416 matches
-
Vor exista partizani ai desprinderii de imperii, partizani ai negocierii cu imperiile, adepți ai unei istorii voluntariste și ai unei politici înțeleasă ca voință a cetățenilor, adepți ai unei istorii organiciste și al unui sfîrșit al imperiilor ca necesitate istorică ineluctabilă, căutări reluate și argumentate fără încetare pentru a justifica o protecție sau alta. Va exista și un sens general al tragediei neputinței de a formula o hotărîre autonomă. Rupturile între aceste curente și poziții sînt profunde. Conștiința apartenenței naționale se
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cînd el celebrează independența de la 1877 sau Dacia. Dar nu-1 va urma cînd va pretinde să îndepărteze din peisaj vestigiile trecutului care nu convin idealității națiunii pe care vrea s-o construiască. Mizînd pe conservatorism în numele viitorului socialist, conceput ca ineluctabil și predeterminat, Ceaușescu și ai săi se vor trezi respinși și de conservatorii pe care credeau că-i stăpînesc, dar și de reformiștii pe care îi decepționează. Generația care a fost chemată să construiască România nouă în 1950 și după
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dintre ei. Și, brusc, artiștii au lăcrimat: căci minunatul lor coleg murise... în hainele unui cerșetor din piesă. Nu mai vorbesc de Tomiță Moraru, o speranță a scenelor ieșene, care s-a sinucis în Germania, anul trecut! Să fie chiar ineluctabilă această etichetă "vagabon descă" în cazul omului de teatru? Dacă ne amintim de Molière, de Vraca, dacă nu uităm că marele Cehov s-a întors în patrie mort, într-un vagon pe care scria "stridii proaspete"... la fel, Caragiale a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
sau dobândirea unor cunoștințe. Ea este de asemenea, și Încă din momentul În care s-a declanșat, angrenată Într-o irepresibilă dinamică a uitării. Chiar atunci când sunt pe cale să citesc, Încep să uit ce am citit, iar acest proces este ineluctabil și se prelungește până În momentul În care totul se petrece ca și cum n-aș fi citit cartea și În care Îl regăsesc pe noncititorul care aș fi putut rămâne dacă aș fi fost mai avizat. A spune că am citit o
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de patos, rămânea oarecum exterioară și mecanică în volumul de debut, ea este în aceste cărți expresia unei confruntări dramatice cu lumea: o voce de om singur și având conștiința solitudinii sale își apără spațiul de absurdă puritate în raport cu logica ineluctabilă a realului"77. Drept soluție este "demistificarea ce propune acceptarea ideii certitudinii incertitudinilor"78, lansată de poetă. Astfel, "cu rădăcini în poezia urâtului a lui Arghezi, în discursul liric din poezii ca Știu, Puritatea, Elegie de dimineață și Intoleranță este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
voi spune doar urmînd teza profesrorului William James din Adieu à la littérature - că destinul social al literaturii a fost pecetluit de momentul autonomizării ei , Începînd cu poezia, după mijlocul secolului al XIX-lea. Din acel moment, literatura Îsi urmează ineluctabil calea de produs de nișă. Apariția noilor medii electronice Îi accelerează declinul, dar, pe de altă parte, Într-o primă etapă, cel puțin, Îi vine În ajutor troian ajutor! dînd-o la televizor, pe internet sau la cinema. Literatura este aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
îi face să capituleze. Intimidarea este rezervată învinșilor, resemnaților, nu celor care nu cedează, indiferent de strategiile adoptate și de mijloacele întrebuințate. Supravegherea ostentativă supralicitează, ațâță conflictul și, astfel, implicit, selectează. Majoritatea celor supravegheați o acceptă ca pe o condiție ineluctabilă, o integrează mental și îi admit autoritatea. Există însă și câțiva nesupuși, câțiva rebeli care nădăjduiesc că o vor submina, că vor pune bețe în roatele acestei mașinării de control, reputată ca infailibilă. Ei nu se înclină în fața absurdului unei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și descurajează cea mai discretă inițiativă individuală: emanciparea, fie și minimală, e înăbușită în fașă, în măsura în care nu mai există nici un spațiu de libertate. Totul se sfârșește prin instaurarea panicii - e ceea ce intenționează stăpânul - și crearea unui climat propice autocenzurii, consecință ineluctabilă a supravegherii fără cusur, exercitată zilnic. Dar supravegherea caută, de asemenea, să descurajeze orice perspectivă de regrupare, inevitabil îngrijorătoare pentru puterea în exercițiu. Supravegherea integrată dorește să-i facă pe indivizi să devină anonimi, toți la fel și egali, reduși
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în vreme ce Lupasco încearcă mai degrabă să le asume și să le integreze. NON-SEPARABILITATE ȘI UNITATEA LUMII Am putea crede, la o privire superficială, că antagonismul, lupta contradictoriilor implică separarea lor. De fapt, e invers. Logica formală a lui Lupasco antrenează ineluctabil non-separabilitatea: "... nu există vreun element, vreun eveniment, vreun punct oarecare în lume care să fie independent, care să nu se afle într-un raport oarecare de legătură sau de ruptură cu un alt element sau eveniment sau punct, din moment ce există
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de altă parte, mai recent, de științele fizice. Microfizica a dizolvat orice substanță imaginabilă ajungînd la natura intimă a particulelor, iar apoi astrofizica a așezat Neantul la originile Universului și la orizontul temporal al Omenirii noastre: Soarele se va stinge ineluctabil, poate în patru miliarde de ani, aruncînd orice viață terestră în Neant. Or Neantul a coborît din cerul filozofic și din cerurile cosmice pe planeta Terra, pe 6 august 1945, la Hiroshima. El este acum la el acasă, la noi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de Pierre Legendre (1968), care, ca jurist publicist și instituționalist, se ridică împotriva puterii pe care și-o arogă pe nedrept administrația. Adevărată citadelă de competențe și cunoștințe, înscrise în durată, imagine a continuității statului, "birourile" își construiesc treptat și ineluctabil autonomia față de calendarul unei puteri politice schimbătoare și efemere. • Forma "concurs" Comanda publică se efectuează adesea în cadrul unui concurs, de exemplu, în arhitectură, bazat pe oferta către mai multe agenții. Florent Champy (1998, p. 125) realizează o tipologie, distingând concursurile
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ar reprezenta, după Blaga, specificul culturii noastre, porțiunea "de omenească veșnicie în succesiunea generațiilor". Norocul, în acest caz, ar fi o entitate tutelară, posedând un anumit tipar stilistic, căruia individul nu i se poate sustrage. Analiza prozei românești urmează traseul ineluctabil naștere- căsătorie, cu toată bogăția elementelor colaterale care întovărășesc această schemă. Prof.univ. dr. Ion -Horia Bîrleanu Univ. “Ștefan cel Mare” Suceava Cuvânt înainte Studiul folclorului a constituit în mod pragmatic, o sursă a literaturii culte și, în aceste condiții , scriitorul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
operez o selecție destul de severă din punct de vedere tematic.Am căutat ca narațiunile să nu se repete, analizând doar reprezentările destinului:nașterea și căsătoria, în relație cu gânditorii români și studiile acestora. În concluzie, analiza prozei românești urmează traseul ineluctabil naștere- căsătorie, cu toată bogăția elementelor colaterale care întovărășesc această schemă. Folclorul a constituit , în mod programatic , o sursă a literaturii culte și, în aceste condiții, s-au valorificat resursele culturii populare. Încă din perioada veche, dar și în perioada
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
necesitate istorică? Justiția și injustiția sînt fenomene intrapsihice înainte de a exploda în inter-reacții sociale. Nu ar fi deci consecința justiției imanente faptul că nimic nu se va schimba esențial atît timp cît persistă falsa justificare de ambele părți și consecința ineluctabilă a acesteia, inculparea și agresiunea reciprocă? La nivelul esențial al motivațiilor secrete, nu contează decît sărăcia sau bogăția sufletească și spirituală. Dacă am vrea să ne dăm osteneala să regîndim istoria umanității, mergînd din generație în generație pînă la originea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
celălalt", adesea provenit din imigrație. Utilizările unui termen criminologic au glisat spre o calificare antropologică și totodată naturalizantă și stigmatizantă. Un alt pericol rezidă în folosirea excesivă a faimoasei "metafore a geamului spart": tentația de a descrie ca un mecanism ineluctabil trecerea de la o incivilitate la delincvență și la infracțiune, încărcând până la saturație cu un determinism fatal orice comportament divergent. "Un geam spart pe o stradă și apoi, treptat, toate geamurile de pe stradă o să fie sparte", iată rezumatul simplist al unei
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ea la timp8? Asemenea pledoarii patetice nu „rimează” cu profilul auster al lui Hayek, contrazicând și clișeul doctrinarului liberal autentic, un ins mai curând cerebral decât emoțional, calculat, puțin mizantrop, încrezător în regularitatea implacabilă a mecanismelor pieței și în jocul ineluctabil al intereselor individuale, privind cu suspiciune orice încercare de a propune imperative morale și activități colective bazate pe proiecte vizionare, mesianice sau nu. Antipatia față de utopie este una dintre trăsăturile centrale ale doctrinei liberale clasice, iar Karl Popper a crezut
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
primul rând grație scepticismului - care a atins la straussienii ca Bloom cote de Kulturpessimismus -, grație moderației, prudenței, neîncrederii în mitologia progresului, în orice alt mesianism și utopism. Ca și Aron, Lilla a învățat de la Tocqueville o profundă rezervă față de tăvălugul ineluctabil al „egalizării condițiilor”, îngemănată cu o la fel de profundă convingere că democrația liberală e răul cel mai mic din lunga listă a relelor omenești. În fine, e de reținut că Mark Lilla a fost redactor la The Public Interest (1980-1987) și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
astăzi al insulinei, hormonul care reglează glicemia, în absența căruia se dezvoltă diabetul zaharat o boală cu consecințe dezastruoase asupra organismului. Până la descoperirea insulinei supraviețuirea unui bolnav diagnosticat cu diabet zaharat varia între 3 săptămâni și 3 luni, decesul fiind ineluctabil. De acest tratament beneficiază astăzi, la scară planetară, câteva sute de milioane de oameni (copii, tineri, bătrâni), ceea ce face ca viața acestora nu numai să fie salvată, dar chiar să se desfășoare în parametri aproximativi normali. Atât de mare a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
culturală este facilitată de înmulțirea mijloacelor media. Din această perspectivă, Toffler vorbește de o societate a hiper-elecțiunii. Dimpotrivă, cei care cred că industrializarea culturii generează o "barbarie stilizată" (după expresia lui Adorno) nu agreează ipoteza că tehnologia conduce în mod ineluctabil la anularea standardelor culturii. În sfîrșit, este avansată ideea că societatea ar putea fi restrînsă prin mijlocirea tehnologiei. Publicitatea din telecomunicații exploatează mai mult acest argument, după cum va ilustra și sloganul de la PTT: "Oamenii care îi unesc pe oameni." Într-
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
diferite suporturi materiale ca artefacte pretabile la investigația empirică. Pe de altă parte, centrarea atât de strânsă pe empiric nu incapacitează teoretic studiile fundamentate pe metoda analizei documentelor. Orientarea esențialmente empirică a studiilor elaborate pe această bază metodologică nu condamnă ineluctabil la un empirism trivial capabil să ofere doar un descriptivism steril teoretic. Cercetătorul social ce mânuiește metoda analizei documentelor poate evita, cu puțin efort și simț teoretic, ceea ce ar putea fi numită eroarea empiristă, constând în "confundarea științei cu acea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
coordonatele ontologice ale sufletului românesc, imprimându-se implacabil pe fiecare expresie a culturii autohtone. Națiunea etnică este inescapabilă. Născut în marele organism al neamului de sânge pătruns de cheagul conștiinței unității de destin istoric care este națiunea, individul va muri ineluctabil în matca neamului său care i-a dat viață. "Cum cineva nu poate sări peste umbra lui, de asemenea, nu va putea ieși din sfera influențelor trupești și sufletești ale neamului din care s-a născut. Iar dacă cineva se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conținutul semantic al noțiunii de "bun cetățean" se repercutează și asupra identității sociale a indivizilor, care este supusă unei masive revizuiri. Cetățenia activă, angajamentul civic, participarea politică, raționalismul critic anti-autoritarian și responsabilitatea socială promovate de noul ethos democratic au condus ineluctabil înspre o radicală reconstrucție identitară a cărei victimă colaterală este tocmai identificarea exclusivă a individului cu statul națiune. Idealul de democrație deliberativă cosmopolită încarnat în comunitatea politică transnațională a Uniunii Europene favorizează un simț identitar postnațional, dizolvând relația ombilicală care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care o face la începutul povestirilor din ziua a patra, naratorul boccaccesc vine, redundant, să reliefeze rolul indispensabil al femeii în viața bărbatului, relatând o istorisire ce subliniază, o dată în plus, atracția pe care sexul frumos o exercită instinctiv și ineluctabil: un călugăr, Filippo Balducci, trăiește în mănăstire alături de fiul său, pe care l-a izolat de ispitele lumii, tânărul necunoscând aproape nimic din realitățile înconjurătoare. Dar o vizită în oraș îi pune în față imaginea unor femei. Întrebându-și tatăl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceea ce predică sau simbolizeză, nu pot rezista tentațiilor pasiunii trupești. Modelul purității este încă o dată demitizat, pulverizat, iar Giovanni Boccaccio pare a-și propune să demonstreze că ființa umană nu se poate sustrage naturii, cea care guvernează lumea prin legi ineluctabile. Ninfale fiesolano (1344-1346) reprezintă opera care anunță cel mai bine, ca un herald, Decameronul. Este o fabulă pastorală, cu iz legendar, deoarece încearcă să explice apariția cetății Fiesole. Tehnica narativă a autorului este în această operă superioară în comparație cu celelalte creații
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spre centrul discursului de Dan Bogdan Hanu, Prin este, spre „VESTETICĂ" de George Ceaușu. Învăluit de „sincofantul parfum al consensului critic” editorialistul la „Procust” nr.1/2006 ca publicație prezentată „voind să se îndepărteze cât mai mult de zona noxelor ineluctabile dar și de bavaraj” va face ca prin „ tăria cuvintelor să sprijine demersul susținerii consecvente sau în curs de conservare”, indiferent unde se vor ivi ele. Editorialul speră că titlul revistei Procust va descătușa „conexiuni” ce vor trimite „la concepte
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]