800 matches
-
În sfârșit, Templierii. Eram Îngrijorat“. Băteam cu degetele mari Planul care, ca o pastă moale, se supunea dorințelor noastre fabulatorii. Templierii descoperiseră secretul În timpul acelor nopți de insomnie, strângându-și În brațe colegii lor de șa, În deșertul unde sufla inexorabil simunul. Îl smulseseră bucată cu bucată de la cei ce cunoșteau puterile de concentrare cosmică ale Pietrei Negre de la Mecca, moștenire de la magii babilonieni - pentru că era clar, În această privință, că Turnul Babel nu fusese altceva decât tentativa, din păcate prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
uter, ca să extragă fătul Încă proaspăt, bun de pisat cu miere și cu piper pentru a satisface setea Astarteei... Sala pe care o străbăteam acum avea vitrine largi, Întrezăream butoane pentru pus În mișcare vârfuri elicoidale care ar fi Înaintat inexorabile către ochiul victimei, Puțul și Pendulul, ajunseserăm aproape de caricatură, la mașinile inutile ale lui Goldberg, la presele de tortură unde Picior-de-lemn Îl lega pe Mickey Mouse, l’engrenage exterieur à trois pignons, triumf al mecanicii renascentiste, Branca, Ramelli, Zonca, cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o probă a neîncrederii în valorile tradiționale și o „criză a conceptului de literatură”. „Supraconvenția ironică” apare, astfel, ca un „antidot dialectic”, căci tragicul și apocalipticul nu mai sînt tratate în stil tradițional, ci parodiate cu conștiința lucidă a impasului inexorabil. Matei Călinescu pune — apoi — în legătură textele lui Urmuz cu expansiunea comicului sub forma literaturii absurdului (Beckett, Ionesco, Adamov ș.a.). Mai interesante sînt considerațiile formulate de critic într-un „Post-scriptum. Urmuz în englezește”, prilejuit de numărul dedicat lui Urmuz al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plină cu sare animală. Imediat ce am lăsat în urmă zidurile, m-am întors cu fața spre oraș și am fost cuprins de un puternic sentiment de îngrijorare. Era scufundat într-o negură fină și îmbibat de ploaie și de mâl. Inexorabil predestinat putrezirii. XI Călătoria de întoarcere s-a dovedit a fi anevoioasă încă de la primele două mile. Drumul era mlăștinos, străbătut de nenumărate pârâiașe, revărsându-se din gropile pline ochi de apă. După patru mile, trecând noi de o răscruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Și totuși, din ziua aceea, nu trecuseră decât cinci primăveri, iar el nu se schimbase deloc, nici lumea - ceva important se Întâmplase, căzuse Zidul Berlinului, și Uniunea Sovietică, dar răul Își Întindea umbra peste tot, cu o eficiență monstruoasă și inexorabilă. Dalele care pietruiau insula erau perfect albe, părând pânze ce așteptau să fie umplute. Dar era prea multă lumină, și cei din case l-ar fi putut vedea. Pe insulă locuiau doar câțiva norocoși, destui totuși. Zero trecu pe sub spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i părea ud - poate că umezeala urca din fluviul din apropiere. Aerul rece al nopții o lovi ca o rafală. Dar răul Începuse să crească. Sunt prea multe lucruri, prea multe sunete, prea multă lumină, lumea e un caleidoscop, o inexorabilă mașină din carne și metal. Intermitența claxoanelor, mașinilor, vocilor, a muzicii intră În ea ca interferențele Într-o stație de radio, iar zgomotul creștea. Un zgomot continuu, surd, profund, ca respirația unui monstru necunoscut. Urcă, urcă, urcă, În creier, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
faptul că n-ar fi putut să vadă scena pe viu, și putea doar să și-o imagineze, ar fi făcut-o să fie și mai răscolitoare. Căci există o paloare meschină În acțiuni, câtă vreme imaginația are o grandoare inexorabilă. Valentina se Întoarse În salon și apoi dispăru pe hol. — Tati! Îl chemă din nou Kevin cu vocea răgușită - când vii? — Iată-mă, Îi răspunse. Avea cămașa udă de transpirație și mici picături de sudoare i se prelingeau pe tâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să se descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi. Picioarele păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de 180° , căci nu mai izbutea s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici de nestăpînit, Marie nu mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu dosul mîinii, În plină față, care Îi sparse arcada și o aruncă pe jos. Zgomotul sec al capului izbind solul se estompă cînd alunecă ușor În leșin, nedîndu-și seama că benzina răspîndită tocmai se aprinsese și Înainta spre ea. Inexorabil. Furia lui Loïc se topi. Brusc. Înlemnit, hipnotizat, urmări din ochi limba de foc care o Încercuia deja pe sora lui, ajungîndu-i la marginea hainelor. - Fir-ar să fie! Nu sta ca de lemn! Du-te să cauți un extinctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ureche - viața era uneori simplă ca o convorbire la telefon! - și se făcu livid cînd constată că firul atîrna În gol. Mobilul eșuase pe nisip la un metru distanță, dar parcă ar fi fost la ani-lumină - iar el se afunda inexorabil În nisiparnița aia cu dimensiuni omenești pe care nimeni nu se va gîndi s-o Întoarcă cu susul În jos. Lucas rămase nemișcat și aruncă o privire spre corpul lungit la cîțiva metri de el, pe care marea Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să fie dat la apă indiferent de maree și de starea valurilor. Rezemat În bastonul cu măciulie, Arthus de Kersaint privea neîncetata mișcare a mării care se retrage, asimilînd-o vieții care puțin cîte puțin Îl părăsea Într-un mod la fel de inexorabil. De pe promontoriul unde se afla, putea să vadă o mare parte a acelei insule care odinioară aparținuse familiei sale, și se rugă Celui-de-Sus să-i dea răgazul să Împlinească lucrul la care visase atîta. Era mult prea aproape de țintă... Valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întrerupă ședința, dar un țipăt al lui Pierric o făcu să revină cu toată atenția la el. - Nu! El nu! În dîra luminoasă a unui fulger, o siluetă Înaltă și neagră se decupa nu departe de copil. Înainta spre el, inexorabilă. Copilul terorizat se tîrÎ lîngă tumulus, pitulîndu-se Îndărătul lui, luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată deasupra femeii care gemea și se răsucea la picioarele lui, Întinzînd brațele. Bărbatul, imens, scoase cu un gest brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o traistă goală, seria de schimburi catastrofale, mai întâi amuză, apoi, însă, scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neștiinței sale. Rareori prostia și-a râs de om cu atâta cruzime: “parcă dracul mi-a luat mințile” se mira eroul, rămas perplex, “cu o pungă goală” în mână, de proporțiile autopăcălirii. Dracul i le-a luat, dracul
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
din ăla În care toată lumea Îți vede chiloții, și vrei să fugi, dar nu poți. Nu mă pot dezlipi din locul ăsta. Tot ce pot face e să rămîn uitîndu-mă În gol spre ecranul pe care vocea lui Jack continuă inexorabil. Toate secretele mele. Toate secretele mele intime și personale dezvăluite la televizor. SÎnt În așa hal de șocată, că nici măcar nu mai sînt În stare să-l ascult. — La prima Întîlnire Își pune lenjeria norocoasă... Împrumută pantofi de firmă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cereau urgent spuse. Omul era bolnav de SIDA și se găsea pe patul de moarte din cauza complicațiilor bolii. Debilitat, devenise lăcașul unui șir nesfârșit de infecții. Și totuși insista să‑mi explice iar și iar ce anume Însemna dragostea - nevoia inexorabilă, conștiința mutilării, jindul după Întregire și felul În care chinurile lui Eros se Îmbinau cu cele mai extatice plăceri. Acesta este poate momentul cel mai prielnic să amintesc că, din punctul meu de vedere, mă simțeam liber să‑i destăinuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
simțim că suntem eliberați. Ravelstein susținea că În condițiile moderne ne aflăm Într‑o stare de slăbiciune. Starea de tărie - și acest lucru Îl Învățase de la Socrate - ne este infuzată de natură. În miezul sufletului se găsește Eros. Eros este inexorabil atras de soare. Probabil că am mai vorbit de acest lucru. Dacă vorbesc din nou despre el, din pricină că nu mă pot desprinde de Ravelstein care nu se putea desprinde de Socrate, pentru care Eros se găsește În centrul sufletului, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
profund. Nimeni nu este vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat. Oricât de rău ne-ar părea, noi, toți, inclusiv cei care au îmbrățișat viața consacrată și cei care sunt pe cale să o facă sau o vor face, ne-am schimbat inexorabil în însăși felul nostru de a ne simți și de a voi să fim bărbați și femei, în primul rând, iar, mai apoi, ucenici. Fie ca toate scandalurile și abuzurile, inclusiv oroarea vreunui rău provocat sau îndurat, să devină un
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
trecură idei extravagante. Se gândea să lase totul baltă, să fugă undeva în lume, ca fochist pe un vapor, își închipuia consternarea Otiliei, regretul ei de a-l fi făcut să sufere și să plece, o vedea plângând. Melodrama asta inexorabilă îi mișcă toate fibrele sufletului și prefăcu descurajarea într-o mare durere consolatoare. Își chinuia totuși mintea cu fel de fel de ipoteze: Otilia a găsit scrisoarea, dar n-a bănuit de la cine este, și-a închipuit că e vreo
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o neliniște extrem de chinuitoare. Și ce face acest grotesc altceva decât să actualizeze și să intensifice teama și neliniștea? Presentimentul nebuniei Oamenii niciodată nu vor înțelege pentru ce unii dintre ei trebuie să înnebunească, pentru ce există ca o fatalitate inexorabilă intrarea în haos, unde luciditatea nu se poate să dureze mai mult decât un fulger. Paginile cele mai inspirate, din care transpiră un lirism absolut, în care ești prizonierul unei beții totale a ființei, a unei exaltări organice, nu se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pas în viață este un pas în moarte, iar amintirea nu este decât un semn de neant. Omul normal, lipsit de înțelegere metafizică, nu are conștiința intrării progresive în moarte, deși nici el, ca nici o ființă, nu scapă acestui destin inexorabil. Unde conștiința a căpătat o autonomie de viață, revelarea morții devine atât de puternică, încît prezența ei distruge orice gen de naivitate, orice elan de bucurie și orice voluptate naturală. Este ceva pervers și infinit decăzut în a avea conștiința
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca atare. Întreg complexul stărilor maladive descoperă o chinuire a vitalului și o dezintegrare a vieții din funcțiile ei firești. Viața este astfel alcătuită, încît nu-și poate realiza potențialitățile ei decât comportîndu-se ca și cum moartea nu ar constitui o prezență inexorabilă. Din acest motiv, în stările normale și nerevelatoare, moartea este considerată ca venind din afară și complet exterioară vieții. Același sentiment îl au și tinerii când vorbesc de moarte. Dar când maladia i-a lovit în plin elan, dispar toate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dezagregare. Apariția masei, ca fenomen predominant și bine definit, determină și descoperă un moment specific și capital în procesul unei culturi. Geniul colectiv al unui popor, din valoare interioară și insesizabilă, se degradează, în aspectul cantitativ al maselor, într-o inexorabilă realitate numerică. Drumul de la comunitate la masă este o degradare; dar el nu este prin aceasta mai puțin grandios și fatal. Este iarăși o mare deficiență de perspectivă și de înțelegere istorică în a deplânge un astfel de fenomen sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acest zoon politicon a apărut ca atare, s-a aflat dintotdeauna și va rămâne astfel în colectivitate, oricât de restrânsă ar fi aceasta; stabilirea și menținerea de relații între membrii componenți ai acesteia, rămâne nu imperativă, ci, pur și simplu, inexorabilă. Exixtența societății umane, democrația, precum și afirmarea și promovarea drepturilor omului nu pot fi concepute și cu atât mai puțin, garantate, în afara ordinii de drept, fără domnia dreptului și realizarea justiției; gradul de dezvoltare a societății, nivelul de civilizație și de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
într-adevăr, în dispoziția cadru a art.1.1. CVIM dispune cu o claritate și conciziune desăvărșite că ea guvernează numai "contractele de vânzare de mărfuri între părți având stabilimentul lor pe teritoriul unor state diferite", aceasta fiind doar premisa inexorabilă (conditio sine qua non) pentru eligibilitatea sau vocația contractului la internaționalitate, calificare ce o primește numai satisfăcând unul dintre criteriile de la lit.a-b. Iar dacă așa se stabilește internaționalitatea vânzării, rămâne inexplicabil de ce, ex post la o diferență de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
sociale și economice se dispensează cu greu, în secolul al XVIII-lea, de rolul unei causa finalis. Acest agent al ordinii face acordul imaginar între adânci inegalități sociale, pe care economia politică, începând cu Malthus, le tratează ca pe o inexorabilă consecință a „diviziunii muncii”. Spre deosebire de tonul optimist al lui Adam Smith (care vedea în educația maselor cauza, nu efectul bunăstării economice), teodiceea lui Malthus nutrește un pesimism direct proporțional cu nevoia activismului social prin care virtuțile pragmatice ale calvinismului ajung
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]