411 matches
-
pe de altă parte, la deschiderea economiei franceze către dimensiuni noi. Decizia generalului de Gaulle, la reîntoarcerea sa la putere, de a nu pune în discuție tratatul de la Roma din 25 martie 1957 care punea bazele Pieții Comune marchează caracterul ineluctabil al unei evoluții care modifică fundamental condițiile economiei franceze. De la creștere la criză. Încă din anii 1954-1955, Franța, ca și celelalte țări ale lumii atlantice, intră într-o perioadă de creștere excepțională. Rata de creștere medie anuală este de 4
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
vreo douăzeci de ani încoace: ea trece de la 17,9 (la mie) la mai puțin de 14 (la mie). Această cădere, mai puțin accentuată decît în țările vecine și scăderea ratei mortalității (10,1 la mie) conduc la o îmbătrînire ineluctabilă a populației. Rata fecundității a căzut de la 2,47 copii de fiecare femeie în 1970, la 1,82 în 1987, cînd pragul de înlocuire al generațiilor este de 2,1 copii de fiecare femeie. Perspectivele demografice sînt deci îngrijorătoare pentru
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pentru o vreme dominante în lumea intelectuală, sînt puse sub semnul întrebării. Succesul unui Soljenițîn care critică sistemul sovietic în chiar esența sa, întoarcerea la întrebările fundamentale ale omului, redeșteptarea sentimentului religios după criza Bisericilor și după anunțarea unei secularizări ineluctabile, iată indicii semnificative pentru o stare de așteptare între decepțiile societății de consum și contestarea radicală. Reîntoarcerea la istorie poate fi interpretată ca un alt indiciu al acestei așteptări. Stă mărturie în acest sens, în acest sfîrșit de secol XX
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de vitalitatea publică a religiosului ; iar pe de alta, că teoria ieșirii din religie nu e produsul unei mentalități seculare ofensive, ci are acuratețe obiectivă, fiindcă această teorie dacă îi recitim cu atenție pe autorii ei nu susține un declin ineluctabil al religiei care ar conduce la dispariția ei, ci se referă la diminuarea influenței sociale a religiei, ceea ce conduce la o mutație a fenomenelor religioase. De acord! Totuși, cînd teoreticienii aleg să vorbească despre ieșirea din religie și chiar dacă ținem
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
viitor adevărat, pentru că viitorul implică incertitudinea, se proiectează plecînd de la prezent; atunci cînd naratorul trebuie să arate că un fapt este posterior altuia, el recurge la un pseudo-viitor (pe care Benveniste îl numește prospectiv), în care enunțiatorul anticipă o înlănțuire ineluctabilă deja cunoscută ("Paul avea să reușească mult mai tîrziu."). Observăm că imperfectul (și mai mult ca perfectul) este comun celor două planuri, deictic și non-deictic. Această paradigmă este într-adevăr complementară atît perfectului compus, cît și perfectului simplu; ea permite
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
particulară a nasului suscită o multitudine de reflexe și alte fenomene. Să insistăm pe faptul că o respirație insuficientă (0,5l la 1l pe inspirație) și rău practicată determină o proastă oxigenare ca și o privare de energie vitală, distrugere ineluctabilă a sănătății. Trebuie să se știe că există trei etaje respiratorii: etaj inferior sau diafragmatic, mijlociu sau toracic, superior sau scapular. Respirația din copilărie abdominală (diafragmatică) permite cu certitudine prevenirea tulburărilor digestive și ginecologice, atât de contemporane; o mai bună
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
lăsa impresia unei neutralități, acest adevăr este perceput de scriitor ca emanînd de la o instanță ce nu-i este niciodată egală, care îl depășește și îl domină. În acest sens, criticul este totdeauna Tatăl, Profesorul, Judecătorul. Este una din legile ineluctabile ale genului, și eu însămi, și fără voia mea, văd cum acest text al meu, pe măsură ce se constituie, se instituie și ca text autoritar ce se proclamă deținător al unui adevăr". Cel care, cum spune Georges Poulet, a înfăptuit în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un vizionar sau de un profet cu scopul de a acorda mîntuirea sufletului sau de a face revelații; ea nu este nici parte integrantă a meditației înțelepților și filozofilor care-și pun întrebări cu privire la sensul lumii. Iată care este condiția ineluctabilă a situației noastre istorice, de care nu putem scăpa dacă ne rămînem fideli nouă înșine. Și acum, dacă puneți din nou problema în chip tolstoian și întrebați: Cine răspunde, de vreme ce știința n-o face, la întrebarea: ce trebuie să facem
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de vitalitatea publică a religiosului ; iar pe de alta, că teoria ieșirii din religie nu e produsul unei mentalități seculare ofensive, ci are acuratețe obiectivă, fiindcă această teorie dacă îi recitim cu atenție pe autorii ei nu susține un declin ineluctabil al religiei care ar conduce la dispariția ei, ci se referă la diminuarea influenței sociale a religiei, ceea ce conduce la o mutație a fenomenelor religioase. De acord! Totuși, cînd teoreticienii aleg să vorbească despre ieșirea din religie și chiar dacă ținem
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Ioan, Crăciunul, Sfântul Ștefan, Anul Nou). Însăși etimologia solstițiului poate fi relevantă aici: la solstițiu, soarele pare să "stea nemișcat" vreme de câteva zile. Solstițiul reprezintă, prin urmare, o calitate diferită a timpului, un timp privilegiat, o pauză în fluxul ineluctabil al lui Cronos. Tema majoră a romanului lui Eliade - conflictul dintre timpul primordial (sacru) și timpul istoric - face cât se poate de naturală utilizarea mitologiei solstițiale"20. Între Dionisul eminescian și personajul omonim al lui Eliade din În curte la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sfânt. Cel care moare este Dominic din istorie. Dominic care întruchipează visul sau imaginația veșnicei tinereți nu poate muri, fiindcă există în interiorul unei structuri diferite, recurente a timpului mitic, unde moartea - în sensul în care o concepem noi, ca sfârșit ineluctabil, absolut - este inimaginabilă (...). Povestea - sau poveștile - lui Dominic Matei se desfășoară de fapt în două cadre temporale distincte, unul istoric și ireversibil, celălalt mitic și recurent. Complicațiile interpretative prilejuite de text, cum ar fi cele legate de moartea lui Dominic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu toate eforturile, în afara înțelegerii conceptuale. În cazul lor, "nici cea mai mare încordare a atenției nu reușește să aducă ce-ul și cum-ul obiectului din zona obscură a sentimentului în aceea a înțelegerii conceptuale. El rămâne în obscuritatea ineluctabilă a experienței pur sentimentale, non-conceptuale. El poate fi indicat, dar nu și explicat prin notația muzicală a ideogramelor analogice"691. Pentru Rudolf Otto, această "indicare" a iraționalului devine o sarcină, un imperativ. Nu trebuie să ne mulțumim cu simpla constatare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aceasta transformînd regatul Olandei în departament francez (1810), atunci cînd fratele său, Ludovic, are îndrăzneala să practice o politică națională. Deseori, declanșarea războiului pare să nu mai poată fi controlată de Napoleon. Dar înlănțuirea războaielor urmează o logică ce pare ineluctabilă: de fiecare dată, odată cu creșterea puterii, apar noi probleme care provoacă noi conflicte. Cauza cea mai evidentă a celor zece ani de noi conflicte este dorința de dominație a împăratului Franței. Această dorință se afirmă din 1803, cînd Bonaparte reușește
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
i se poate sustrage. De aceea Fouill�e vorbe?te de cvasi-contract atunci c�nd vrea s? desemneze liantul ce une?te oamenii �ntre ei. Acesta nu se bazeaz? pe un act fondator ?i deliberat; el rezult? din obligă?iile ineluctabile ale vie?îi �n societate, chiar dac? forma lui nu este determinat? dinainte. Societ??ile omene?ți ar fi, dup? Fouill�e, organisme contractuale care, supuse mai �nt�i doar legilor naturii, evolueaz? c?tre forme juridice ?i conven?ionale
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
n marxism. Pentru el, diviziunea claselor, chiar dac? acestea s�nt bazate pe proprietatea asupra mijloacelor de produc?ie, nu reprezint? dec�ț o etap? �n diviziunea social? a muncii. Cu toate c? procesul nu e �ncheiat, el va duce ineluctabil la o reparți?ie nou? a grupurilor profesionale, permi?�nd dep??irea antagonismului dintre capital ?i munc? � idee pe care o ap?r? �ntre 1886-1889 ?i o sistematizeaz? �n 1908. Acest autor a publicat numeroase monografii care, cu timpul, apar
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
la ele, filipinezul mediu nu pare a fi prea diferit de românul mediu. Și în Filipine se admite că mai periculoasă chiar decât actul de corupție la nivel guvernamental rămâne cultura care tolerează corupția și o acceptă drept „un dat ineluctabil”. Și în Filipine există bani negri care ung rotițele guvernamentale în procesul competiției pentru contracte cu instituțiile statului. Mai mult, în Filipine există o consternantă schimbare de atitudine față de corupție. Citez: „În trecut, când un oficial guvernamental era condamnat pentru că
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în prezența familiei. Când n-o vedea nimeni, Magali îi zâmbea și-i arunca priviri tandre. La rândul lui, Michel îi atingea din când în când, pe furiș, mâna. Nimic altceva. Era în situația asta ceva "abominabil", dar de asemenea ineluctabil. Constrângerile morale și familiale redeveniseră predominante. "Ne agățam de ele cu disperare, ca și cum fără ele ne-am fi prăbușit"122. Lui Michel i-a luat mult timp să-și depășească tabuurile. Pentru a începe să se elibereze, a trebuit să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tău. Să simți până în rărunchi nelegiuirea (trădării tale) ... Și să rămâi singur (V, p. 686). Femeia înșelată își ia revanșa distrugându-i pe cei implicați în conjurația împotriva ei. În final, deasupra tuturor răsună un cântec ce proclamă omniprezența morții ineluctabile : Te legănai, te legănai/ Ca frunza dudului din rai/ Și nu știai, și nu știai/ Că moartea-n tine o duceai (V, p. 688). Dincolo de numeroasele modificări ale intrigii, schema generală de evoluție a acțiunii este aceeași în Medeea lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mecanismul cosmic. Eroul tragic se actualizează ca entitate reală, pentru că, în clipa faptei sale, el se înființează de sine stătător (p. 17). Pline de suferința oamenilor și a zeilor, miturile se află în faza pasivității, fiind stăpânite de conștiința soartei ineluctabile (p. 20). Tragedia îl creează pe omul nesubordonat destinului : fără a-i putea înlătura loviturile, le opune lumea cea nouă a conștiinței. El se sustrage determinismului universal, fiindcă acceptă liber să se supună unui țel ideal (p. 21), deosebindu-se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
neapărat nevoie de constituție; ordinea statală pe care o imagina și o punea în operă nu trimitea decât formal la o legislație pozitivă, căci temeiul "dreptății" nu era unul uman și convențional, ci suprauman și absolut legea istorică a succesiunii ineluctabile a epocilor bazate pe principiul luptei de clasă. Cu toate acestea, în perioada comunistă, statul român a funcționat în baza a trei constituții succesive. Prima a fost votată de Parlament (o adunare monocamerală cu statut de constituantă, aleasă în martie
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
s-au înfruptat cu lăcomie din spiritul și istoria locului într-o coexistență de invidiat. Din acest motiv, probabil, ei vor acum să descopere un nou sistem de concepte. Nu din dorința nestăpânită de noutate, ci dintr-o continuă și ineluctabilă necesitate intelectuală, contrarie oarecum principiilor tradiționale, conservatoare. Venerabilii universitari, prezenți acum în Turn, voiau parcă să demonstreze că nimic din ceea ce este de esență nu-i prea de mare folos în realitatea primară care este banala viață. Cum să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
afectiv este o cale de a ne însenina viața și încă una, la urma urmei, de a ne îndepărta de conflictele dintre întâmplare și haos, dintre haos și ordine, cum ar spune filozoful. Totul e să intri în acea ordine ineluctabilă, determinată de legile tainice ale frumosului, ale rațiunii, ale armoniei. Privirile mi-au căzut pe o inițiativă a unor florărese exprimată natural și grafic într-o stație de tramvai din piața cu reverberații lirice. Ceva îmi spune că doar ochiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
eroică, muncitorimea rămîne eroică și în prezent, prin simplul fapt că se duce la lucru, spre deosebire de scriitorul care își alcătuiește compunerile la el acasă și nu trebuie să circule cu tramvaiele supraaglomerate la ore de vîrf". În sprijinul acestui adevăr ineluctabil se ridică o voce de maximă competență, G. Călinescu: Cred că asupra tuturor chestiunilor profesionale primează o calitate pe care ar trebui s-o dezvolte orice scriitor și anume: a fi de folos poporului. Arta este o misiune, rămîne mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
viață, ea ne conferă de fapt geniu, capacitatea de a vedea, de a simți, de a auzi, de a memora, Într-un grad incomparabil mai Înalt decât celelalte viețuitoare, care nu sunt bântuite, presate, de „amenințarea” ei, de existența ei ineluctabilă. Suntem aproape obligați de a fi, gândul că tot acest Întreg teatru viu, formidabil, În care am fost „aruncați, parașutați” are o limită ne umple, e drept, de spaima Neantului care ne-a precedat și care ne urmează, dar dacă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
virtualitatea infinită a lumii. Apt, cum o spuneam mai sus, de a susține chiar și firmamentul aprins și bombat, enorm, rotindu-se deasupra capetelor noastre. 6 Nu, Încă o dată: conștiința umană nu este, nu devine tragică deoarece sesizează dramatic „nepotrivirea” ineluctabilă, fatală, Între luciditatea misterului ființei și al existenței și distrugerea, topirea În neant a acestor date, a acestor revelații. Tragică, cred eu, este și trebuie să devină luciditatea faptului că suntem născuți nu pentru a fi victime, ci eroi! În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]