauna cum se pot uni
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
observație și mai ales de curiozitatea sa, care nu l-a părăsit toată viața. Și-l amintește preocupat de prosperitatea orașului, dar și de cea a gospodăriilor particulare. Și pe una, și pe celelalte le-a privit cu un ochi indulgent, înclinat mereu să compare trecutul cu prezentul și să observe peste tot noile îmbunătățiri. Orice construcție nou începută îl incita și îl bucura ca și cum ar fi fost proprietatea sa. A avut ceea ce astăzi s-ar putea numi o gândire pozitivă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Grove și că era foarte posibil ca șansele de promovare să-i fie anihilate. Dar trebuie neapărat să i se sfârșească și cariera? În definitiv, trăia în anii nouăzeci, nu în anii douăzeci. În zilele astea, oamenii sunt mult mai indulgenți în privința slăbiciunilor carnale. Poate că i se va permite să plece fără scandal. Evident, va trebui să-i spună totul lui Naomi, dar era o femeie cu mintea deschisă. Milita pentru drepturile homosexualilor... Poate că aflarea veștii despre comportamentul soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
când scăpa de la școală cu bunele lui colege Nae si Mihaela. Le făcea de multe ori cinste sau ele lui că îi suflau la diverse materii! Se sufla în mod rezonabil numai începutul ideii, profesorii știau foarte bine și erau indulgenți dacă observau că elevul a prins în ansamblu gândirea lecției respective. În definitiv nu toți aveau nevoie de 10 iar celor din clasa lui nu prea le păsa de note. În acel an doar două clase A și C au
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
realizarea. Henry Își păstră, desigur, opiniile pentru sine, trimițându-i lui Du Maurier mesaje vagi dar calde de felicitare prin scrisori, pe măsură ce foiletonul avansa și cartea Începea să circule. Îl ajuta și faptul că, În majoritatea lor, criticii se arătau indulgenți În comentariile făcute asupra primei Încercări a lui Du Maurier pe tărâmul ficțiunii și că cei mai mulți dintre prietenii comuni erau, aparent, sincer impresionați. Nu bănuiseră până acum că artistul avea capacitatea de a scrie un roman În toată puterea cuvântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nimănui! Să fie secret. Tipul cu ochii verzi, mici, sclipitori, e brunet, are părul nu prea des, e înalt și are ceva dulce în ținuta sa. Îmi zâmbește de fiecare dată când mă vede și mă privește într-un fel indulgent. Se crede că ține la mine. Până acum nu ne-am văzut decât cu treabă. Însă știu că el mai caută pretexte pentru a ne întâlni mai des. Și mă simt bine în compania lui, însă încerc să nu flirtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de mâine. Mă simt atât de singură atunci când Barbara și Cheryl sporovăiesc În bucătărie, În ciuda faptului că sunt și eu acolo. Îmi dau seama că așa este de secole. Femeile Își văd de treabă și schimbă priviri complice și oftaturi indulgente În ceea ce privește bărbații. Dar nu am devenit niciodată membră a Lojei Șorțurilor; nu cunosc codul, parolele, strângerile de mână speciale. Mă aștept de la un bărbat - bărbatul meu - să facă muncă de femeie, pentru că dacă el nu face asta, eu nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru alte case. Gândul la Rich Îmi aduce aminte de cearta din cauza sosului pesto și mi se strânge inima. Bunătatea și normalitatea lui sunt de-ajuns pentru a stârni În mine sentimente exact opuse. De ce? Richard crede că sunt prea indulgentă cu Paula, că Îi permit lucruri pe care nici un angajat plătit atât de generos și căruia i se oferă asemenea condiții nu ar trebui să și le permită. Crede că Paula este o fată de douăzeci și cinci de ani din Kent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
siguranță delicată. Partea proastă a căderii lui Saddam era că, după aceea, regulile s-au înăsprit brusc. Guvernele lumii, care s-au prefăcut că nu observă traficul cu obiecte de tezaur din Irak înainte de 2003, nu mai erau atât de indulgente acum. Poate considerau că e în regulă să se fure de la dictator, dar nu era atât de drept să se fure moștenirea „poporului irakian“. Personal, Jaafar dădea vina pe știrile de la televizor. Dacă nu ar fi fost imaginile cu jafurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
numele și știam că Într-o zi va veni... În chip vizibil, Eva făcea eforturi să-și amintească faptul că i s-ar fi spus vreodată ceva despre mine. Fără succes deosebit, de altfel, cu toate că dădea cuminte din cap, aprobând indulgentă și circumstanțială vorbele profesorului. - Dumnealui este cel așteptat? Întrebă ea cu neîncredere bine temperată În glas, privindu-mă În treacăt. - Se pare că vă decepționez, am răspuns În locul lui Adam Adam. Îmi pare rău... Mă așteptam să protesteze, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de-a perspicacitatea. Cine sunteți? Și unde mă aflu, În fond și la urma urmei? Nu mai scot o vorbă până nu mi se răspunde. E o condiție. Jucam tare. Pirpiriul și-a coborât privirea, arborând o mină meditativă. Și indulgentă: parcă tocmai auzise o enormitate și, de dragul infantilismului emițătorului, se străduia s-o uite. - Mister Adam, aici nimeni nu pune condiții În afară de noi. - Și dacă cineva Îndrăznește să nu le accepte? - Nu se pun astfel de Întrebări. - Și dacă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
temporizarea discuțiilor. Se străduia să fie convingător, dar era mai degrabă patetic, amesteca fără rigoare considerații de ordin științific și precepte morale desuete - corectitudine, umanism, datorie, mă rog, chestii de-astea subțiri, pe care Zoran le asculta cu un aer indulgent. - Riscăm să transformăm Centrul Într-un focar incontrolabil de terorism internațional, Într-un instrument al crimei, pur și simplu. Atacarea simultană cu avioane sinucigașe a Casei Albe și a Kremlinului este o... nu găsesc cuvântul... se poate solda cu efecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pregătește pentru examenul de admitere la universitate, știind că de acest examen atîrnă prestigiul Întregii școli și propriul lui viitor. CÎt despre Johns - În calitatea lui de asistent al profesorului - aștepta cu nerăbdare rezultatul examenului. Firește, amîndoi ar fi foarte indulgenți cu el dacă ar cădea la examen, și ar da vina pe membrii comisiei... — Acum, vă las Între patru ochi, zise doctorul. — E și el aici? Vrei să spui ea... 3 Digby se temuse că va da ochii cu Întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
înalt, plin de apă, pe care femeia îl tot ridica la buze și îl abandona repede. Fereastra se izbi de perete, se văzură dealurile cu brazi, copilăria, o farsă uitată, pustiul din care nu rămăsese decât spaima. Aproximațiile unei memorii indulgente, trucând imaginile. Câmpul alb al patului... Fiul aplecat asupra muribundei, s-o revadă. Trăsăturile s-au stins sub asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate, solzi reci, urmele vârstelor de-o clipă, pe care nu le urâm
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe care îi vezi din când în când, dar a te ascunde mereu în viața permanentă, a-ți trimite cuvintele de pe buze înapoi, e o sforțare penibilă.” “Trecutul cel mai trist găsește încă, în prezentul cel mai înfloritor, o milă indulgentă.” “Lumea e o odaie mare - oameni buni și răi stau la un loc... Viața e cel mai mare ironist.” Manuela trebuie luată ca o figură rezumativă, repetată în alte destine, deci o preocupare constantă a scriitoarei, care prin variațiuni pe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
el, amețite de soare, câteva ciori. Dincolo, se văd crengile unor oțetari al căror verde viguros contrastează cu galbenul veșted al zidului. Am aproape șaptezeci și patru de ani, vârstă la care nu pot pretinde că soarta n-a fost indulgentă cu mine. Mi-a acordat suficient timp pentru a da existenței mele un înțeles. Dacă n-am reușit, e numai vina mea. Dar sunt oare ceea ce am crezut că sunt? Mă gândesc din nou la diferența dintre "o biografie" și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lui. Să știi că nu pot să suport ipocrizia acestor oameni. Minciunile pe care și le spun lor și restului lumii. Căcatului ăluia meschin îi plăcea la fel de mult ca mie. De unde știi? — Te rog, Michael, spuse el cu o privire indulgentă. Înseamnă că am strâns între dinți timp de zece minute bastonul lui de cauciuc. Acordă-mi credit pentru înțelegerea situației. Amendat, am așteptat o clipă înainte de a întreba: — Și pe urmă ce s-a întâmplat? — Am fost adus aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Și este adevărat că locuitorii din Locri, care fuseseră prădați și nimiciți de un guvernator trimis de Scipio, n-au fost niciodată răzbunați, după cum cutezanța neobrăzată a acelui om n-a fost pedepsită; și toate acestea numai din cauza firii lui indulgente. Astfel că, atunci cînd cineva a voit să-l scuze în fața Senatului, a spus că există mulți oameni care știu mai bine să nu greșească ei înșiși decît să pedepsească greșelile altora. Acest fel de a se purta ar fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se răspunde superiorului? Ochii lui Toaibă s-au înfipt ca un pumnal într ai sergentului. A răspuns monosilabic: Da! Ca ars, sergentul a sărit din loc și a venit în fața lui Toaibă. Spectacolul care se arăta oricărei priviri - cât de indulgentă ar fi fost - era de tot râsul... Sergentul, mic și îndesat, iar Toaibă cu trei capete mai înalt și bine legat, îl privea de sus pe acesta. Motivul pentru care în acea clipă sergentul fierbea de furie nu era răspunsul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de parStevie și cu tine. Stevie era plinreun soi de țicnit și pot să spude Însuflețire și entuziasm. Făcea aceleașincît poponari ca tine pot vinde lucruri ca și tine dar oamenii pe rahatu’ de linie. Amintește-ți de reacționau diferit. Indulgenți față și lăsîndu-l pe idiotul buimăcit de el, enervați de tine. Acasă și la Deși uneori, cînd Îțică n-o să mai dorm deloc pînă cînd se face păstrai stăpînirea de sine, păreai să ajungi jegul și mizeria și jocurile. să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
semnificativă spre Miron Iuga, apoi strigă: ― De ce nu puteți, copii?... Spuneți drept și pe față, ca să știm! Mai multe glasuri răspunseră mai hotărît: ― N-avem pămînt!... Ne trebuie pămînt!... Fără pământ nu mai muncim! Boerescu luă o mutră de învățător indulgent, care dojenește niște copii nepricepuți: ― Cum se poate, oamenii lui Dumnezeu, să-mi spuneți mie prăpăstii d-astea?... Că n-aveți pămînt!... N-a vrut dumnealui, domnul Iuga, să vă dea pămînt? Ori ceilalți boieri?... Nu v-au dat dumnealor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Totuși, Ecaterina a II-a nu s-a lăsat orbită de această fericită întorsătură a lucrurilor: „ea știa că este dificil să-ți faci iertate mari cuceriri și că în asemenea cazuri amicii sunt cei care se arată mai puțin indulgenți”, acțiunile Prusiei la Constantinopol, intimitatea lui Friederich al II-lea cu Iosif al II-lea și conduita Suediei provocându-i justificate îngrijorări. Țarina va fi, deci, nevoită să accepte bunele oficii ale Austriei și Prusiei și apoi medierea lor. După cum
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
constrângerile morale și imperativul, de data aceasta nu al virginității, ci al fidelității. În perioada Belle Époque, acesta din urmă este mult mai constrângător în cazul femeilor decât în cel al bărbaților. Atât legea, cât și opinia publică sunt mai indulgente cu soțul adulter decât cu femeia care "a călcat strâmb". Aceasta nu este respinsă, exclusă din societate, așa cum pățește o fată tânără care și-a pierdut floarea fecioriei. Însă comportamentul său este dezavuat. Această contradicție, această luptă între dorință și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]