465 matches
-
Roți de cauciuc pe pardoseala de marmoră: X. Privi în jurul lui cu hotărârea fermă a celui pregătit la orice. Înghețat, îl contemplă pe monstrul de plastic. Apoi își îndreptă atenția asupra celor care intraseră în laborator, odată cu . Cu o figură inexpresivă. Îi fixă cu ochii pe frumosul Hardie. Apoi privirea îi alunecă către zâmbetul gigantului Thorson și în sfârșit către Patricia Hardie, care, distantă, dar interesată, aproape mascată de silueta celor doi bărbați, îl urmărea cu ochii ei luminoși. ― Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
te rog. Nu știi... Zău că nu știi... — Ba știu, răspunse el blând. Știu. — Ce știi? Știu că viața-i tare grea. Tomoe, sunt tare slab... Toată viața mea a trebuit să fiu atent. E o problemă... Din ochii lui inexpresivi s-au prelins, pe fața-i uriașă, două-trei lacrimi mari. La revedere, Tomoe-san. Te iubesc cu adevărat. S-a întors și a plecat. Semaforul de la intersecție s-a făcut verde și a traversat. Trupul lui uriaș s-a pierdut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de odihnă. Oare era din cauza sexului, sau din cauza pastilelor, sau poate din cauza ambelor? Nu vrei să-mi spui și mie despre ce e vorba? mă Întrebă Yaguchi, cu buzele subțiri acoperite de spuma berii. — Ce anume? Yaguchi avea o față inexpresivă. Avea pielea aspră, pătată de urme de acnee și murdară. — Ai găsit ceva interesant de lucru? N-o să-i zic nimic șefului, așa că poți să-mi spui liniștit. Ce voia Yaguchi să spună se putea rezuma astfel: odată cu valul noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
video. - Aici Gosseyn. spuse. - Domnule Gosseyn. se auzi un glas de bărbat, aici Institutul de emigrare. Gosseyn înlemni. Știa că astăzi se va hotărî, și o anumită nuanță în glasul acesta nu-i plăcu. - Cine-i la aparat? întrebă el inexpresiv. - Janasen. - A! Gosseyn se posomorî. Era omul care-i pusese atâtea bețe în roate, insistând să-i prezinte un act de naștere și alte hârtii, refuzând să înregistreze un test favorabil la detectorul de minciuni. Janasen - un funcționar a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
scuz. — Nu-ți face probleme. Din nas îi curgea un firișor de sânge. M-am apropiat de ea și i-am prins bărbia: — Dă-ți capul pe spate. — Nu-ți face probleme, de ce-ți faci atâtea probleme? Un zâmbet inexpresiv îi îmblânzea chipul. Dincolo de atâta clemență, acum mi se părea că simt o înfrângere. Îi împingeam bărbia în sus, vroiam să înving, s-o înving. — Te culci des cu bărbați pe care nu-i cunoști? Nu-și schimbă expresia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
însă spiritul. Mă simțeam liniștit, învăluit de vântul cald. Mâinile mele azvârliseră prima țărână pe sicriul Italiei și acum lopata paznicului se mișca ritmic, încărcând pământul și descărcându-l. Durerea mai exista încă, dar surdă, potolită de oboseală. Rămânea chipul inexpresiv al șchiopului cu ciuful lui de păr blond, ca o ceapă dezgropată și abandonată pe un strat. Fraternul om de la pompe funebre parea să se simtă în pace cu sine însuși, își terminase treaba până la apus. Pe burtă, împreună cu respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
știa că Henry își eliberase toată după-amiaza așteptând ca ea să se întoarcă. — Bună, zise ea veselă și se aranjă cât putu mai modest pe canapeluță. — Ei? întrebă el. Henry o măsură din cap până în picioare, dar, din fericire, rămase inexpresiv. — Ei bine, e categoric o pacoste, spuse ea înainte să-și dea seama ce stupid sună. — Pacoste? — E arogant — exact cum ziceai și tu — dar sunt convinsă că până la urmă ne vom descurca. Când am vrut să stabilim următoarea întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
au ieșit după-amiaza la un ceai, așa cum vor face și peste cincizeci de ani? — Cele trei grații fără verighetă? Asta de unde a mai scos-o? Adriana își dădu ochii peste cap și îi aruncă o privire lui Leigh care stătea inexpresivă, cu mâna stângă pe care nu mai avea inelul vârâtă sub coapsă. Adriana se simți prost; probabil că Emmy nu știa că Leigh îi returnase inelul lui Russell cu o seară înainte. — E bună, nu? Am inventat-o chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de Boulogne". ― Nu-i așa, spune Grand, că o vezi mai bine ? Și am preferat: "într-o dimineață de mai", pentru că "din luna mai" lungea mai mult cadența. S-A ARĂTAT APOI FOARTE PREOCUPAT DE ADJECTIVUL "SUPERBĂ". I SE PĂREA INEXPRESIV ȘI EL CĂUTA TERMENUL CARE AR FOTOGRAFIA DINTR-O DATĂ FASTUOASA IAPĂ PE CARE O IMAGINA. "GRASĂ" NU MERGEA, ERA CONCRET, DAR PUȚIN PEIORATIV. "STRĂLUCITOARE" ÎL ISPITISE O CLIPĂ, DAR RITMUL NU SE POTRIVEA. ÎNTR-O SEARĂ A ANUNȚAT TRIUMFĂTOR CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dr. Fensler. Ar putea beneficia de o exfoliere Alpha-Beta și de-o schimbare de personalitate, în același timp. M-am uitat la Charlie. Pentru cineva mereu fericit s-ar zice că suferise o schimbare radicală de personalitate. Chipul îi era inexpresiv, neîncrezător, vrând parcă să-ntrebe Cine mai e și femeia asta îngrozitoare? Trebuia s-o scot pe mama de aici până n-o făcea și mai lată. —Charlie, e adevărat ce spune Brooke, că deții jumătate din Scoția? Super! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Romanul Niebla are un subtitlu: nivola, deformare polemică a sp. novela „roman“, a cărui folosire este explicată în cuprinsul cărții (vezi p. XXX). Preluarea în românește a substantivului inventat de Unamuno, nivola (cu accentul tonic pe o), este o soluție inexpresivă (singurul avantaj aparent ar fi menținerea asemănării fonetice cu niebla). Propun, așadar, o deformare echivalentă a rom. roman în riman, soluție care, pentru cititorul român, reprezintă același grad de supriză ca și nivola pentru publicul spaniol. Pe lângă Ceață, am tradus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de Mío Cid, izbutise să ocupe, abia în 1891, amintita catedră de greacă veche la Universitatea din Salamanca.) Din acel moment preocupările lui Unamuno aveau să se centreze exclusiv pe domeniul filozofico-literar (termen la drept vorbind destul de cenușiu și de inexpresiv), animat de o singură problemă obsesivă de natură metafizică, aceea a morții, a morții individuale în primul rând, dar și de cea a morții istorice, a morții prietenilor și cunoscuților săi, a Spaniei, a omenirii, cu alte cuvinte de problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ochi de ciclop, era modalitatea grațioasă a Mamei de a-i anunța că nu fuseseră treziți pentru a asista la întoarcerea pe Pământ. Dallas se întreba care era cauza schimbării de program. Ash se ridică, privi în jur cu ochi inexpresivi. După cât de însuflețită-i era fața, părea să fie încă adâncit în hipersomn. ― Parcă sunt mort, zise măsurându-l pe Kane. Ofițerul secund, nu tocmai întors din lumea cealaltă, căsca de-i trosneau fălcile. Ash, ca profesionist călit, își zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
până și mințile noastre obosite de atâta somn, de atâta codificare și devieri și restrângere. Restrângerea asta înveninată, compresia leneșă, continuă și perfidă și continuă, continuă... Lunga prelegere ar fi putut fi mult mai lungă, dădea a înțelege obrazul liniștit inexpresiv al matematicienei. Ridicase însă ambele mâini în sus, a neputință. Își îngăduia oboseala, anunța că renunță. Ca și cum ceea ce rămăsese nespus era, de fapt, mult mai important, dar n-avea rost, renunța, se resemna, asta e. Pauză, tăcere. Pe mâna domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-l văd, se apără ea. Și e o întâlnire adevărată, nu o întâlnire pe la petreceri organizate de el. Nici eu, nici Davey nu comentăm, și după un moment continuă veselă: Dar tu ce mai faci, Davey? —Eu? întreabă Davey inexpresiv. —Trebuie să-ți găsim și ție pe cineva! Știu o mulțime de fete drăguțe care ar fi tare încântate să iasă cu tine! —Doamne, Daisy, nu, te rog, urăsc lipelile. Știi prea bine. N-o să fie nimic exagerat, îl asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
într-un parapet? — Mda, mi-l amintesc. Heller sau Weller. — Fiica a cerut sânge? — Da. I-am dat sânge. — Ei bine, a făcut un test de paternitate și rezultatul a fost negativ. Tipul nu era tatăl ei. Raza îl privi inexpresiv. — Chiar așa? — Mda. Iar acum, mama e făcută foc. Vrea alte țesuturi. Ce mai avem? — Trebuie să verific. Probabil cele obișnuite. Din toate organele majore. — E vreo șansă să se fi pierdut? întrebă Marty. Să nu le putem găsi? Raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în mâini boneta. După câteva momente de tăcere, care lui Boris i se păruseră lungi cât o veșnicie, Cerkatov se întorsese către tânărul soldat. Era un tip mic de statură, blond spălăcit și cu niște ochi cenușii, reci și total inexpresivi. Era îmbrăcat în uniforma de campanie și purta cizme negre. Boris nici nu îndrăznea să-l privească, își rememora faptele din ultima perioadă, încercând să-și amintească dacă nu cumva comisese vreo abatere de la regulamentele militare, ce ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de libertate a unor ofițeri unguri din perioada pașoptistă care au fost prinși de armata rusă și executați prin spânzurare, treisprezece generali revoluționari din armata maghiară care visaseră că pot să se elibereze de sub puterea austriacă. Parcă le vedeam fețele inexpresive și resemnarea din priviri cu funia amenințătoare clătinându-se înaintea ochilor, lumea cârcotașă huiduindu-i și prieteni disperați care nu puteau să-i ajute să scape cu viață. Se așternuse o liniște surdă tăiată din când în când de câte
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
video. - Aici Gosseyn. spuse. - Domnule Gosseyn. se auzi un glas de bărbat, aici Institutul de emigrare. Gosseyn înlemni. Știa că astăzi se va hotărî, și o anumită nuanță în glasul acesta nu-i plăcu. - Cine-i la aparat? întrebă el inexpresiv. - Janasen. - A! Gosseyn se posomorî. Era omul care-i pusese atâtea bețe în roate, insistând să-i prezinte un act de naștere și alte hârtii, refuzând să înregistreze un test favorabil la detectorul de minciuni. Janasen - un funcționar a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
jos către legăturica cu pești, iar când și-a ridicat-o din nou, camaradul de alături al eroului principal zăcea în aceeași poziție, dar mort, cu casca străpunsă de un glonț. Doar capul îi căzuse și fața i se înclinase inexpresivă într-o parte; poate numai cu o ușoară expresie de îngrijorare sau de uimire, încremenită pe figură... Mitraliera aceea, pe care continua să n-o vadă, trăgea de undeva cu atâta înverșunare încât nimeni dintre soldați nu putea să facă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de orz, căruia i se spunea Winter Warmer și care chiar își merita numele. Carol își păstra mintea limpede la băutură - de fapt, alcoolul o transforma într-un fel de spioană, căci, pe măsură ce bea, ochii ei albaștri spălăciți deveneau din ce în ce mai inexpresivi și mai strălucitori, reflectând cu fidelitate, dar puțin cam șters, chiolhanul din jur. Asta credea oricine avea ocazia să o privească atunci: că, bând ea însăși, aduna dovezi împotriva celor care se îmbătau. Când se căsătorise cu Dan, unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
puse la loc în dulap. A fost ceva foarte diferit de ceea ce se petrecea în serile de la Llanstephan. Beverley adusese și un vibrator sau un lingam, cum îi spunea ea. Învățase să-l folosească de la o femeie tamilă cu figură inexpresivă din Shrewsbury. Mânerul de metal era cam neplăcut. Cu toate acestea, simțindu-l înăuntrul ei, Carol deveni brusc conștientă de potențialul pentru plăcere determinat tocmai de rigiditatea lui permanentă, de faptul că nu avea cum să se înmoaie și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
proprie inițiativă tata niciodată n-ar fi semnat acea petiție și că ea l-a instigat, și atunci mama a tăcut, nici măsuța nu mai trosnea, iar când a început să vorbească din nou, vorbea în șoaptă, dar tăios și inexpresiv, întocmai ca atunci când se-nfuria, și a spus că și ea ar putea să se simtă jignită, iar tovarășul secretar ar face mai bine să nu se gândească numai la propriul prestigiu, ci și la viața fiului său, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Am vorbit cu subofițerul însărcinat cu supravegherea lui. N-am avut baftă. Ei, amice, uite cu ce gânduri mi-e dat mie să mă distrez la cinci mii de kilometri de casă. Câinele a lătrat. Îmi simt fața mică și inexpresivă între urechile grase și roșii. Un timp am rămas întins pe spate, cu privirea fixată pe telefon. Câteva secunde a rămas tăcut, apoi a început să sune. Și, în modul cel mai firesc, am crezut că e ea și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
praful umed al draperiei, pătrunzând în zgomotul mai intens, în fumul mai gros, în băutura mai multă. Douăzeci de bărbați gălăgioși urmăreau evoluția femeii mari de pe scena mică. Era neagră ca un păianjen și mare și știa meserie - cu fața inexpresivă, așa cum trebuia să fie. Câteva minute a dansat încet, apoi se aplecă pe jumătate peste scaunul cu spetează dreaptă. Acum una din mâini uni sânii abundenți, iar cealaltă alunecă pe paietele chiloților, strecurându-se înăuntru, unde se puse pe treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]