6,102 matches
-
la quinții săi, certîndu-i fiindcă nu reușiseră să împiedice moartea operatorilor. Nici Leka Hinnedi și nici Heyyn Tars nu protestaseră, deși era evident că acuzațiile împăratului erau nedrepte, de vreme ce singura lor preocupare fusese să-l salveze pe el din calea infanteriei dezlănțuite a clonelor. - Măcar femeia aia, Alaana, dacă v-ar contacta mai repede! Quinții păstrară tăcerea. Fuseseră nevoiți să îi descrie în amănunt felul în care reușeau să comunice mental cu Alaana, dar asta nu făcuse decât să îl supere
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sfîrșitul anului 1942, este menționat cu gradul de colonel (p. 29), În realitate el fiind doar locotenent-colonel. La 22 octombrie 1941, la Odessa nu a fost aruncată În aer „cazarma armatei române” (nota 2, p. 91), ci comandamentul Diviziei 10 infanterie. Trupele române pătrunseseră de curînd În orașul de la Marea Neagră după un prelungit asediu, iar clădirea respectivă fusese minată de trupele sovietice care părăsiseră orașul. În explozie au murit sau au fost răniți 135 de militari, În majoritate români (inclusiv generalul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” din București. Imediat după absolvire (1928) devine student al Facultății de Litere și Filosofie din aceeași localitate, pentru ca doi ani mai târziu să se retragă din motive financiare; se înscrie la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie. În 1932 este repartizat la o unitate de vânători de munte din Brașov. Se reînscrie la facultate și își ia licența în 1938. Începe să-și pregătească teza de doctorat, Influența lui M. Eminescu în poezia ardeleană. În 1940 este
MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
Gh. Căzan, op. cit., p. 47. • Nicolae Iorga, Istoria Românilor, vol. X, Întregitorii, București, 1939, p. 229. • George Fotino, op. cit., p. 49. • Ibidem. • Ibidem, p. 50. Cu prilejul acestei vizite, Carol I primea și comanda celui de-al șaptelea regiment de infanterie maghiar cu garnizoana la Budapesta. După o discuție cu domnitorul român, Ion Bălăceanu notează în jurnalul său o afirmație pusă pe seama monarhului potrivit căreia apropierea de Austro-Ungaria se datora alianței acesteia cu Germania și că, „în ziua când aceasta va
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ianuarie 1820, I. Liprandi a fost îndemnat să „adune informații despre acțiunile turcilor în Principatele Românești și Bulgaria“14. Pe la mijlocul anului 1820 locotenent colonelul I. Liprandi a devenit șeful serviciului de informații și contrainformații al Diviziei a 16-a de infanterie cu sediul la Chișinău. La ordinele generalilor • Orlov și P. D. Kiseleff, șeful Statului-Major al Armatei a 2-a, I. Liprandi a îndeplinit, începând din anul 1821, diverse misiuni de supraveghere a eteriștilor refugiați din Turcia în Basarabia și a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în orașul natal, la Școala fiilor de militari, unde îl cunoaște pe Eugeniu P. Botez, cel ce va deveni Jean Bart. Renunță la ideea de a face carieră ca ofițer de marină, necorespunzând exigențelor la matematici. La Școala Militară de Infanterie este coleg cu Gh. Brăescu. În 1898, ofițer, este repartizat la Iași, la Regimentul 13 „Ștefan cel Mare”. În 1900, înscris la Facultatea de Litere a Universității ieșene, debuta cu versuri în „Arhiva” lui A.D. Xenopol, semnând Emilgar, pseudonim întâlnit
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
opinie eronată a reflectat o greșeală de evaluare a diferențelor dintre armata coreeană, bine dotată din punct de vedere tehnic și deci limitată la deplasarea rutieră (după modelul sovietic), și cea chineză, fără echipamente mecanizate, ale cărui trupe dispersate de infanterie nu au constituit ținte eficiente pentru atacurile aeriene. 59. Lewin, Ultra Goes to War, pp. 347-351. 60. John Prados, The Soviet Estimate: US Intelligence Analysis and Russian Military Strength (Dial, New York, 1982), pp. 41-50, 76-95, 111-126. 61. Albert Wohlstetter, „Is
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
capătă pedeapsa „cea mai ușoară”: doi ani de închisoare, pentru că nici una dintre acuzații nu fusese probată. Bolnav de diabet și privat de tratament, se stinge în închisoarea Văcărești. A colaborat cu studii și articole la „Anuarul Societății Turistice Române”, „Revista infanteriei”, „The Geographical Journal”, „Neamul românesc”, „The Army Quarterly”, „România militară”, „Revista istorică”, „România eroică”, „Credința”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Revue historique du Sud-Est européen”, ,,The Slavonic Review”, „Universul” „Ordinea”, „Viitorul”, „Ilustrațiunea română”, „Calendarul”, „Anuarul Crucii Roșii”, ,,Lumea românească”, „Le
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
obiecții americane, Uniunea Europeană i-a continuat planurile pentru o forță de reacție-rapidă, dar Întotdeauna cu notificarea de poziție că NATO va rămâne organizația de securitate principală pentru Europa. Cei șaizeci de mii de militari sunt organizați În cinci brigăzi de infanterie, blindate și artilerie, precum și trupe de geniu, cu capacități depline de comandă, control și strângere de informații. Când va fi complet operațională, forța de reacție-rapidă va fi sprijinită de cincisprezece vase de război și cinci sute de avioane militare. Statele
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
liderul nu are un prea mare prestigiu. O predicție importantă a modelului lui F. Fiedler este că schimbarea gradului de control va determina eficiența în funcție de tipul de orientare. Într-adevăr, s-a constatat că, de exemplu, pe măsură ce în grupele de infanterie comandantul câștiga în prestigiu (căpătând experiență în instrucție), deci în control, eficiența celor focalizați pe sarcină creștea, în timp ce a celor orientați pe relații descreștea (Taylor et al., 1994). Numeroase alte cercetări concrete au demonstrat faptul că performanța în conducere nu
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fier iar ghearele de bronz. Pentru că Imperiul Roman primește tribut din partea tuturor, de aceea a spus „dinți de fier”. Pe de altă parte, se prea poate să fi spus „gheare de aramă” din pricină că mulți macedoneni - „ghearele fiarei” - se înrolează în infanteria Imperiului; al treilea imperiu era numit „de aramă”. Apoi „am vrut să aflu”, spune el, „adevărul despre cele zece coarne care erau pe capul său și despre celălalt care creștea și înaintea căruia au căzut celelalte trei și avea ochi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
SIMIONESCU, Mircea Horia (23.I.1928, Târgoviște), prozator. Este fiul Irinei Simionescu (n. Popescu), oficiantă PTT, și al lui Stelian Simionescu, ofițer de infanterie. Bunica paternă făcea parte din familia Brătianu și era rudă cu Istrate Micescu și cu Ion Pillat. S. urmează la Târgoviște școala primară și Liceul „Ienăchiță Văcărescu”, absolvit în 1948. Rămâne orfan de tată la vârsta de zece ani. Are
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
punct și existența unui medic francez pe nume Barachin. Dintre ofițeri merită amintiți: francezii Joseph-Jean d’Oms (născut În 1775, dar antibonapartist), Louis-Philippe Aubrélique (și el regalist, șef al cuirasierilor, cu un traseu anterior la Alep), Charles Deveau, căpitanul de infanterie Antoine Bacheville, locotenenții de Murat și Hubert, precum și italienii Ciattis și Pietragrua. Alte amănunte În B. Le Calloc’h, Csoma de Kőrös V, passim. 90. Numai În cadrul serviciului militar nu se făcea distincție Între englezi și alți europeni, cf. Pranab
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și despre binefacerile care decurg din suplețea acestor decizii foarte curioase pentru primul pătrar al secolului al XIX-lea În nord-vestul Indiei. Iată, pe scurt, cronologia evenimentelor: 20 mai 1822 - Allard și Ventura sunt numiți În fruntea unui regiment de infanterie; la 21 mai, Allard inspectează artileria călare pentru a-și formula avizul critic, iar la 22 mai Ventura i se alătură lui Ranjit pentru manevrele unui regiment de linie; la 23 mai, probele de limbă franceză se Întorc Împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
discuții. Organizarea Întregii armate va deveni deja, la jumătatea lui iunie 1822, o prelungire a instrucției din armata napoleoniană. Iar la 16 iulie, arată Bernard Le Calloc’h, cei doi francezi devin comandanții a câte două regimente de cavalerie, respectiv infanterie, asimilarea lor fiind - cel puțin formal - completă. În 1830, zece mii de soldați erau militari supuși instrucției franceze. În 1835, Întreaga armată a maharajahului va fi organizată după modelul francez și se va transforma În cel mai straniu și redutabil ecou
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
, Carol (21.VII.1856, Săbăoani, j. Neamț - 17.I.1913, București), poet. Este fiul Emiliei și al lui Francisc Scrob, medic. În Războiul pentru Independență din 1877, S., absolvent al Liceului Național din Iași (promoția 1875), era sublocotenent de infanterie. A avansat până la gradul de maior. Sentimentalul ofițer scria versuri care apăreau în „Stindardul” (1876) și în „Literatorul” (1880-1884). În 1881 Al. Macedonski îl prezintă publicului ca pe o speranță, alături de Duiliu Zamfirescu, iar în 1883 făcea parte din comitetul
SCROB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
apariția revistei ,,Discontinuité”, împreună cu Arthur Adamov ș.a. După un an e inclus cu versuri în placheta colectivă Mises au point. Publică puțin în periodicele franceze interbelice. I se acceptă naturalizarea în februarie 1938. Mobilizat în octombrie 1939 în Regimentul 22 Infanterie de la Fontainbleau, e luat prizioner la Méry-sur-Seine în iunie 1940, însă în mai 1941 reușește să evadeze. Sub ocupație scrie la „Méridien”, o revistă a Rezistenței, în care deține rubrică criticii de poezie, ia parte la alte acțiuni ale Rezistenței
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
de sintaxă istorică și comparativă, Le Complément des verbes qui signifient „entendre” chez Homère (1927), apreciată de savanți ca Antoine Meillet și Paul Kretschmer. Profesor la Liceul Național și la Gimnaziul „Ștefan cel Mare” din Iași, la Școala Militară de Infanterie din București, la Seminarul „Sf. Andrei” din Galați (1912-1926), la Liceul „Iulia Hasdeu” din Chișinău, inspector al școlilor particulare din Basarabia (1927-1928), va ocupa funcția de conferențiar de limbi clasice la Facultatea de Teologie din Chișinău, iar din 1926 va
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
doilea război balcanic, intitulată Relele organice ale armatei noastre, Gheorghe Tătărăscu, viitorul prim-ministru din anii ’34-’40, a consemnat răspunsul dat de D. A. Sturdza șefului marelui stat major care i-a supus spre aprobare un proiect de reorganizare a infanteriei române care ar fi costat câteva milioane: „Armata nu rentează!” Această tendință s-a menținut În anii următori. O statistică realizată la nivel european În 1910 arăta că la bugetul de 61,17 milioane lei al armatei române din acel
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
Nataliei (n. Turcu) și al lui Teodor Țugui, grădinar. Își începe învățătura în orașul natal (1924-1931), urmează apoi Liceul Militar la Cernăuți (1931-1934) și la Iași (1934-1936). Absolvent al Școlii de Ofițeri din București (1937) și al Academiei Militare de Infanterie din Sibiu (1939), face stagii ca ofițer în garnizoanele Cahul, Brăila și Panciu, iar din 1941 luptă pe Frontul de Răsărit; în 1943 și 1944 este instructor la Școala de Subofițeri din Radna. Trimis din nou pe front, cade prizonier
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
, Traian (30.V.1921, Turnu Măgurele - 5.I.1990, București), prozator și gazetar. Este fiul Clemenței și al lui Anastase Uba, comerciant. Urmează școala primară și Liceul „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele (1931-1940), Școala de Ofițeri Activi de Infanterie (1940-1942), Facultatea de Drept (licențiat în 1948) și Academia Militară (absolvită în 1961) la București. Participă la război ca sublocotenent, în 1944 fiind rănit în luptele de pe Mureș, la Iernut. Urcă în ierarhia militară până la gradul de colonel (1961). Este
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
, Victor (28.III.1925, Căușani, j. Tighina - 17.VIII.1997, București), poet și traducător. Este fiul Ludmilei și al lui Mandea Popescu. Urmează liceul la Salonta și București, încheiat în 1943. Intră la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie din Bacău și participă la luptele de pe frontul antihitlerist. În 1945 își reia studiile, înscriindu-se la Facultatea de Litere și Filosofie, secția istorie, a Universității din București, absolvită în 1948, fiind în acest răstimp, succesiv, manipulant și funcționar la
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
21.IV.1976, Iași), dramaturg. Este fiul Mariei (n. Cireș) și al lui Grigore Vasilescu, felcer. Urmează cursurile primare și secundare în localitatea natală, absolvind în 1921. Înscris la Școala Militară din Sibiu, o termină în 1924, ca sublocotenent de infanterie, ulterior făcând carieră militară. Mai târziu, în perioada 1933-1937, frecventează Facultatea de Drept a Universității din Iași. În 1941 este rănit pe Frontul de Răsărit, după care va lupta pe Frontul de Vest. Avansat la gradul de maior, primește Ordinul
VASILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290451_a_291780]
-
a tratatului Triplei Alianțe. Acordul politic nu a fost niciodată completat cu o convenție militară formală. În 1883 acest aspect nu a făcut obiectul tratativelor, partea austroungară fiind interesată prioritar de neutralitatea României și nu de implicarea celor cinci divizii (infanterie) române Într-un eventual război cu Rusia. Chestiunea eventualei cooperări militare cu armata română a devenit una de interes imediat În iarna lui 1887-1888, În contextul crizei instalate În relațiile dintre Imperiile Centrale și Rusia <ref id="15"> 15 Cf.
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
direcția est - nord-est (Moghilev) <ref id="26">26 Graydon A. Tunstall Jr., Planning for War against Russia and Serbia. Austro-Hungarian and German Military Strategies, 1871-1914, East European Mongraphs, No. CCCLXXIV, Boulder Colorado, 1993, p. 51. </ref>. Cele opt divizii de infanterie române, sprijinite de o divizie de cavalerie, ar fi trebuit să atace și să neutralizeze Armata a V-a rusă (5½ divizii plus 1 rezervă) În Basarabia, pentru ca mai apoi, Învăluind, să angajeze Armata a IV-a rusă (ce opera
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]