3,598 matches
-
lipi, dar asta se va vedea mereu în ce va urma. Alte două marionete ce se învîrtesc anost în spațiul unor pași de vals tulburător. Care nu-i atinge. Nici realitatea nu-i atinge. Nici ne-iubirea. Nici moartea. Călătoresc inerți prin haosul visurilor de mult îngropate.
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
butaforic al romanticului: „Ce simte firul ierbii când coasa e vecină?/ Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul,/ Căci are să renască mai fragedă la anul !” E, poate, o rescriere voluntară, o tentativă de a ridica la putere niște versuri deja inerte. Sau poate e o banală contradicție, explicabilă în fond la un poet care, cu acest volum, vine să-și contrazică numeroșii cititori comozi.
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
mai multă conștiință, cu atât e și voință!” N-o să mă tai în săbii filozofice cu Kierkegaard, dar nu cred ce spune. Cu cât ai mai multă conștiință, cu atât ești mai dilematic, mai hamletian și, în ultimă instanță, mai inert. Oamenii ar vrea să nu fie uitați. Când se mai vorbește despre ei la ani după ce au dispărut, adesea e din cine știe ce motiv mărunt. Așa, noi, astăzi, ne-am amintit-o pe Monica N. Plecase cu o bursă în Spania
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
atîrne, fiecare tablou fiind o podoabă menită a acoperi o suprafață goală, precum o parergă colorată umplînd un loc vacant. În fața acestei servituți spațiale, tabloul își ia revanșa prin conținutul spiritual, caz în care pînza încetează să fie un accesoriu inert, devenind în schimb centrul în jurul căruia se organizează încăperea. Nu tabloul e ornament, ci încăperea e decorul care își trage sensul din așezarea pînzelor în ea. Aceasta e impresia pe care o încerci în atelierul lui Horea Paștina de pe str.
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
mereu urmărită. Dar are și altele : inflația de pretinși oameni politici , „miștocărelile” și „manelismul”, „lupta ridicolă cu comunismul demult decedat“, impostura combatanților anticomuniști târzii (postdecembriști), „vinderea țării bucată cu bucată”, pasivitatea mulțimilor îndobitocite de televiziuni („telenația română asistă, tot mai inertă, la propria distrugere”), „dosarele Securității, uriașe depozite de ură, de jeg și minciună”, inexistența doctrinelor la partidele politice alcătuite, acestea,după criteriul strict al interesului etc., etc., etc. Nu poți să nu-i dai dreptate lui Buzura în tot ce
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
facă unul dintre îndrăgostiți dacă celălalt îi înșeală încrederea.“ (p. 367) Declarația de intenție e pusă în practică, urmînd cercetarea fiecărei teme anunțate, într-un alai de arabescuri oțioase, care obosesc cititorul. E aici o măcinare în gol de abstracțiuni inerte, care frapează prin naivitate și irită prin idealizare silnică. Nimeni nu mai poate azi să se lase în voia unor unduiri de iluzii catulice (venerice), așa cum fac protagoniștii tratatului. Volumul e pătruns de un exces de retorică ca scop în
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
cei care își citesc într-o ședință textele proprii le pot comenta, în alte întâlniri, pe ale altora. (Există chiar o presiune discretă în acest sens, taciturnii nefiind foarte bine văzuți). În orice caz, asistența nu e nici pasivă, nici inertă. De altminteri, în mare măsură, calitatea unui cenaclu depinde și de calitatea intervențiilor. Lucrul este știut și e suficient să survolăm la spațiul cultural românesc pentru a-l proba. Chiar dacă nu a consacrat o echipă de comentatori (Maiorescu rămânând acolo
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
drept că îi aparține. E stăpânit până la delir de mania lui erotică. Se poate oare explica într-altfel acest mod de a scrie? Luați aminte: "Ea se apucă să-i dezmierde sexul. Dar foarte curând își luă mâna de pe carnea inertă și îi spuse pe un ton rece: "Nu mai ești nici măcar bărbat!"" Rendez-vous au Jugement dernier). Și ca să nu-și lase cititorii sub impresia acestor penibile mărturisanii, romancierul își ia revanșa: " Nu știam nimic unul de altul, totuși am fi
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Urmează decesul mamei, eveniment în jurul căruia se învîrte mare parte din tribulațiile cărții. Ce frapează nu sunt atît amintirile pricinuite de obsesia maternă, cît gradul lor de absorbție. Autoarea trăiește doar în aparență în lume, care nu e decît cadrul inert de la care nu mai are multe de sperat, adevăratul punct de atracție fiind fluidul mamei, ca într-un vîrtej de trăiri ce o scufundă pe autoare în ea însăși. Cînd iese la suprafață, adică în lume, își resimte inadaptarea, iar
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
de către un maniac (cu atât mai greu de înțeles cu cât nu se arată nici dispus, nici capabil să spună ceva). Căutați de autorități, cei doi stabilesc instinctiv un regim de alianță (instrumentat de fapt de Cezar, atacatorul rămânând destul de inert). E mai mult decât așa numitul sindrom Stockholm: victima își asumă starea aproape extatic. Dacă la început lasă impresia că obiectivul este supraviețuirea (este, până la urmă, singura monedă de schimb pe care o posedă psihopatul), de la un punct încolo, gestul
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
aici o proză despre provincie, despre ratare și, poate în primul rând, despre memorie. Un tânăr cu ambiții de scriitor nu-și poate depăși cum se cuvine blocajele și sfârșește prin a rămâne, de la un capăt la altul, un ins inert. N-are nici măcar aura marilor învinși, care se refugiază într-o carte pentru a-și căuta, acolo, o salvare morală. Evghenie (așa îl cheamă) încearcă să pună pe foaie un roman (nici el nu știe despre ce, vrea numai să
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
de casă, că nu face față. Când mă uit la domnul Ponta și la doamna Petrescu, cu atât mai mult cu cât era pe teritoriul doamnei Petrescu...Foarte, foarte slab domnul Ponta, cu atât mai slabă duduia aia, Petrescu, părea inertă" a spus Mircea Badea.
Mircea Badea: Foarte slab domnul Ponta, cu atât mai slabă duduia aia, Petrescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/31932_a_33257]
-
ai zonei tropicale. [...] Eucalipți și cedri cu brațe uriașe Și baobabi bubonici cu trupul numai noduri Se năpustesc năprasnici spre marile orașe Zdrobind palate, fabrici, gări, hale, turnuri, poduri. [...] Și iat-un zgîrie-nouri de sticlă și oțel Se prăbușește alb, inert, înalt, Titan tembel”. (Răzvrătire). Nici tîrgurile moldovenești, pașnicele așezări în care scriitorii români văzuseră modele de patriarhalitate și de viață tihnită, nu se bucură în ochii poetului aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
iubire. Poate de aceea trăim Într-o lume atât de pasională. 2753. Cuvântul provine din dorul eternității de propriul sine, determinând finitul primului Înțeles. 2754. Oare ce s-ar face eternitatea fără cuvânt? S-ar pierde definitiv În sinele său inert. 2755. Ce anume a provocat dorul eternității? Faptul că a ajuns să-și dorească lumina În singurătatea rece a neființei. 2756. Cum s-a simțit eternitatea singură nefiind ființă cu simțire? Prin Instinct. Instinctul este caracteristica neființei de a simți
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
Roua n-o mai rumegă, Din nară le-alunecă Răcoarea-n duminecă. La porți vechi se uită lung, Rîmele cu cornu-mpung Și n-ajung unde ajung. Iubito cu ochi secreți Și lîncezi, vrei să mă ierți Că mi-s îngerii inerți? Izvoarele le-au lăsat Să-ți mustească pe sub pat, Fără prund și nufăr lat. Soarele-i suit c-un scripet Din sertarele de sipet. Raza nu mai scoate țipet. Fluturi țepeni plimbă crinii, Căi ferate plîng lungi linii, Iar tu
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14972_a_16297]
-
bunicii, ieșiți ca de obicei să-i pună hrana în străchinioară; l-au chemat mai întâi, au văzut că nu răspunde și l-au căutat prin curtea mare, largă, cu un felinar în mână; l-au găsit, într-un târziu, inert, fără cunoștință, l-au dus în casă și l-au frecat cu spirt până și-a revenit. Dar, de atunci Bob al nostru parcă nu mai era același. Zăcea cu botul pe labe cât e ziua de lungă, nu mai
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
sculpturii cu arhitectura, a figurativului cu geometria, a austerității volumului cu volubilitatea suprafeței și, din punctul de vedere al semnificației morale, a construcției gratuite cu reperul votiv. În actuala ediție el a repus în discuție ideea formei conținute în materia inertă, dar, de această dată, modelul absolut a fost acela al fosilei, al formei naturale încremnite imemorial în materia geologică. Motivul preexistent este unul cultural, pe care Bochiș l-a cercetat cu o anume consecvență, și anume lacătul, înțeles deopotrivă ca
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
om peste cadavrul unui leu", făcîndu-l să-și scape ,prada" din cătare. Carol pleacă să se sinucidă, nu reușește, ajunge să creadă (iarăși, prea ,problematizant") că Filip n-a fost decît o păcătoasă conștiință, cum aveau, cîteodată, suprarealiștii, un copil inert prăvălit pe o ladă. Phil-hip - iubitorul de cai... Dacă, în privința primei părți a unui roman de vieți în cartotecă, aveam a amenda felul în care-și vorbesc doi inși părtași ai cine știe cărei alergări cu lampă, citind continuarea, îmi mai trece
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
pe ralierea voluntară a celorlalți din zona dreptei, fără să facă vreo negociere directă cu aceștia, respingând-o din start. Strategia a fost riscantă, întrucât există posibilitatea ca aceștia (Elenă Udrea/Traian Băsescu, Monica Macovei sau Cristian Diaconescu.) să rămână inerți până la final și să nu direcționeze voturile către Klaus Iohannis, chiar dacă, rațional, obiectivul era că Victor Ponta să nu câștige. Motivați mai mult de aversiunea politică față de candidatul social-democrat, decât de simpatia pentru candidatul liberal, tactică a funcționat. Doar sfârșitul
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
evoca, iar a evoca trecutul înseamnă a-l dramatiza. În schimb, a încerca să înfățișezi o biografie fără a pune de la tine tresărirea dramatică a vieții petrecute în subsidiarul ei înseamnă a creiona în gol un spectru convențional de date inerte, enumerînd cifre inepte și înfățișînd evenimente moarte. Rezultatul ar fi un schelet de fapte lipsit de suflul vital. Și pentru că nu cade într-o astfel de greșeală, Zigu Ornea dovedește aplicația de ceasornicar a unui autor care, studiind documente și
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
disprețuiește femeia, hotărâtă acum să plece. Ce mai are. Eu, de exemplu, mi-am riscat haină la într-ajutorarea de la Pitești și pantalonii la cea de la Tekirghiol. Aoleu, de astă ești uns cu nămol! pricepe ea dezamăgită de nudul lui inert; dar Mitică precizează demn: Nu. M-am uns cu nămol ca să nu mai par bou. Să par porc. Poate mă cumpăra vreun partid și mă mbracă în steagul lui electoral. Să-mi țină de cald la iarnă. Cu tot bronzul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
rezonanța categorială a omului generic. în loc de-a simplifica, ei complică. în loc de-a restrînge, ei multiplică, însoțind prolificitatea, impredictibilul devenirii existențiale cu un tulburător simțămînt al informului ce trebuie învins, opus spiritului geometric. în loc de-a fi un corp inert, precis delimitat de muchii și suprafețe, opera lor e un seismograf al succesiunii dezordonate a clipelor, al șirului lor de verigi părelnic impure, de fapt pure prin prodigioasa spontaneitate ce le inspiră. Așadar, vorbim despre Nora Iuga. Pătrundem în poezia
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
statul este un fapt mistic, tot așa cum armata, atunci cînd este gîndită pe potriva menirii sale divine - cea de a apăra statul - este tot un ,organism mistic" (p. 280). Numai că un asemenea organism nu are nimic din colectivismul egalitarist și inert al armatei comuniste, ci este o instituție aristocratică unde libertatea și noblețea se sprijină tocmai pe respectarea ierarhiei și a diferențelor umane. Apoi, în ochii lui Berdiaev, secularizarea, deși este un proces implacabil în ordinea lucrurilor pămîntești, nu afectează cîtuși
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
ascunde niciodată frumusețea și împlinirea. 3002. Deșertăciunea nu plânge niciodată din lipsa adevărului ci tocmai de prea mult adevăr. 3003. Deșertăciunea te duce acolo unde spiritul nu poate înțelege cum de ochii care plâng cu lacrimi de iubire pot sta inerți într-un sicriu. 3004. Deșertăciunea nu va înțelege niciodată sensul unei amintiri decât reversul său: murirea. 3005. Deșertăciunea te ascultă numai dacă nu o auzi. 3006. Deșertăciunea este marele adevăr absolut al sensului lumii noastre. 3007. Deșertăciunea te lasă să
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
pasă că inima acestui bărbat a iubit, a urât, s-a zbătut în spaime ori s-a poticnit în neliniște?" Filozofând în imediata vecinătate a cadavrelor aflate pe masa de disecție, memorialistul mai are o revelație importantă: ,Sculptorul însuflețește materia inertă și o integrează destinului uman; medicinistul o demolează savant și o restituie neantului, păstrând din ea doar amintirea cu care va opera mâine, pe un corp viu". Excelent cunoscător al firii omenești, Valeriu Anania realizează câteva portrete cu totul remarcabile
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]