576 matches
-
halul ăsta, fără să știe măcar cine sunt și ce fac? Depozițiile au continuat ore-n șir; fiecare născocea o poveste, fără să-i pese dacă era sau nu verosimilă. Important era să pună pe seama lui Tommaso cât mai multe infamii, pentru a-l strânge ca într-o menghină și a-l îneca într-o maree de nemernicii și stinghereală care, în fine, ar fi trebuit să-l convingă că este o creatură monstruoasă și fără scrupule. Cel mai perfid și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
s-a căsătorit, Anna Magdalena, soția sa, avea 20 de ani (1720), era și ea muzician. Comportamentul băieților lor față de mamă a fost execrabil. Au lăsat-o să moară în sărăcie. Lucian Blaga l-a protejat pe Mihai Beniuc, dar infamii nu iartă niciodată un gest generos. În anii triumfului său comunist, Beniuc l-a lovit pe Blaga cu o ingratitudine exemplară. În cultura română există valori care ar fi meritat Premiul Nobel (Arghezi, Rebreanu, Blaga, Camil Petrescu), dar "dacă un
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
și rău. Ce simple păreau lucrurile la cumpăna anului '90! Nomenclatura de partid, activiștii, aparatul represiv (Securitatea), omagiatorii reprezentau răul. Ei erau puțini. Prin căderea comunismului, dacă s-ar fi produs vreodată, ei ar fi fost puși automat la stâlpul infamiei. De către cine? De către "ceilalți", cei mulți, cei covârșitor de mulți, cei care suportaseră pe pielea lor ceea ce primii puseseră în operă, furîndu-le libertatea, umilindu-i, mințind etc. etc. Așadar, printr-o simplă operație de scădere se obținea "restul populației", care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
valorilor, căci era convins că normele morale ne aruncaseră doar praf În ochi. Mie mi se pare că Întreaga istorie trebuie răsturnată, pentru că o parte din ceea ce considerăm glorios este indecent. Borges a dorit să scrie o Istorie universală a infamiei, dar nu i-a reușit decât titlul. De la Válgoma și cu mine am scris, prin opoziție, Istoria universală a demnității, care este memorialul unui triumf costisitor al inteligenței. Sper ca altcineva să se apuce de o cronică a prostiei, care
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
sunt, față de societatea care formează pentru mine familia umană, să fac să se audă glasul meu..., să redeștept sentimentele adormiților...” Așa că, „fi‐vor liberali, conservatori ‐ junimiști, 212 conservatori‐democrați, voi cerca, și cred că vom reuși, să țintuim la stâlpul infamiei, pe acei care, fără considerente de culoare politică, vor încerca să se ridice pe s pinarea altora, după cum și pe mine mă dor astăzi șalele...” Aflăm însă, că suferindul de dureri de șale nu era deloc independent, ci conservator‐ democrat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
un comportament profesional și corect, româncele sunt,din păcate, diferite deoarece vor încerca prin toate metodele să se căsătorească cu nefericitul autohton, cu scopul de a-l deposeda de orice bun". După cum se observă avem un discurs aberant, sunt aruncate infamii gratuite în timpul unei emisiuni în direct fără ca să fie folosit creierul. Dar nimeni, nici măcar moderatoarele nu o întrerup. Nimeni nu îi contestă teorema demențială "menajeră româncă egal harpie". Păcat că această răsadniță de ură și de falsitate nu a luat
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
moral admis în general. Greenpeace este maestră în această artă. E de la sine înțeles că e greșit să poluezi marea, cursurile de apă, pădurile. A eticheta o întreprindere sau o flotă ca poluator echivalează cu a o pune la stâlpul infamiei, a o face de rușine, a o desemna drept vinovat. Capcana logică se folosește și ea de contradicție. Adversarul este învins cu propriile sale arme. Pentru a-l dezar-ma, îl punem în opoziție cu sine însuși. Puterile colonizatoare erau în
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
fi separată de aceea a solidarității cu cei supuși dominației totalitare. Nu este de ajuns să spui NU unei societăți de consum de ale cărei beneficii te bucuri în fond pe deplin. O revoltă veritabilă înseamnă să spui NU minciunii, infamiei și persecuției, oriunde acestea se află la putere", precizează Vladimir Tismăneanu în prefața antologiei Etica neuitării. Monica Lovinescu primește oferte de a colabora cu regimul. George Ivașcu îi propune, din partea partidului, un post la catedra de literatura română a Facultății
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
nu este capabil să ia o poziție fermă: când neagă a fi semnat acele pagini, când susține implicarea Securității, lucru evident de altfel, când afirmă modificarea informaților, ceea ce înseamnă că ceva date oferă. Subiectul paginilor reproduse de "Săptămâna": Monica Lovinescu. Infamiile sunt numeroase și greu de acceptat. Paginile din "Săptămâna" nu îl au drept destinatar pe Caraion, proaspăt emigrat, ci lovesc în Monica Lovinescu, V. Ierunca, Goma, Eugen Ionescu. Scandalul nu este o reacție la prietenia lor față de Caraion, ci mai
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
preferate ale Puterii spre a-și menține convențiile și funestul ritual"380. Situația memorialisticii rămâne neschimbată între cele două cronici și nu se va schimba până după revoluția din '89 când piața literară este invadată cu literatură de sertar. Adevăruri, infamii, divulgări, secrete, teorii ale conspirației adunate toate la un loc. Toți doresc acum să-și exercite dreptul la liberă exprimare, să expună ceea ce nu puteau arăta înainte. După '89, niciun scriitor nu se mai declară comunist. În schimb, își afișează
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
1989, au ajuns, dincolo de Prut, câteva exemplare și unul dintre ele "a fost prezentat la televiziunea din Chișinău"324, lovindu-l în orgoliul "național" chiar pe Ceaușescu. Prezentatorul a fost criticul literar Mihai Ungheanu, unul dintre "naționaliștii" puși la stâlpul infamiei de către "disidenții autocronici" (cum îi va numi Paul Goma), imediat după 1989. Așa s-ar putea explica de ce Nicolae Ceaușescu a vrut să se "revanșeze" la Congresul al XIV-lea, din noiembrie 1989, când a cerut Europei denunțarea Pactului Molotov-Ribbentrop
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
decât pentru bunuri materiale trecătoare. Idealuri ca iubirea, adevărul, dreptatea, altruismul n-au falimentat: niciun nihilism complet, niciun „ultim om” nu se profilează la orizontul timpurilor hipermoderne. Dacă noul regim de piață n-are de ce să fie pus la stâlpul infamiei, n-avem nici de ce să-l înălțăm în slăvi. Contemporan cu un cumpărător conștientizat și „profesionalizat”, el este în egală măsură generator al unei nefaste infinități de comportamente excesive și deșănțate, al unei mulțimi de dezordini subiective și de eșecuri
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ne întoarcem de unde am plecat? Nu putem admite așa ceva. Noii activiști proclamă că „lumea nu-i o marfă”, anatemele fac furori, dar ținta vizată nu-i atât consumul-lume, cât dereglementările „ororii economice”. Ultraliberalismul, dictatele FMI-ului sunt puse la stâlpul infamiei, dar obiectivul urmărit este acela de a aduce țările în curs de dezvoltare în epoca bunăstării materiale. Distrugerea culturilor de porumb transgenic, apelurile în favoarea taxei Tobin sau a anulării datoriei țărilor sărace, toate acestea nu constituie deconstrucții ale lumii consumeriste
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
consumerismul, pentru simplul motiv că masa consumatorilor a devenit primul factor responsabil de efectul de seră, primul poluant al planetei 12. În faza II, consumatorul era perceput ca o victimă sau o marionetă alienată; acum, el este țintuit la stâlpul infamiei și desemnat ca obiect prezumtiv al formației, subiect investit cu o misiune extrem de importantă: să salveze planeta schimbându-și de la o zi la alta obișnuințele și „consumând durabil”. Principiul responsabilității nu se mai adresează exclusiv producătorilor, ci consumatorilor înșiși, repunând
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
decât sceptică, mai curând definitivă decât mobilă. În cadrul unei problematici „dispersate”, ceea ce trebuie să denunțăm este nu atât consumerismul însuși, cât extinderea sau dominația sa, care împiedică dezvoltarea diversității potențialităților umane. Prin aceasta, societatea hipermărfii nu trebuie pusă la stâlpul infamiei, ci amendată și încadrată. Nu trebuie respins totul, multe lucruri pot fi rearanjate și reechilibrate pentru ca ordinea tentaculară a hipermărgii să nu împieteze asupra multiplicității orizonturilor vieții. În acest domeniu nimic nu este jucat, totul trebuie inventat și construit fără
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Markovic a tăcut o vreme. - Infamă condiție descrii, a murmurat În fine. - Exact. - Folosești bine vorbele. - Nici dumneata nu te descurci prea rău. Markovic a luat sacoșa cu beri, s-a ridicat și a Încuviințat din nou. Privea marea, gânditor. - Infamie, cuie pierdute, neglijențe, simetrii și hazarduri. Vorbim toată vremea despre același lucru, nu-i așa? - Despre ce să vorbim, dacă nu despre ele? - Despre brice rupte și poze care ucid. Și despre ele, a răspuns pictorul de război, rămânând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prin care Demiurgul sau Diavolul au vrut să-l pedepsească și să-l ucidă pe MÎntuitor. Însă creștinii majoritari Înfăptuiau o operație simbolică bine cunoscută antropologilor, care constă din transformarea unor simboluri ale opresiunii În simboluri ale libertății 260. Crucea infamiei, destinată să-l stigmatizeze drept criminal pe Cristos și să-l distrugă, a fost Înfrîntă de acesta prin Înviere și prefăcută În simbol al eliberării sale de moarte și, de aici, În simbol al libertății cosmice. Faptul că mulți creștini
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
moment pentru a critica sau dojeni. Însă fiecare angajat simte când un șef sau supraveghetor plasează în mod repetat cuvintele negative în „împrejurări jenante”. Efectul este oarecum asemănător cu vechea uzanță puritană de a îl expune pe „păcătos” la stâlpul infamiei, cu gâtul și mâinile prinse în jug și încălțat în saboți de lemn, pentru ca batjocura publică să fie maximă. Deși stâlpul infamiei nu mai este astăzi la modă, osândirea publică în cadrul ședințelor este cu siguranță la modă. Anumiți superiori agresivi
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
împrejurări jenante”. Efectul este oarecum asemănător cu vechea uzanță puritană de a îl expune pe „păcătos” la stâlpul infamiei, cu gâtul și mâinile prinse în jug și încălțat în saboți de lemn, pentru ca batjocura publică să fie maximă. Deși stâlpul infamiei nu mai este astăzi la modă, osândirea publică în cadrul ședințelor este cu siguranță la modă. Anumiți superiori agresivi verbal aleg ședințele pentru ceea ce un autor denumea „dramă și traumă” - binecuvântarea sfinților și biciuirea sclavilor. Exemplu (șeful, conducând o ședință): „Bob
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
făcându-l să lupte contra lui Însuși, Îl pun În cea mai deplorabilă stare posibilă. Astfel, dacă frica zugrăvește moartea ca pe un rău extrem și care nu poate fi evitat decât prin fugă, ambiția, pe de altă parte, zugrăvește infamia acestei fugi ca pe un rău mai rău decât moartea; aceste două sentimente tulbură În mod diferit voința, care, ascultând când de unul, când de celălalt, se opune În permanență sieși, transformând astfel sufletul Într-un sclav și Într-un
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
sine și în neputința fericirii simple, care i se oferă în preajmă. Îi spune fratelui: „La doi kilometri de Șanta, de acest paradis pierdut, în loc să te gândești la el cu nostalgie, tu îți faci examene de conștiință și-ți denunți «infamiile» pe care nu le-ai comis, acționând ca un adevărat călău față de tine însuți.” (379 Ă 27 februarie 1980)”. Or, fratele e în bună măsură el însuși. Îl înțelege atât de bine pentru că se regăsește în el. O spune, de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai compromite pe nimeni?" sau "România nu este țara lui Œdip care după ce și-a cunoscut adevărul și-a scos ochii". Departe de a filma în procuror sau justițiar căzut în patima fanatismului, asemenea celor care îi pun la stâlpul infamiei pe Paul Ricoeur sau pe Georges Dumézil că au fost prieteni cu Mircea Eliade ("a cărui gândire a condus la moartea a 300 000 de evrei români"!!??), Bujor Nedelcovici, clasifică oportunismul românesc în trei categorii: "explicabil: 1950 - 1964", "naiv:1
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
caz, pierderea prefecturii, în timp ce femeia ar fi stigmatizată definitiv. După aceste zile de extremă tensiune, Zoe trece la cealaltă extremă, a bucuriei și a plânsului nestăpânit, când recapătă, de la Cetățeanul turmentat, documentul care ar fi pus peste viața ei semnul infamiei. Dar nu, ea scapă ca prin minune printr-un joc teatral incontestabil: găsirea, de două ori, de către același personaj, a uneia și aceleași scrisori. Remarcăm că totul este condus cu o mână expertă; valorile teatrale ale capodoperei nu sunt amenințate
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
este „băgat de gât în jug“ ca să-și „vină în simțire“, deoarece amenință că își va încuia nevasta în casă și îi va da foc. In sta lat la poarta Bisericii parohiale, jugul poate fi văzut ca un stâlp al infamiei. Bătaia, darea prin târg și punerea în jug, iată o introducere în scenă a pedepsei publice astfel încât ea să devină „ceremonia recodificării nemijlocite“. „Cine face ca mine, ca mine să pățească“ par să spună trupurile sfârtecate de bici la scara
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fiu de imigrant italian și având în sânge simțul justiției sociale și al demnității umane care nu l-au părăsit niciodată, află de oribilele procese de epurare de la Moscova, despre cum procurorii de acolo "fabricau" crime sinistre, total inexistente, supralicitau infamia, implorând acuzarea. Sábato ia cunoștință de existență nedreptății sociale, descoperă o lume în care există exploatare și oprimare, la toate acestea adăugându-se lecturile sale din romantici că Chateaubriand, Schiller, ceea ce ii deschide în fața ochilor "o lume dramatică și fascinantă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]