1,194 matches
-
În realitate fracțiunea ca atare, deci numărătorul împărțit la numitor constituie o unitate, fiecare în parte fiind doar numere. In consecință nu avem o dublă ci o simplă infinitate. Chiar atăt de multe să fie oare? Că și o simplă infinitate este totuși mult, foarte mult. Îți mai aduci aminte Doamnă? Iertare, asta-i începutul unei balade, un fel de manea cântată în tinerețea mea. Am vrut să-i reamintesc ceva interlocutorului mau că mă repet, dar n-o mai fac
SCURTE MEDITAŢII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378508_a_379837]
-
cât și numitorul. Bineînțeles este frecvent și cazul că numărătorul este prim în raport cu numitorul, caz în care fracția devine nesimplificabilă de la început. În cazul general fracția devine nesimplificabilă, adică fracție ordinară adevărată abia după simplificare. Rezultă că dintr-o dublă infinitate de fracții ordinare a rămas un pumn de fracții adevărate adică subunitare și nesimplificabile. Est adevărat, pumnul este destul de mare, aș zice chiar o infinitate dar numărabilă ca și aceea a numerelor naturale. Toate fracțiile adevărate sunt plasate în porțiunea
SCURTE MEDITAŢII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378508_a_379837]
-
fracția devine nesimplificabilă, adică fracție ordinară adevărată abia după simplificare. Rezultă că dintr-o dublă infinitate de fracții ordinare a rămas un pumn de fracții adevărate adică subunitare și nesimplificabile. Est adevărat, pumnul este destul de mare, aș zice chiar o infinitate dar numărabilă ca și aceea a numerelor naturale. Toate fracțiile adevărate sunt plasate în porțiunea 0 ... 1 a axei numerelor naturale. Fracțiile supraunitare nu sunt decât gracțiuni de unitate adăugate unui număr natural. Ele reprezintă o sumă. Nu ocupă un
SCURTE MEDITAŢII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378508_a_379837]
-
dar totuți esistă numere iraționale care ocupă locuri bine determinate precum umărul Pi, radicalii și alte mărimi considerate iraționale. De observat însă că aproape toate numerele iraționale sunt tot cât-uri dar rezultate din mărimi geometrice. Unde își au locul infinitățile de fracții ordinare rezultate din amplificare? Înmulțind numărătorul și numitorul unei fracții adevărate aceasta nu-și schimbă valoarea dar M și N sunt evident modificate ducând inerent la o nouă fracție, este adevărat aparentă, dar totuși fracție ordinară în accepția
SCURTE MEDITAŢII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378508_a_379837]
-
ca un fulg... și simt o dorință ciudată de a părăsi această cameră de a mă îndepărta, de a fi liberă. Acum dau curs dorinței, am început deja să mă îndepărtez... am trecut dincolo de ușă și cobor multe scări...o infinitate, în spirală. Am tot coborât așa, până am ajuns într-o sală mare cu pereții transparenți, cu ușa toată din sticlă, tavanul era și el transparent și prin el vedeam bolta nopții semănată cu miliarde de stele și galaxii, întocmai
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
la panoramare în jurul existenței de unde parcă au ieșit relele și au rămas doar cele bune fiind lucruri oarecum de taină dar expozate aici. Dacă există vreo „Nedumerire”, înseamnă că aceasta trebuia să se întâmple. Pentru că până la efect e nevoie de infinitatea filtrelor, altfel spus nu se poate obține nimic statornic fără de tăgadă, altfel decât eliminând orișice urmă de îndoire... „Te mulțumești cu puțin/ dacă nu știi că există mult./ Te mulțumești cu ceea ce ai/ dacă nu știi că există și altceva
DANIEL MARIAN DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379068_a_380397]
-
revarsă în nemărginire. M-a zidit în clipele ce alergă Inexorabil, în cursă fără întoarcere și m-a înghițit într-o clipire. Mă crezusem o pasăre curcubeu iubită de voracele zeu Și eram doar o fărâmă de clipă Într-o infinitate de epoci apuse. Mă crezusem un val de iubire într-un ocean infinit de simțire mă vedeam sărutând cu ardoare dansul languros al sirenelor balerine ale adâncurilor și eram de fapt arzătoare șoaptă și cântec al inimii. Mă visam rază
MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382001_a_383330]
-
stările înaltului spirit dar și modelul rațional de a studia și a nu aprecia ca rol secund în arta folclorică seriozitatea și munca! O singură privire la chipul artistei și o ascultare cu porii inimii a cântecelor ei ivește o infinitate de oglindiri consecutive. Ochii prevăzuți azi să privească la tinerele zise artiste, din ce în ce mai multă abatere de la eleganță, în favoarea înveșmântării cu ceva cât mai redus și întins pe forma corporală, au compensator în lumina lor pe tânăra artistă Maria Stroia, îmbrăcată
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
DAOISM) Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului Nu există filosof de valoare care să nu se arate interesat de primele principii. Da, căci este important trecutul apropiat de noi și prezentul (infinitatea macrouniversului și microuniversului, sistemele sociale și cele politico-economice, mecanismele sufletului și ale gândirii, morala, cultura și locul omului în Univers), precum și îndrăznețele prognoze privind viitorul planetei și al omenirii, dar la fel de important (dacă nu pentru toți, atunci pentru unii dintre
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
Carpați. Frumusețea se împletește cu liniștea psalmilor fierbinți ce se pogoară ca o ploaie mănoasă de primăvară în inima credinciosului harnic, simțitor, sfințitor locului, trăitor și mărturisitor. Frumusețea dacoromână cântă ortodoxia lui Hristos, ce vibrează precum imnul Învierii Sale în infinitatea inimilor purtătoare de adevăr, libertate, dragoste, dăruire și credință. Frumusețea la Români înveșmântează plaiurile cu Dor și Bolta înstelată a obiceiurilor, a datinilor, a rostuirilor, a împlinirilor spre desăvârșirea spiritului înălțător. Frumusețea-suișul sufletului e o cărare înmugurită a inimii unde
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
p. 55) „Rândurile acestea sînt din Sărmanul Dionis... Izbitoare este expresia. De ce spune Eminescu o dată „nefinire” și altă dată „infinire”, subliniate aici în text?, zice Noica. Și, de altfel, ce nevoie îl face să nu folosească expresiile obișnuite, infinit și infinitate, pe care el însuși le pune altă dată în joc? Căci el va spune, îndată apoi: Și mai jos: „Dac-aș putea și eu să mă pierd în infinitatea sufletului meu...” Cu alte cuvinte, arăt eu, ar însemna: Dacă aș
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
ce nevoie îl face să nu folosească expresiile obișnuite, infinit și infinitate, pe care el însuși le pune altă dată în joc? Căci el va spune, îndată apoi: Și mai jos: „Dac-aș putea și eu să mă pierd în infinitatea sufletului meu...” Cu alte cuvinte, arăt eu, ar însemna: Dacă aș putea să mă adaug nemuririi sufletului. Avînd deci la îndemînă: infinit, infinitate și, de bună seamă, nemărginire, continuă Noica, Eminescu simte nevoia să creeze doi termeni noi, ba încă
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
el va spune, îndată apoi: Și mai jos: „Dac-aș putea și eu să mă pierd în infinitatea sufletului meu...” Cu alte cuvinte, arăt eu, ar însemna: Dacă aș putea să mă adaug nemuririi sufletului. Avînd deci la îndemînă: infinit, infinitate și, de bună seamă, nemărginire, continuă Noica, Eminescu simte nevoia să creeze doi termeni noi, ba încă să-i pună în joc și să-i opună în aceeași frază. De ce? Răspunsul ni se pare simplu: pentru că știe să gândească filosofic
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
carte sunt structurate în șase capitole, ca în șase elegante flacoane cu parfum de speranțe - parfum brut, curat; nu Eau de parfum! - care, la rându-le, oferă mostre valoroase pentru dorința fiecăruia; fiecare poezie, fiecare strofă, fiecare vers declanșând o infinitate de miresme. Este tocmai ceea ce-și propune autorul, în chiar poezia ce deschide volumul, ca o ars poetica: Am adunat rubinele din stele, Văpăi de patimi din ochii de codane, Le-am pus furiș în versurile mele Să vă
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
prefer lucurile mai serioase. Așa cum spunea și vorba, să începem cu... punctul. Matematic vorbind, punctul este o entitate fara nicio dimensiune. Filosofic vorbind, este o entitate unidimensională. Deci am putea considera, eventual, că punctul poate reprezenta dimensiunea 1. Apoi, o infinitate de puncte poate genera o dimensiune cel puțin bidimensională, de exemplu pagina unei cărți, unde atât pagina, cât mai ales scrisul (în acest caz, informația din ea, căci la ea ne raportăm acum) este definită de o infinitate de puncte
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
Apoi, o infinitate de puncte poate genera o dimensiune cel puțin bidimensională, de exemplu pagina unei cărți, unde atât pagina, cât mai ales scrisul (în acest caz, informația din ea, căci la ea ne raportăm acum) este definită de o infinitate de puncte, deci o putem numi dimensiunea 2. Dar informația provenită dintr-o pagină de carte (bidimensională) poate fi oricând interpretată și convertită sub forma a cel puțin trei tipuri de medii tridimensionale, dintre care, mai cunoscute nouă, următoarele: Citește
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
prefer lucurile mai serioase. Așa cum spunea și vorba, să începem cu... punctul. Matematic vorbind, punctul este o entitate fara nicio dimensiune. Filosofic vorbind, este o entitate unidimensională. Deci am putea considera, eventual, că punctul poate reprezenta dimensiunea 1. Apoi, o infinitate de puncte poate genera o dimensiune cel puțin bidimensională, de exemplu pagina unei cărți, unde atât pagina, cât mai ales scrisul (în acest caz, informația din ea, căci la ea ne raportăm acum) este definită de o infinitate de puncte
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
Apoi, o infinitate de puncte poate genera o dimensiune cel puțin bidimensională, de exemplu pagina unei cărți, unde atât pagina, cât mai ales scrisul (în acest caz, informația din ea, căci la ea ne raportăm acum) este definită de o infinitate de puncte, deci o putem numi dimensiunea 2. Dar informația provenită dintr-o pagină de carte (bidimensională) poate fi oricând interpretată și convertită sub forma a cel puțin trei tipuri de medii tridimensionale, dintre care, mai cunoscute nouă, următoarele:... X
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
publicat în Ediția nr. 1557 din 06 aprilie 2015. Există pe lumea aceasta, oameni, lucruri, fapte, împrejurări, unele dorite, iar altele mai puțin dorite sau chiar total nedorite de către individul care se pricopsește cu acestea pe cap. Evident, există o infinitate de posibilități între ceea ce primește omul în viață și ceea ce și-ar dori. Aici ar fi mai multe întrebări de pus și anume: dacă omului i s-a îndeplinit dorința, cât de repede s-a realizat acest lucru, raportat la
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
nu-și dorește, dar totuși, spre ... Citește mai mult Există pe lumea aceasta, oameni, lucruri, fapte, împrejurări, unele dorite, iar altele mai puțin dorite sau chiar total nedorite de către individul care se pricopsește cu acestea pe cap. Evident, există o infinitate de posibilități între ceea ce primește omul în viață și ceea ce și-ar dori. Aici ar fi mai multe întrebări de pus și anume: dacă omului i s-a îndeplinit dorința, cât de repede s-a realizat acest lucru, raportat la
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
MIJLOC, de Paul Gheorghiu , publicat în Ediția nr. 1242 din 26 mai 2014. Se prea poate ca omul să reprezinte punctul de referință, mediu, între microcosmos și macrocosmos. Adică de la dimensiunea fizică a omului și până la particulele subatomice există o infinitate de dimensiuni fizice, precum există o infinitate de dimensiuni fizice de la om și până la dimensiunea Universului nostru. Cu alte cuvinte, omul ar putea fi elementul de referință aflat chiar în mijlocul dimensiunii fizice cunoscute de noi. Iată că această poziție de
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
nr. 1242 din 26 mai 2014. Se prea poate ca omul să reprezinte punctul de referință, mediu, între microcosmos și macrocosmos. Adică de la dimensiunea fizică a omului și până la particulele subatomice există o infinitate de dimensiuni fizice, precum există o infinitate de dimensiuni fizice de la om și până la dimensiunea Universului nostru. Cu alte cuvinte, omul ar putea fi elementul de referință aflat chiar în mijlocul dimensiunii fizice cunoscute de noi. Iată că această poziție de mijloc a omului în Universul fizic despre
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
este protejat tocmai datorită poziției lui, centrale. Sau imaginați-vă ... Citește mai mult Se prea poate ca omul să reprezinte punctul de referință, mediu, între microcosmos și macrocosmos. Adică de la dimensiunea fizică a omului și până la particulele subatomice există o infinitate de dimensiuni fizice, precum există o infinitate de dimensiuni fizice de la om și până la dimensiunea Universului nostru. Cu alte cuvinte, omul ar putea fi elementul de referință aflat chiar în mijlocul dimensiunii fizice cunoscute de noi. Iată că această poziție de
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
Sau imaginați-vă ... Citește mai mult Se prea poate ca omul să reprezinte punctul de referință, mediu, între microcosmos și macrocosmos. Adică de la dimensiunea fizică a omului și până la particulele subatomice există o infinitate de dimensiuni fizice, precum există o infinitate de dimensiuni fizice de la om și până la dimensiunea Universului nostru. Cu alte cuvinte, omul ar putea fi elementul de referință aflat chiar în mijlocul dimensiunii fizice cunoscute de noi. Iată că această poziție de mijloc a omului în Universul fizic despre
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
întunericul. Nu ne distrugem conștinent, ci inconștient. Pentru a vedea, ne trebuie lumină. El a zis: Luați lumină! Unii refuză să o ia, însă o fură gata aprinsă de la alții. Să ne aprindem fiecare lumina din noi. Soarta reprezintă o infinitate de cărări pe care le avem în față. De ce nu alegem cea mai bună cărare și cea mai scurtă? Pentru că, ori suntem legați la ochi, ori suntem fortați să alegem, ori el stă în drumul nostru. Să apridem fiecare lumina
PROST ŞI PROUST de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374808_a_376137]