1,875 matches
-
care în reprezentarea scenică îi traduce într-o dualitate a cărnii și a unei vieți care se desfășoară între extreme. Aceasta este a doua esențializare geometrică, obținută prin telescoparea într-o singură ființă a celor două personaje, unul mistic și inefabil, celălalt, teluric și greu. Când e Ariel, are chipul iluminat de zâmbetul de Kore și Kouros. Sau are grația unui înțelept chinez dar cu piele neagră de abanos, dănțuind în transfigurarea-i dăruită cu umilință domestică. Când e Caliban, același
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
au leșinat pe brațele apelor/ Visele au căzut în genunchi/ Pe catafalc tăcerea a aprins o lumină/ Trece ecoul și-i sfărîmă lacătele". Nimic materie, doar impresiunea ei pe lumea împrejmuitoare, nimic acțiune, doar reacție. Ce mai frumoasă odă a inefabilului, ce mai exactă definiție a spectacolului? Decît o urmă impersonală într-un vid răsunător? Nu încap, în această plutire pe teaca lumii, între stări comunicante, sentimente extreme. O anestezie ușoară, menind, deopotrivă, a bine și a rău, amețește ființa, ca
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
Așa cum era și fondul altor câtorva observații originale, pe care le-am rezumat deja în corpul cronicii.) Deosebirea intim psihologică dintre cei doi nu-i atât de mare. Rezervat și el față de rigorismul teoretic, Călinescu se refugia prețios în ideea inefabilului. Raicu preferă să umanizeze și termenii, și literatura, sondând continuu după un abisal dincolo. La care nici nu mai contează dacă ajunge sau nu.
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
justa ei valoare, Mihai Zamfir ne expune, prin ansamblul operei sale, cealaltă față a criticii literare: dezinteresată de biografism și factologie, atrasă de fluxul și refluxul formelor literare, fascinată mai degrabă de devenirea interioară a textului literar, de arhitectura sa inefabilă, dictată de recurențe și lentori, de metamorfoze ale expresiei și rezonanțe fastuoase ale ideii.
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
soțul pentru promtitudinea cu care rezolvă lucrurile simple, fiul îi reproșează lipsa de pasiune, răceala, perfecțiunea, ca și tatăl său se simte atras de dezechilibrul pe care-l reprezintă Anna cu coafura ei ŕ la garçonne și aerul pierdut-adolescentin, de inefabilul acestui rău. Doar în tragedia greacă o parte din virtuțile practicate în exces provoacă un hybris, un dezechilibru terifiant și subtil. Una din replicile esențiale din film este spusă pe final, când Stephen deposedat de tot ceea ce a avut, o
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
reparase ceasul femeii, Leon este descoperit de poliție, anchetat și acuzat din nou de tentativă de viol și furt calificat. Din păcate, Leon nu este capabil să se explice, hipersensibilitatea sa îl izolează din nou în fața unor întrebări care ignoră inefabilul sentimentelor și al angoasei care le însoțește. Femeia află în instanță motivul prezenței sale în camera ei, dragostea, o dragoste care ia această formă grotescă, lipsită de virilitate, imposibilă. De data aceasta, Leon este exonerat de acuzația de tentativă de
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
pensula "lovește" pânza cu forță... O a treia lucrare cu același titlu, ieșită din atelierul lui Veronese, are prea multe personaje grupate în centrul tabloului. Artistul confundă portretul de grup cu pictura religioasă. Accentuând decorativul, amănuntele, Veronese pierde din vedere inefabilul. O sală dedicată nudurilor mitologice - "Danae", "Venus cu oglindă", "Venus și un organist" - este iarăși dominată de Tițian... În tabloul lui Veronese, "Toaleta lui Venus", detaliile, bijuterii și broderii, sunt redate cu măiestrie dar corpul feminin nu este mai mult
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
Găsești, dimpotrivă, la tot pasul, componentele epocii postindustriale, cu arhitectura sa barocă și neverosimilă. Totul se integrează însă în tabloul preexistent. Nu apar fracturi de butaforie, nici inconsecvențe de imagistică. De altfel, istoria nu se izolează într-o ermetică și inefabilă „capsulă a timpului", ci își întinde punțile de comunicare cu prezentul, interacționează, metaforic, cu palierele mentalitare actuale. Pentru un adolescent de aproape paisprezece ani, ca Andrei, faptul constituie un exercițiu paideic și cultural absolut extraordinar. În România, expunerea lui și
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
poate vedea îi scrie. Toate aceste zbateri se dovedesc inutile, de vreme ce Helen se logodește, tăindu-i orice speranță. și totuși, în august o informează: „... cartea ta e aproape încheiată. Mai am de scris câteva lucruri. Sunt oameni frumoși [:] Jenny e inefabilă ca o cafea frappé, Pete va avea niște stranii ochi aurii, iar dl. Talliaferro..." (Faulkner, 1977: 33) Referința privitoare la cartea „ei" nu e conjuncturală, de vreme ce ediția tipărită îi este dedicată lui Helen. Oricâtă bunăvoință ai avea, oricât te-ar
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
-
și alb, singurul zgomot care amintește o prezență umană este șuieratul locomotivei. In aceste ultime ceasuri care-i leagă pe cei doi, timpul pare să se fi dizolvat, singurătatea face din mamă și fiu singurii supraviețuitori, un cuplu inextricabil, imemorial, inefabil. Femeia nu se mai poate ridica singură din pat, dar vrea să se plimbe, fiul o ia în brațe și o transportă pe o bancă din apropiere unde îi citește mesajele din vederi vechi cu istoriile lor îndepărtate. Cine este
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
de pick-up, cu pereții afumați, cu patul asemeni unei copăi de piatră, un pat între leagăn și sicriu. Sokurov surprinde cu o sensibilitate pe care n-am mai întâlnit-o la niciun alt regizor această fragilitate a clipei dinaintea unei inefabile despărțiri; mamă și fiu visează aceleași vise, cuvintele unuia le continuă pe ale celuilalt ca în refrenul unui cântec, oprindu-se uneori pe câte o notă distinctă, cum este cea dată de cuvântul „împreună". Cei doi stau împreună, iar fiecare
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
bună, și cititul cărților poate salva vieți, schimba mentalități și răsturna, nu în cele din urmă, regimuri. Cît despre Atemschaukel-elogiatul roman al Hertei Müller, el dă glas celor trecuți prin infernul Gulagului, ridicînd prin literatură o stavilă, deopotrivă puternică și inefabilă, în calea uitării. Este însă posibil ca un roman să aibă un efect de șoc asupra conștiinței istorice colective? Firește că da, și romanul Atemschaukel are acest efect, scria în memorabilul său comentariu, sub genericul Finis, Wolrfam Weimer, editorul și
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
Cosmin Ciotloș Dintre cei doi operatori necesari și suficienți pentru Călinescu, cel dintâi nu mai necesită glose suplimentare. E evident că, odată stilistica lecturii definită și odată aluzia critică prezentă, inefabilul își găsește adeseori ori locul în Istoria lui Nicolae Manolescu. (Măcar într-o versiune impură, adică bine precizată, asemănătoare celei oferite de T.S. Eliot în finalul unui celebru poem. Merită urmărite, în sensul acesta, argumentele lingvistice cu care etimologiile savante
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
plină discuție estetică, un factor de filiație istorică. A-l fi ignorat însemna, pentru Istorie, un gest de impardonabil izolaționism textual. Așa, trecerea de la Marii scriitori dintre Războaie la Contemporanii de după instaurarea comunismului e făcută. Ca și în cazul științei inefabile, sinteza epică respectă doar în parte imperativul călinescian. Interesant e că această mecanică istorică utilizată de Manolescu privilegiază, în lipsa unei memorii spontane, lectura pe sărite. Fiindcă nu întotdeauna înrudirea (ținând de stil sau de atitudine) sare în ochi ca în
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
un rudiment de ideologie. Preciși în verdicte, ei au cultivat imprecizia în viziune. E semnificativ, de pildă, cum începe și cum sfârșește capitolul dedicat lui Nichita Stănescu. Apelul direct la interpreți nu mai are, ca în atâtea alte cazuri, nimic inefabil. Mâna de deasupra, pe care o invocam în urmă cu o săptămână, pare descărnată: "ŤNichita Stănescu nu este numai un versificator diabolic de abil, un poet inspirat și original, este și un teoretician al poeziei. A construit un model (poezia
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
meandrele timpurilor vechi și ale spațiilor îndepărtate, te cufunzi în melancolia de catifea a istoriilor, te molipsești treptat de agonica viață de noapte a lumii bucureștene de acum un veac; și le primești pe toate ca pe o inițiere în inefabilul sfârșitului. O aventură hipnotizantă într-o epocă ce se stinge de la sine, cu o demnitate sublimă, în amurgul propriei epuizări morale, când viciul, sustras oricărei finalități, se transformă în categorie estetică. Nici un sunet disonant nu răzbate din muzica desăvârșită a
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
versuri) un pelerinaj spre reaflarea sâmburelui divin din uman. Dacă în Palmele îngerilor și în Palmele oamenilor, Luminița Niculescu își decantează trăirile, amintirile, experiențele de viață și de lectură, sublimându-le în pași de apropiere, în epifanii ale întâlnirii cu inefabilul, în Prețul sufletului, poezia devine un exercițiu de zbor, prin care ființa tinde să se elibereze de materialitatea sa, pentru a putea intra în comuniune cu Spiritul suprem. Aceste exerciții au o alcătuire riguroasă, izvorâtă din necesitatea disciplinei interioare care
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
pictat vreodată. O femeie suficient de tânără să te facă s-o visezi cu ochii deschiși, dar deja conștientă că magnetismul pe care-l exercită provine tocmai din de-balansarea, din primejdioasa intensitate a ochilor ce privesc în jos: lentile inefabile prin care materia e, alchimic, transformată în spirit. Iar după această porție de sublim, mi-aș mai dori un singur lucru: să mă recompun, punct cu punct, ca personaj lenevind alături de doamnele esquises din splendidul tablou pointilist al lui Seurat
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
religie. Iar cînd e vorba de cărți despre "istoria lui Dumnezeu", cum se pretinde cea de față, prezența unei religiozități inițiale este singura condiție care face ca lectura ei să nu devină o golgotă a plictiselii. Într-o lume a inefabilelor și a intangibilelor - cum este lumea credinței -, sentimentul trebuie să preceadă lectura. Și implicit teoria. Se înțelege, mă refer la lectură unei cărți de religie, nu la ritualurile desfășurate înlăuntrul acelei religii. În zona practicii religioase, pot învăța un ritual
Istoria lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7658_a_8983]
-
perspectivă asupra lui Nixon-omul, cum sună rizibil unul dintre panel-urile interviului. Unul dintre consilierii lui David Frost, James Reston (Sam Rockwell) apreciază în final puterea reductivă a unui prim-plan, dar și capacitatea de a transmite în timp ceva inefabil atunci când printr-o scăpare este atins acel nerv care revelează o personalitate precum cea a lui Richard Nixon. Nu știu dacă Nixon s-a ridicat vreodată la înălțimea momentelor din film pe care ni le oferă Frank Langella. Poate că
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
face mișcării de emancipare a minorității gay. Intrarea lui van Șanț în schema unui film-test pentru democrație mi se pare o mare pierdere pentru spiritul pe care filmele sale îl aducea în prim plan cel al unei indecidabilități vecine cu inefabilul, al unui mister care-și păstrează latentele chiar și după ce s-a consumat și cel mai crud act al tragediei. Ori, noul film nu-mi oferă decât o lecție de democrație nu la fel de fada că a altor regizori, dar destul de
Queer Milk Shake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7691_a_9016]
-
fetelor în floare : exaltările juvenile, înfiorările în fața primelor revelații, a trecerii, a morții, idei definitive și expeditive impresii de lectură, reflecții peremptorii asupra suferinței, comune celor ce încă n-au cunoscut adevărata suferință, expresii ale stării de așteptare a ceva inefabil ce trebuie să vină etc. Totuși, toate acestea sunt mai curând reziduuri ale unei vârste depășite. La 21 de ani, notațiile Marianei Șora atestă o rapidă maturizare și iau distanță față de genul romanțios, patetic-clamoros. E perceptibil acest spor de calitate
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
lipsă de unitate și o șubreziciune constitutive. Lucrul cel mai deranjant este acela că autorul (de formație științifică și teologică) confundă domeniile. A vrea să scrii poezie doctă, documentată, este o contradicție în termeni, o utopie păguboasă și pentru domeniul inefabilului (arta), și pentru cel al exactului (știința)". Și, pentru a arăta clar că știe despre ce vorbește, Constantin Abăluță oferă și o excepție (e drept, una de adevărat connaisseur) menită să confirme regula, Teoremele poetice ale lui Basarab Nicolesco. Acolo
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
Creator transcendent (Aurel Dumitrașcu e de altfel un ateu convins), ci de la un centru de comandă administrativ-ideologică. Tinerii se edifică tot mai mult și descoperă, o dată cu realitatea înconjurătoare, resorturile și terminalele ei. Scrisorile își deplasează centrul de greutate: de pe natura inefabilă a Poeziei, pe tot ceea ce presează, limitează și dirijează producția poetică a vremii. Anii în care cei doi expediau versuri la Poșta redacției, lui Geo Dumitrescu sau Constanței Buzea, par deodată o epocă îndepărtată. Frumusețea participării la o competiție artistică
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
știm, să practicăm și să vorbim poate fi numit "gramatica vieții". Iar cuvintele cheie ale acestei gramatici sunt libertate, adevăr, dreptate, dragoste, prietenie, suflet, iertare pentru că ele dau sens vieții. Ele transformă ceea ce este material și palpabil în spirit și inefabil; ceea ce este trecător în etern; ceea ce este nesemnificativ în peren. Aceste valori reprezintă conștiința care ne ajută să înțelegem că identitatea noastră reală nu este ceea ce suntem - trup și sânge - ci este ceea ce ar trebui să fim: purtători ai acestor
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]