501 matches
-
importante de regizori, scenariști și operatori ai perioadei. O calitate în plus a acestei cărți se relevă prin intermediul discernământul autorului ei, Cristian Tudor Popescu desface cu o finețe remarcabilă, ca un ceasornicar abil, mecanismul subtil al filmului, prinde toate acele infinitezimale și imponderabile care țin de inefabilul acestei arte. Filme precum Reconstituirea, Pădurea spânzuraților, De ce trag clopotele, Mitică?, Faleze de nisip fac obiectul unei analize lipsite de orice parti-pris, care pune în evidență acele articulații ascunse care dirijează mesajul filmului. Deturnarea
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
interbelice și postbelice concepe monografia despre romanul Animale bolnave al lui Nicolae Breban folosindu-se de un instrumentar critic creat de el însuși, onto-retorica, de reorientare post-structuralistă și post-deconstrucționistă. Această onto-retorică presupune o dialectică interpretativă, nuanțată până la detaliul și relația infinitezimale, având drept scop cunoașterea identității retorice și poetologice a operelor. Domnul M. V. Buciu se apropie, prin urmare, de creația literară, cu un alt obraz și cu un alt glas: Naratorul își reprimă privilegiul certitudinii, refuzându-l deopotrivă naratorului - destinatarul narațiunii
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
partid, ar trebui să trecem, mai întâi, un examen de caragialeologie." (p. 286). Pare că n-a existat, în cultura autohtonă, un mai bun cunoscător al mentalului nostru decât acest român cu sânge străin, "ultim ocupant fanariot" familiarizat până la detaliul infinitezimal cu țărișoara și cu bravii ei fii. Furia străluciților eseiști din perioada interbelică împotriva modelului se datorează, probabil, și neputinței de a-l depăși, deodată cu societatea în ansamblul ei, care lua și continuă să ia totul ŕ la légčre
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
-mi iertați preferințele / și faptul că fumez țigări atât de ieftine". O lapidară artă poetică exprimă, într-un singur distih, două realități de ordin diferit: cea a fragilei și tenacei condiții umane într-un univers în care viața constituie o infinitezimală excepție, și, în plan istoric ("Poemul", p. 317, e cuprins într-o culegere apărută în 1981), situația poetului sub totalitarism: "O furnică traversând nepăsătoare / tăișul securii". Legat de sugestia desemnată laconic a primejdiei, un poem mai întins (din volumul următor
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
să vorbească de altele, mai scăpând din strânsoarea faptelor imediate... De pildă, obsesia lui că, în emisfera de nord a planetei, fluviile bat în malul stâng din cauza mișcării de rotație. Ca Dunărea noastră... Și disting în privirea lui o mică, infinitezimală fărâmă de râs, o ironie abia mascată, că nu-i vorba de ceea ce amândoi ne închipuim că este, ca un dictat, ca un blestem, fir-ar să fie, nu. în sensul că noi doi am face politică... Dar asta-i
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
timp, filozofia va fi decedat din motive de plictiseală. Literatura aduce eliberarea de constrîn-geri, eliminarea cenzurii. În locul idealului sever al științificității și rigorii, în locul supremației metodei în raport cu conținuturile gîndirii, ea pro-pune preocuparea maniacală pentru nuanțe, surprinderea rafinată a celor mai infinitezimale detalii, intruziunea concretului, magia unei sensibilități atente la vocile lumii [...] Tocmai de aceea scrisul e mai ales o îndeletnicire pentru bestii, o căznită retorică, mereu nereușită, a exorcizării." (pp. 18-19) Mai rar un filozof făcînd apologia literaturii, și nu oricum
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
mici-mici, anume, spre a fi amplificate prin proporțiile, prin grandoarea spiritului lor inventiv, capabil de strategii colosale... Urmează o mărturisire intimă. Ezit, dar vârsta, precum și gândul ispititor al posterității mă îndeamnă să o pun pe hârtie. Fiind o mică, o infinitezimală zgaibă de culoare, nu chiar întregind, însă făcând eventual să tresară un pic fizionomia Subiectului. Paralel cu locuința criticului, se afla o căsuță modestă, în care locuia singură o tânără nepoată a lui Călinescu, pe nume Ioana Trifu, ramura ieșană
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
ceilalți și de sine. Dar Nabokov scrie, spre deosebire de Pynchon și probabil pentru că o face la o vîrstă mai naivă și mai încrezătoare a literaturii, cu gravitate și sinceritate, fără volute ironice, fără eschivă parodică. Eroii lui au o șansă, poate infinitezimală și de aceea neglijabilă, dar e o șansă autentică. "Primăvara la Fialta" e, poate, cea mai memorabilă dintre nuvelele din acest generos volum, printr-o suavă insinuare a tragicului epic în cadența regulată a unui descriptiv aproape de poezie. Fialta, cu
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
cu blajinătatea unui pictor de aparat. Poate că nici un alt artist, de la Leonardo și pînă astăzi, nu și-a pus atîtea probleme, nu a lansat atîtea întrebări, nu s-a adîncit în duhul creator al naturii și în lumea celulară, infinitezimală, a semnului primar care fundamentează cele mai elaborate limbaje, așa cum a făcut-o Paul Klee. Cu forța lui senzorială ieșită din comun și cu o enormă percepție a concretului, care făceau posibile, ca în gîndirea de tip magic sau ca
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
Liviu Dănceanu Umberto Eco definea grafismul ca fiind un caz notoriu de ambiguitate, dacă nu chiar o nebuloasă în ordinea conținutului. îmi amintesc de o partitură a lui Alexandru Hrisanide, intitulată Soliloquium, care nu era altceva decît reprezentarea la scara infinitezimală a hărții României. Firește că traducerea în sonor a unei atare imagini vizuale asociative nu poate fi efectuată în absența legendei, așa cum bine îi stă unei hărți ori unui plan să se înhăiteze cu niscaiva explicații date semnelor adoptate prin
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
limbajele formalizate cu rigoarea lor denotativă), ai toate șansele de a surprinde - și de a cuprinde - câmpul tensional în care capătă contur și din care se va zămisli lumea ce ne va sta în față; iar acest loc privilegiat este infinitezimalul punct de intersecție al orizontalei funcționării corecte cu verticala ființării drepte. Și soarta filosofiei române, și cea a romanului românesc și a dramaturgiei originale, de exactitatea acestei inserții depind: să te simți la largul tău - și așa-zicând "acasă" - în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
este o reducție fenomenologică. Trebuie să se întîmple într-un spațiu limitat, rapid, și să fie simbolic. Viața nu-i așa. Viața are traiecte lungi, douăzeci-treizeci de ani... D.P.: Și nu se întîmplă nimic... N.B.: Sau se întîmplă la modul infinitezimal, sau inefabil... D.P.: Se-ntîmplă, dar nu face sens. N.B.: Nu face sens. Or, artistul este cel care face reducții și simbolizează. Toată opera artistică este o operă artificioasă. D.P.: Și totuși, nimic, nimic, nici din... Lelia, de pildă, nimic n-
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
Autorul de ficțiune este precum un sculptor închis într-un atelier în fața unui bloc de marmură neșlefuit. El nu are la îndemână decât literele alfabetului, adunate într-o masă amorfă în atelierul minții lui. Unica lui daltă este imaginația. Cu infinitezimală grijă la construcție, detalii, expresie și transmiterea de emoție, el creează din acel bloc amorf de litere o operă de artă. Dar cuvintele sunt înșelătoare, tocmai pentru că sunt la îndemâna oricui. Ce fericit era burghezul gentilom al lui Moličre, când a
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
Ce năuceală! Șuvoaie de cuvinte, de imagini, de emoții, de sentimente, de durere - mă durea, încă, tot corpul - de extaz plenar și profund în fața unei opere de artă cu totul și cu totul desăvîrșită. Pînă la cel mai mic și infinitezimal detaliu. Cine a văzut filmul mă înțelege. Cine nu a reușit să-l vadă să meargă degrabă. Iar prietenii mei au trăit din plin, împreună cu mine, transa mea numită “von Trier”. Tare tipu’! Ce vreau să spun însă. Povestea este
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
muzică profund serioasă, cu un deosebit simț al sonorității. Nelipsitele și previzibilele pauze aduc cu ele impresia inevitabilă de neîndurare, de neînduplecare. E o muzică tăioasă (chiar în nuanțe reduse), cu țâșniri vulcanice și dispariții hieratice. Imprevizibilitatea apare la nivel infinitezimal, în diferențele complexe dintre aceleași gesturi sonore. Timpul se pietrifică aici, devenind netimp, stare pură. Prezența roții și timpul ciclic este credința asumată muzical a Doinei Rotaru, reflectată atât de bine în titlul unui opus cameral: Ouroboros. Discul de la Electrecord
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
au înșirat de-a lungul timpului, cum nu există nici o necesitate în chiar felul în care epocile respective s-au succedat una după alta. Totul seamănă cu o suită de conjuncturi socio-culturale al căror specific este dat de numeroase și infinitezimale variabile, dar niște variabile tot atît de numeroase pe cît de imprevizibile fuseseră ele la un moment dat. Grație unei asemenea perspective, o ierarhie în timp a filosofilor este cu neputință de făcut, orice apreciere pe seama valorii lor fiind oțioasă
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
de cadre, secvențe, definite ca puncte ce unite alcătuiesc linia narativă, povestea, filmul privește discontinuitățile ca părți ale unui întreg nerevelat. Filmul se alcătuiește din fărâme. Ele există și separat, fiecare cu micul său univers insignifiant, însă, reunite, toate aceste infinitezimale, o gumă de mestecat, o cutie ruginită, o mașină, o lesă, o fisură în asfalt etc., generează un story care camuflează astfel invizibilul traseu destinal. Construită de o manieră digresivă, părând că se îndepărtează de subiect cu fiecare nou punct
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
Mara, într-un registru de joasă intensitate. Eu unul nu m-aș lega numaidecât de asta. (Sunt destui poeți, chiar dintre cei tineri, înzestrați cu o disponibilitate specială pentru tonurile vocale maximaliste. După cum sunt destui îndeajuns de pregătiți să modifice, infinitezimal, datele realului până la nivelul unei lirici, deja dominante, a cotidianului. Și-ntr-o parte, și-n cealaltă, Coman ar fi avut o poziție stilistică incomodă.) Ce am să-i reproșez cu adevărat e, cu referire strictă la câteva poeme, laxismul
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
orchestrația cosmogonică pusă în scenă cu cosmetica photoshop a documentarelor Discovery și cât toate orchestrele la un loc. Este ceea ce oferă consistență cinematografică filmului lui Malick, dăruit cu un Palme D’Or anul acesta la Festivalul de la Cannes. Toate acele infinitezimale emoționale, acele vibrații aproape nevrotice, acele dialoguri subliminale întind o rețea complicată de noduri și semne, un univers infinit mai subtil decât cel desfășurat intermitent de regizor. Universul familiei O’Brien, livrat în gros-planuri sensibile, se desface ca o splendidă
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
mișcării lumii” apud Paloma Josse și alte multe capitole cu mici evenimente povestite din mers de Renée, ascunse sub titluri care alcătuiesc deja un insolit poem: „O aristocrată”, „Canișul ca totem”, „Atunci, vechea Japonie”, „Spleenul Constituției” (Constituția este o pisică), „Infinitezimal”, „Sub scoarță”, „Ruptură în continuitate”, „Diafane”, „Dantele și farafastâcuri”, „Acest invizibil”, „Sclipește”, „Toate acele cești de ceai” etc. În schimb, se gândește și se vorbește mult despre artă, filozofie, uneori cam prea profund despre sensul vieții, alteori cam prea mult
Gustul orezului cu ceai verde by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5673_a_6998]
-
pseudonime decât cele inventariate în dicționare), iar pe de alta, volumul impresionant al aparatului critic. Care aparat critic, spuneam în cronica dedicată primului volum, ne livrează o monografie pe fragmente a lui C. Stere, oferindu-ne nu numai detaliile, câteodată infinitezimale, ale genezei și traseului unui articol, ci și, adesea, tabloul gazetăresc al momentului în care scriitorul formulează o anumită opinie. Este o tehnică editologică de anvergură, care, dacă ar fi fost aplicată, de pildă, și în cazul publicisticii eminesciene, ne-
Un gânditor social: tânărul Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3904_a_5229]
-
a misterului pe care cuvintele lui promit a-l dezvălui. Heidegger este apostolul speculativ al tainei ascunse în cuvinte și este poate singurul filozof contemporan căruia i-a izbutit din plin rețeta obscurității. O obscuritate dozată cu o știință filologică infinitezimală și cu un fler aparte al psihologiei umane, căci Heidegger a intuit foarte bine că, în materie de selecție culturală, nu rămîn vii decît acele cărți încărcate de făgăduința unui mister. Cine are de partea lui misterul și miracolul, acela
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
din deșertul Gobi (dar, cine știe, poate în deșertul Gobi o fi senin!). La un moment dat, în cadrul acestui film care se petrece azi, răsună cîntecul " Am cravata mea, sînt pionier!" N-am înțeles subtilitatea. Una peste alta, din detalii infinitezimale, se adună o reacție finală de respingere, senzația că e vorba de o Românie contrafăcută. De fapt, regizorul a și spus că a cunoscut România numai prin intermediul unor filme românești! Strîmtă cale! Unii critici francezi au văzut în filmul lui
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
se finalizeze cu o acțiune adecvată. În caz contrar vorbim de emoții reprimate care prezintă o problemă destul de delicată pentru organism. Iată în ce sens: în fiecare dintre noi, orice reprezentare mentală tinde să declanșeze o anumită mișcare explicită sau infinitezimală sau măcar o tendință de mișcare. Acest fenomen poartă numele de mișcare ideomotorie Unele mișcări de acest tip pot provoca anumite grade de crispare musculară, mai ales dacă reprezentările mentale care stau la baza lor activează mecanismul de apărare al
Emoţii care ne pot vindeca - Suprimare şi exprimare () [Corola-journal/Journalistic/68605_a_69930]
-
Liviu Dănceanu Umberto Eco definea grafismul ca fiind un caz notoriu de ambiguitate, dacă nu chiar o nebuloasă în ordinea conținutului. îmi amintesc de o partitură a lui Alexandru Hrisanide, intitulată Soliloquium, care nu era altceva decît reprezentarea la scară infinitezimală a hărții României. Firește că traducerea în sonor a unei atare imagini vizuale asociative nu poate fi efectuată în absența legendei, așa cum bine îi stă unei hărți ori unui plan să se înhăiteze cu niscaiva explicații date semnelor adoptate prin
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]