966 matches
-
latinește, ba să nu știe nici măcar cum se scrie numele unui stat de veacuri inamic al Romei. Apoi bătrânul Marcus Porcius Cato trebuia să știe că după verbele sentiendi și declarandi (din care face parte și censeo) urmează acuzativul cu infinitiv și că orașul în cestie se scrie cu th (Carthago sau Karthago). Fraza deci pe care ar fi trebuit s-o rostească acel bătrân om de stat, ar fi sunat: Iterum censeo Carthaginem esse delendam, sau, mai puțin corect, cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe când d-v. credeți că v-ar opri "talentul sau geniul de a se produce și a-și lua zborul lor natural". Acest talent sau geniu se exercită apoi în zbor natural asupra tuturor lucrurilor și îndeosebi asupra acuzativului cu infinitiv și a lui Cato Censorius. Dar..., se-nțelege, noi vorbim din invidie astfel. "Presa" are dreptate; studiile ei sânt susceptibile de-o critică serioasă și numai noi, adversarii simandicoși, nu sîntem în stare a i-o face. [ 11 noiembrie 1880
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
neologismelor; * eliminarea formulelor stereotipe; * înlăturarea vulgarității. 4.1.2.Respectarea normelor gramaticale prin evitarea unor greșeli tipice: * dezacordurile (dintre subiect și predicat, dintre adjective și nume); * flexiunile incorecte ale unor substantive,verbe; * nerespectarea concordanței timpurilor; * construcțiile sintactice aglomerate; * excesul de infinitive, gerunzii, participii; * folosirea inadecvată a instrumentelor gramaticale (prepoziții, conjuncții, adverbe, pronume relative). 4.1.3. Respectarea normelor ortografice și de punctuație are la bază "Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație" instrumentul de lucru indispensabil pentru cei ce exersează în scrierea
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
pe de o parte imperfectivitatea, pe de altă parte per-fectivitatea. Dat fiind că "povestirea" nu presupune ambreiere temporală, ea nu cunoaște prezent, trecut și viitor. Există totuși forme verbale menite să anticipeze continuarea evenimentelor: avea sau urma urmate de un infinitiv. Când găsim un enunț de tipul regele urma / avea să moară nu peste mult timp, nu avem de-a face cu un adevărat viitor, care, pornind de la prezent, proiectează o modalizare subiectivă, ci cu anticiparea unui fel de fatalitate, a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care nu ne-a lăsat niciun sfanț.... (cap. al XVIII-lea) Majoritatea resurselor lingvistice mobilizate de această tehnică literară apar în uzul "vorbit" al limbii, în vorbire; există totuși două fenomene foarte caracteristice monologului interior care nu apar în vorbire: infinitivul de auto-injoncțiune și enunțurile fără verb. În infinitivul de auto-injoncțiune, subiectul își dă oarecum ordine, își exprimă dorințe... : Fără a mă mai îngrijora de aerul pe care-l am, fără a mă privi, mai ales că dacă mă privesc mă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al XVIII-lea) Majoritatea resurselor lingvistice mobilizate de această tehnică literară apar în uzul "vorbit" al limbii, în vorbire; există totuși două fenomene foarte caracteristice monologului interior care nu apar în vorbire: infinitivul de auto-injoncțiune și enunțurile fără verb. În infinitivul de auto-injoncțiune, subiectul își dă oarecum ordine, își exprimă dorințe... : Fără a mă mai îngrijora de aerul pe care-l am, fără a mă privi, mai ales că dacă mă privesc mă văd dublu. A fi. În întuneric, pe dibuite
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
supărătoare a unor cuvinte, prezența unui al doilea i când nu e cazul,absența determinării hotărâte sau nehotărâte a substantivelor, dezacorduri care pot duce la alte sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, Înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru persoana I singular preferată În locul celei de I plural. Un alt exemplu În care copilul surd ignoră total cerința, scrie prietenului, dar despre
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
regimul sintactic al numelor proprii care au o extensiune redusă a adjuncților față de cea întîlnită la substantivele comune, cînd constituie centru al grupului nominal. Nu acceptă, de exemplu, adjuncți nominali în dativ (Cernavodă *fratelui, Sibiu *mamei) sau adjuncți verbali la infinitiv (Iași *de a studia). Deosebirile, clare și importante, dintre numele proprii de locuri și substantivele comune nu trebuie să determine minimalizarea faptului că multe nume de locuri au fost, la origine, apelative și că fac parte din sistemul limbii, alături de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și de act îndeplinit de persoane. Folosiți diateza activă și atribuiți un subiect verbului. Precizați identitatea subiectului prin intermediul unei abrevieri, păstrînd anonimatul. Nu scrieți: Medicamentul este dat de infirmiere" ci "O infirmieră (sau infirmieră F4) da un medicament". Evitați utilizarea infinitivului subiect fără subiect al verbului: "A da medicamente este sarcina infirmierelor", ca și utilizarea pronumelui relativ: "Cineva da medicamente". Evitați utilizarea viitorului în expunerea evenimentelor: "Infirmieră se va apropia de pacient și-i va da medicamentul". Utilizați mai degrabă prezentul
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
creole trec prin aceleași etape de formare, indiferent de limba-bază folosită, ele au cîteva trăsături comune constînd, în esență, din simplificarea tuturor nivelurilor limbii. De pildă, la nivel gramatical, vorbitorul unei limbi creole va recurge adesea la forme verbale de infinitiv sau de imperativ și la o sintaxa din care sînt eliminate, în mod frecvent, elementele de relație. Diferența dintre un dialect al limbii franceze și o creola cu baza franceză, de exemplu, este dată tocmai de originea mixtă a celei
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
turcă, arabă, malteza, ebraica. Lingua franca a fost o limbă folosită în mod aproape exclusiv oral. Vocabularul era alcătuit dintr-un număr redus de cuvinte, iar gramatică aproape că nu există, verbele fiind folosite, cel puțin la început, la modul infinitiv. Ethnologue consideră că o varietate a acestui pidgin se vorbește astăzi în insulele Mării Egee, avînd un vocabular tot cu predominantă italiană, la care se adaugă cuvinte din spaniolă, catalana, franceza, iudeospaniola și turcă, dar cu o sintaxa predominant arabă. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
privesc fenomene fonetice, lexicale, morfologice, sintactice, textuale. Sînt amintite, în acest sens, prezența fonemului a și închiderea lui o neaccentuat la u, prezența unor sufixe comune, articolul hotărît postpus, omonimia genitivului cu dativul, structura numeralelor de la 11 la 19, înlocuirea infinitivului cu conjunctivul, grade de comparație analitice, păstrarea vocativului, forme de viitor cu a vrea și a avea, reduplicarea complementului direct și indirect etc.; li se adaugă numeroase similitudini lexicale și frazeologice. După cum spunea Joseph Vendryes, "Peninsula Balcanică a fost dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
punct de vedere tipologic, română este însă, deopotrivă - spre deosebire de celelalte limbi romanice - o limbă balcanică: ea are în comun cu limbile neromanice bulgară și albaneză folosirea unei declinări minimale, postpunerea anumitor articole, construcția viitorului cu verbul auxiliar a voi, substituirea infinitivului prin construcții conjunctivale"223. 6. CLASIFICĂRI GENEALOGICE 6.1. Noi teorii și practici în clasificarea genealogica Existența macro-familiilor poate fi rezultatul unei origini comune extrem de vechi a familiilor lingvistice, de ordinul a zeci de mii de ani, argumentele implicînd, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
la baza limbii literare) și de vest; lingviștii bulgari consideră macedoneană un dialect bulgar familia indo-europeană, ramura slavă, grupul meridional; accentuala, flexionara, SVO; articol hotărît enclitic (că în română și albaneză); sistemul cazual a disparut (cu exceptia vocativului); bulgară nu are infinitiv (verbele apar în dicționar cu forma de indicativ prezent, pers. I, sg.) glagolitica, chirilica (după creștinare) 55. bundeli N India (Madhya Pradesh și Uttar Pradesh) indo- europeană, ramura indo-iraniană, grupul central; considerată și dialect hindi devanagari 56. buriată OR Rep
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
339, 340, 346, proto-~ 144 indoneziana (bahasa Indonesia) (v. și malaeza) 93, 194, 195, 196, 197, 198, 232, 270, 273, 282, 283, 306, 325, 339, 340 indo-pacifică 121, 122, 123, 199, 200, 206, 207, 347, oceanico-~ 199, 290, 291, 298 infinitiv 101, 113, 115, 117, 118, 247 ingușă 224, 270, 325, 332 integralism lingvistic 12, 14, 15, 16, 25, 28, 32, 37, 56, 64, 65, 71, 72, 74, 75, 79, 80, 82, 99, 101, 126, 130, 131, 133, 155, 355, 360
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
putea compara datele oferite de cele două dicționare, am păstrat soluția adoptată de Grigore Brâncuș, care grupează în aceeași clasă (tipul IV, clasa 2) verbe diferite sub aspect flexionar: pe de o parte, tipul oferi, diferi, cu sufixul i la infinitiv, fără sufix de prezent, cu omonimia 3 = 6, și, pe de altă parte, tipul fonetic sui, atribui, care, pe lângă caracteristicile menționate pentru subclasa anterioară, prezintă omonimia suplimentară 1 = 2. Criteriul etimologic a fost folosit numai sub aspectul distincției fond vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
din DOOM2: dintre cele 138 de verbe neologice încadrate la tipul I, 135 sunt cu sufix de prezent, și numai 3 fără sufix. Creșterea inventarului acestei clase de verbe este în strânsă legătură cu productivitatea mare a unor sufixe de infinitiv care impun prezentul slab (în special -iza, care apare atât la împrumuturi, cât și la creații interne de la baze nominale și adjectivale, dar și -iona) și cu productivitatea mai scăzută a sufixelor de infinitiv care impun prezentul tare (-ifica). 2
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
productivitatea mare a unor sufixe de infinitiv care impun prezentul slab (în special -iza, care apare atât la împrumuturi, cât și la creații interne de la baze nominale și adjectivale, dar și -iona) și cu productivitatea mai scăzută a sufixelor de infinitiv care impun prezentul tare (-ifica). 2.2.2. Verbele în -ea Tipul în -ea este cel mai slab reprezentat în limba română, însumând în statistica actualizată 0,49% din totalul verbelor românești, față de 0,54% în cea veche. Dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
acesteia din DOOM2. 2.2.3. Verbele în -e Tipul în -e, cu productivitate slabă în toate fazele de limbă, însumând 5,07% din totalul verbelor românești actuale, cuprinde trei clase de flexiune: (a) clasa 1, cu -e sufix de infinitiv, -u sufix de perfect simplu și -ut sufix de participiu, se menține la procentajul din statistica anterioară: 1,01%; din acest procentaj, 0,67% dintre verbe față de 0,60% aparțin fondului vechi, iar 0,34% față de 0,41% aparțin fondului
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
0,67% dintre verbe față de 0,60% aparțin fondului vechi, iar 0,34% față de 0,41% aparțin fondului neologic; (b) deși în scădere față de statistica anterioară, cea mai productivă clasă a acestui tip este clasa 2, cu -e sufix de infinitiv, -se sufix de perfect simplu și -s sufix de participiu; aceste verbe reprezintă 2,77% (față de 3,13% în statistica anterioară) din totalul verbelor românești și sunt repartizate astfel: 1,19%, același procent ca în statistica veche, aparțin fondului vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
totalul verbelor românești și sunt repartizate astfel: 1,19%, același procent ca în statistica veche, aparțin fondului vechi, iar 1,58%, față de 1,94% aparțin fondului neologic; (c) în ușoară scădere este și subclasa 2.1, cu -e sufix de infinitiv, -se sufix de perfect simplu și -t sufix de participiu: 0,28%, față de 0,33%; dintre acestea, 0,21% față de 0,22% aparțin fondului vechi, iar 0,07% față de 0,11%, fondului neologic. Ca și în cazul tipului în -ea
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
care 8 au bază în verbe mai vechi și numai 2, ambele defective (a accede și a transcende), sunt neologisme propriu-zise. 2.2.4. Verbele în -i și în -î Deși toate clasele și subclasele de verbe cu sufixe de infinitiv -i sau -î sunt grupate sub tipul IV, situația lor este diferită. (a) Clasa 1 (tipul fugi) cuprinde verbe cu sufixul de infinitiv -i, fără sufix de prezent și cu omonimia 1 = 6 la prezent. Această clasă, foarte productivă în
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
4. Verbele în -i și în -î Deși toate clasele și subclasele de verbe cu sufixe de infinitiv -i sau -î sunt grupate sub tipul IV, situația lor este diferită. (a) Clasa 1 (tipul fugi) cuprinde verbe cu sufixul de infinitiv -i, fără sufix de prezent și cu omonimia 1 = 6 la prezent. Această clasă, foarte productivă în stadiile mai vechi de limbă, este acum în scădere: 0,73% față de 1,12%. Scăderea privește atât verbele din fondul vechi, 0,44
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
în scădere: 0,73% față de 1,12%. Scăderea privește atât verbele din fondul vechi, 0,44% față de 0,72%, cât și verbele din fondul neologic, 0,29% față de 0,40%. (b) Clasa 2 (tipul sui) cuprinde verbe cu sufixul de infinitiv -i, fără sufix de prezent și cu omonimia 3 = 6 la prezent. Această clasă este în creștere ușoară: 3,03% față de 2,72%. În cadrul acestei clase, ponderea fondului vechi este 2,67% față de 2,24% în statistica anterioară, iar cea
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
pe când tipul fonetic sui, atribui acoperă cele mai multe verbe neologice (a atribui, a constitui, a contribui, a destitui, a distribui, a institui, a reatribui, a reconstitui, a redistribui, substitui). (c) Subclasa 2.1, în care se regăsesc verbele cu sufixul de infinitiv -î, fără sufix de prezent și cu omonimia 3 = 6 la prezent, este o clasă închisă, alcătuită numai din verbe din fondul vechi, care reprezintă 0,11% din totalul verbelor românești. (d) Clasa 3 este reprezentată de verbe cu sufixul
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]