6,831 matches
-
lucid și persistent al vieții mele consumate până acum numai pe un plan: pe planul intelectual[...] Dacă în existența mea n-ar fi ceva ireparabil, o fatalitate implacabilă și dureroasă, simt că aș deveni un individ strălucitor, capabil de o infinită generozitate, de o dăruire ce ar face din viață mai puțin o serie de ocazii pierdute[...] De ce sunt eu pesimist? Fiindcă depresiunile ce se nasc fără voia mea îmi omoară pâlpâirile elanului. Și dualitatea aceasta este atât de fecundă în
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
indiferent ce, numai istorie și critică literară să nu fie[...] Cred că o să regreți mai târziu că n-ai avut în tinerețe o voință puternică de autorealizare". În ce-l privește, mărturisește că trăiește "clipe de conștiință demiurgică, de mesianism infinit, care mă îmbată, mă avântă extatic și alcătuiesc o fecundă compensație frequentelor mele depresiuni. Uneori mă trăiesc ca un mit. Și atunci tot ceea ce a fost înaintea mea și tot ceea ce vine după mine îmi pare neinteresant și inutil. Îmi
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
prea mult poetă, spre a aprecia momentele unice când tristețea devine cunoaștere. Atunci scoate din ea însăși elementele unei alte înțelegeri și substanța ei o substituie obiectivității lumii. Tristețea religioasă este o culme pe care trebuie s-o plătim cu infinite tristeți organice. Sunt absolut convins că de a-i sacrifica totul poeziei, ai putea ajunge la o transfigurare căreia feminitatea i-ar acorda un atribut mistic[...] Aș fi nesincer, dacă nu ți-aș mărturisi că trec printr-o criză cvasireligioasă
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
toate mai sceptic, pe când matale mai crezi în adevăruri și-n sincerități. A voi să-ndrepți pe cineva sau a spune cuiva verde în față este o iluzie la care nu știu cum de mai aderă decepțiile d-tale. Prietenia durabilă presupune infinite lașități reciproce și o criză infinită a lucidității. Nu se poate ținea la cineva fără o anemie a cunoașterii și o ațipire a spiritului. De ce vrei să fii nenatural de trează în raporturile cu oamenii? Eu sunt un laș fără
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
crezi în adevăruri și-n sincerități. A voi să-ndrepți pe cineva sau a spune cuiva verde în față este o iluzie la care nu știu cum de mai aderă decepțiile d-tale. Prietenia durabilă presupune infinite lașități reciproce și o criză infinită a lucidității. Nu se poate ținea la cineva fără o anemie a cunoașterii și o ațipire a spiritului. De ce vrei să fii nenatural de trează în raporturile cu oamenii? Eu sunt un laș fără margini și de aceea am lăsat
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
și Lumi imposibile al prolificului scenarist, actor și regizor Robert Lepage: investigarea unei crime ce a avut drept scop extirparea creierului unui ins cu vieți paralele care pretindea că știe totul despre univers. Fiecare dintre noi există într-un număr infinit de lumi virtuale", "Pe cer nu vezi decît stelele", "Pe Dumnezeu nu poți să-l descrii, dar El există" sînt speculații care - într-o elegantă manieră cinematografică de rigoare clasică - se constituie într-un elogiu adus imaginației. Virtute umană evidențiată
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
bune condiții tehnice și grafice, (el făcînd și corecturile) la Editura revistei Vremea, pe spezele autorului. Apariția iminentă a romanului a fost anunțată în paginile revistei Vremea iar în 27 ianuarie 1937 Blecher a primit pachetele cu romanul, mulțumindu-i infinit lui Bogza. Apoi au început să apară cronici despre roman care l-au entuziasmat pe el și emoționat pe tatăl său. La 18 februarie 1936 îl anunța pe Bogza că scrie noua sa carte, cea care va fi Inimi cicatrizate
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
fi publicat este imens și, de fapt, în ciuda stupidelor și năstrușnicilor acuzații ce îi aduce dl Cernăianu (și, s-a văzut, alții) marele critic s-a purtat ireproșabil cu poetul în suferință, istoria noastră literară nemaicunoscînd un caz similar de infinită solicitudine și grijă protectoare. Pentru că boala lui Eminescu declanșată, la sfîrșitul lui iunie 1883, a fost reală. Și tot Maiorescu este cel ce s-a îngrijit de stabilirea poetului la Iași, împărțind camera cu prietenul Miron Pompiliu. Și cine altul
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
sau pedagogică: Învățarea, Atenția, moralistă: Recunoștința, Zece sugestii morale (tocmai rațiunile psihologice și cele morale ar trebui în primul rând despărțite, deculpabilizator, iar nu confuz amalgamate) etc. Sunt inutile nu pentru că s-ar dovedi neadevărate -, ci inaplicabile la o subiectivitate infinită și irepetabilă, aflată în neîncetată mișcare și schimbare; ceea ce autorul propune nu este de fapt, așa cum pretinde, o înțelegere deschisă a faptelor și a persoanelor (și, finalmente, a propriei persoane) în singularitatea lor, ci un manual de manipulare casnică, potrivit
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
între o teorie a identității și viziunea pe care o avem asupra morții. Ființa umană nu e capabilă de reprezentări autentice ale propriei sale limite, spune Thomas Nagel, un alt nume des invocat de Martin. Moartea este anularea unui orizont infinit de posibilități care definește sinele fiecăruia dintre noi, de aceea nu putem fi indiferenți la gîndul propriei dispariții, cel puțin fără a ne trăda o bizară schismă interioară. Teama de moarte l-a forțat pe om, în istoria sa, să
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
astea nu e adevărat. Personajul dintr-o frescă e etern la locul său. Și-a găsit, odată pentru totdeauna, și contextul și peretele. Le-a găsit sau i s-au fost găsit, nu mai contează. Iar rolul său - veșnic - are infinite nuanțe și variațiuni. Căci mereu mai vine cîte un exeget-regizor, care schimbă lucrurile, prin interpretare. Cred că acestea sînt momentele de fericire personală ale frescei, care, de catharsis, strălucește. Un pendant pentru seninătatea căreia-i e hărăzită ab origine și
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
nedumerire, cu atât mai mult cu cât analizele medicale nu indică nimic lămuritor, ba vorbesc mai degrabă de o sănătate normală. Și totuși: dureri în vintre, în membre, "insomnii totale" și nepoftă de mâncare, usturimea ochilor, nesiguranța mersului și o infinită și atotcuprinzătoare slăbiciune, sfârșeală. Sunt clipe când bietul om nici degetele nu și le mai poate mișca și chiar să vorbească i se pare greu, nespus de obositor. Adesea renunță. "Cancerul nervilor", iată diagnosticul sumbru pe care eroul singur și
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
mea? Sînt sănătos; nu sufăr de nici o boală; urăsc lumea: mi-e scîrbă de fața ei, așa cum este și nu îngădui să se vorbească de frumusețea, de ordinea divină a firii. Orice discuție mă irită. Dimpotrivă, îmi procură o plăcere infinită ideea morții. Cînd trece cu vreun mort pe stradă, mă reped la geam; lăcrimez de bucurie. Pot spune că sînt bolnav? Boala presupune lipsă; noțiunea are conținut de negație. Filosoficește, boala aparține răului: eu nu sînt bolnav, căci îmi simt
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
anume că sînt cu atît mai adevărat ceea ce ei nici nu cred că ar putea fi, cu cît cred că ei sînt, fără a fi cu putință vreodată să fie. * Sîntem liberi, dezorientați de liberi. Fiecare act comportă regretul unei infinite posibilități de a fi. Aici intervine problema. Dacă actul este unic, rezultanta unor antecedente, petrecut în mod necesar, și dacă nu cumva perspectiva unei infinități de alte acte posibile, în locul celui petrecut, nu este iluzia pricinuită de situația noastră obiectivă
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
esențial rămâne hazul copios, instrumentul principal care ține laolaltă aceste secvențe disparate desprinse din comedia existenței. Totul în această carte ne conduce spre concluzia că, până la urmă, lumea în diversitatea ei, este de un comic imens și de un mister infinit. Adevărul acesta simplu nu poate să scape privirii unui ochi atent, care știe să vadă latura amuzantă a fiecărui lucru (oricât de grav) și să deslușească, dincolo de capriciile hazardului, o anumită logică "jucăușă". Cu atât mai tulburătoare devine întâlnirea neașteptată
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
de azi Anna Maria Grigorcea-Messeri. Actuala depozitară care, tot peregrinînd, inclusiv prin America de Sud, a pus scrisorile la adăpost într-un seif din Elveția, unde au stat cîteva decenii bune. Mama d-nei Christina Zarifopol-Illias, prietenă bună cu strănepoata Veronicăi, a depus infinite stăruințe pentru restituirea acestui fond epsitolar extraordinar. Pînă la urmă, s-a lăsat convinsă. Mai ales că fiii săi (doi la număr) se consideră italieni, nemaiștiind românește. Se pierdea, în acest fel fatal, interesul (în familie) pentru acest tezaur documentar
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
supraviețuirii... Lumea lui Almodovar, plină de tristețe dar și de alegrețe, e o lume exotică, viu colorată, cu travestiți, cu prostituate, cu feluriți dependenți și felurite dependențe, o lume bolnavă, dezaxată, deochiată, dar care degajă o umanitate profundă, o generozitate infinită, o toleranță, o libertate, o bucurie de a trăi - copleșitoare. Semnificativ e faptul că un asemenea film, doldora de lucruri "neortodoxe", a fost premiat, la Cannes, și de Juriul ecumenic ! (cu motivația: " Personajul Manuelei iradiază acea energie a iubirii, care
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
se aseamănă vîltorii apelor care cuprind ce le iese în cale dar urmează direcția formelor preexistente, umplîndu-le în limite anumite sau ștergîndu-le din cale. Unicitatea fiecărui eu vine din această șansă nerepetabilă de a se afla cîndva la una din infinitele răspîntii de drum pe care se făuresc destinele după jaloanele mai mult sau mai puțin deslușite, cruțate sau înfrînte de scurgerea apelor. Dar poate oare o imagine de acest fel apropia de mine adevărul unei realități răscolitoare în care se
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
aceeași perioadă, apăruse în muzică serialismul dodecafonic reprezentat de Schönberg și elevii săi, Berg și Webern. Ei promovau un contrapunct, să zicem, echivalent cu esența, cu eidos-ul aristotelic, pe care-l ascundeau însă în interiorul celor patru forme ale seriei, în infinitele variațiuni din care, cu greu, mai putea fi extras motivul generator, modelul, prototipul... Știu că sunteți muzicolog. Eu, din nefericire, sunt un sălbatic în materie de muzică. Îmi place să ascult muzică, dar nu mă pricep deloc la ea. Presupun
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
confundau cu ceea ce era în lăuntrul său. El oferea înfățișarea unui om de treabă, care-și făcea cumpărăturile la băcănie etc. Era în el și așa ceva; se purta ca un om simplu, - însă altminteri, artistul era, în interior, un om infinit de complex, de fin, foarte în avans față de timpul său. Când îi ai ca prieteni apropiați pe un Marcel Duchamp, Erik Satie, Tristan Tzara, Fernand Léger și alți câțiva, care sunt printre spiritele cele mai ascuțite ale epocii, este vorba
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
a ieșit din mâinile Creatorului, El și-a lăsat amprentele în lumea din jurul nostru. Sfântul Francisc are binecunoscutul Imn al Fratelui Soare, sau lauda creaturilor, a elementelor, dar și a omului păstrător al demnității credinței și frumuseții, pentru că descoperă Iubirea infinită din care și prin care există lumea. Simțurile exultă descifrând binele și înțelepciunea, nu bucurându-se în sine, în "infinitul rău", baudelairian, depășind, deci, senzualitatea propriu-zisă, patima pentru "fructele terestre", întrezărind dincolo de lacrimi, ca Francisc, aproape orb când a compus
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
despre actul morții. Moartea trebuie asumată ca un act, cel mai semnificativ și, desigur, cel mai important din viața unui om. Ea se trăiește, așa cum se trăiește viața însăși, numai că la o intensitate nebănuită vreodată. E viața la puterea infinit."; " Viața mea crește dintr-o imensă și adâncă oboseală; urcă la cer anapoda, împleticindu-se la fiecare secundă, cu aripile pleoștite, ca o pasăre beată. Credința, cărțile, iubirea nu fac decât să-i îngreuieze urcușul, să-i împăienjenească mai tare
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
exemplu - apologia eroului-gangster), dar care are menirea de a asigura defulările vitale pentru o societate care încă nu și-a descoperit alte mijloace eficace de asanare a viciilor ascunse și a maladiilor cronicizate. De unde discernămîntul obligatoriu pentru a cerne kilometrii infiniți de peliculă...
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
a promovat segregaționismul între genuri (avînd ca efect secundar o despărțire radicală a poetului de lume - în înțelesul propriu al expresiei), care a dezvoltat un anume discurs, extrem de perisabil, incapabil să încadreze poezia într-un context mai larg. Discuția este infinită, merită o dezbatere în toată regula. Tocmai de aceea apropierea de acest gen devine din ce în ce mai grea; pentru că n-ar mai trebui să fie un simplu gen, ci un fenomen literar, ca oricare altul, a cărui valoare să poată fi calculată
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
lumea efectelor numerice are posibilități nelimitate și - odată ce i-ai pășit pragul și ai adoptat unghiul de vedere al camerei virtuale (ca în orice joc video!) - ești aspirat de turbionul fanteziei și abisul privirilor artificiale ale eroilor. Fascinat de performanțele infinite și indefinibile...
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]