1,838 matches
-
încât nu înțelegea că, odată Corcoduș mort , el va avea și mai mult de pierdut. Florea s-a zbătut cu toată forța care îi mai rămăsese, fără folos, namila era mare și pornită să ucidă. Un zgomot făcut de o infirmieră căreia îi căzuse ceva din mână l-a făcut pe Zbierea să se ridice de pe bolnav și să iasă precipitat pe ușă. După plecarea vizitatorului, bolnavul a rămas nemișcat într-o poziție nefirească, capul îi atârna în afara patului,aproape că
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
în care Săndica nu mai avea răbdare să afle care este situația mamei și cât de grav este afectată de această comoție cerebrală. La serviciu de Urgență când a intrat, o întreagă echipă condusă de medicul de gardă, asistente și infirmiere, se învârteau pe lângă mama ei. Văzându-și mama pe patul de spital, parcă era și mai mică decât în realitate. O mână de om aflat într-o stare inertă. Medicul de gardă se chinuia să o stabilizeze, însă starea bătrânei
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
de program, pe teme "medicale" și despre starea de sănătate a pacientei. Cum era proaspăt divorțat, nu i-ar strica o prietenă ca tânăra din fața sa, gândea el. Săndica a rămas lângă patul mamei plângând ușor în pumni. Întrebă o infirmieră dacă există un telefon public pe undeva prin holurile spitalului și aflând că există, s-a grăbit să-l caute pe Mircea, poate îl găsește acasă, să-i spună de starea gravă în care se găsea mama. Mircea tocmai ce
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
pe dușumea. Pământul părea nelocuit, dacă ignorăm prezența Clotildei și Florindei. Nu le cunoșteam. Iubita dormea în camera de alături. Crapul striga în somn ceva în limba peștilor. Birjarul îl lovi puternic în burtă pe crap. Era nevoie de o infirmieră. Cândva iubisem o infirmieră, dar ea nu mai trăia. Medicul legist constată moartea crapului. Bietul de el, era un crap bun. Iubita se trezește. Iadul se preface în Paradis. Numai Eu și Ea, în rest , liniște. Omul este cules de
MOZAICUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357418_a_358747]
-
nelocuit, dacă ignorăm prezența Clotildei și Florindei. Nu le cunoșteam. Iubita dormea în camera de alături. Crapul striga în somn ceva în limba peștilor. Birjarul îl lovi puternic în burtă pe crap. Era nevoie de o infirmieră. Cândva iubisem o infirmieră, dar ea nu mai trăia. Medicul legist constată moartea crapului. Bietul de el, era un crap bun. Iubita se trezește. Iadul se preface în Paradis. Numai Eu și Ea, în rest , liniște. Omul este cules de ciorchinii din vie. Acum
MOZAICUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357418_a_358747]
-
de fiecare dată când Emanuela îi cerea să-i spună pe nume. Deși era o doamnă prin ținută și calități, Dorina se simțea complexată, inferioară din cauza faptului că nu-și depășise condiția sub aspect profesional și rămăsese doar o simplă infirmieră. - Bine, Dorina, sună mai bine! Voi face o baie acum și să încerc să-mi fac și eu un program pe ziua de astăzi... Îți mulțumesc pentru telefon și care din noi mai află ceva legat de starea doamnei doctor
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
Știa că aceasta lucrează într-un spital, dar habar nu avea că ar fi chiar acesta. - Ce surpriză, să ne întâlnim aici, Ecaterina! Lucrezi de mult timp aici? - Da. Lucrez de nouă ani și cinci luni. La etajul cinci. Sunt infirmieră. Dar tu? Nu mi-ai spus ce faci tu aici? - Off, Ecaterina! Eu caut. Îmi caut finuța. Este o poveste lungă... Cele două vecine au mers la cofetăria de la poarta spitalului și la un suc, Emanuela i-a relatat Ecaterinei
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
întredeschise, pe culoar nimeni. Ecaterina i-a făcut semn Emanuelei, împingând-o ușor către a treia ușă de pe partea stângă. A introdus-o în salon spunându-i să aștepte aici în liniște, pentru că ea se duce să-și caute colegele infirmiere și asistente pentru a vorbi cu ele. Rămasă singură, puțin suspicioasă de atitudinea vecinei sale, dar gândindu-se la reguli de ordine interioară, fiind un spital de copii, încercă să o înțeleagă. Emanuela, care până atunci rămăsese țintind cu privirea
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
ori într-o zi aceleași întâmplări! Vreau doar să fac o baie și să dorm. Fă-mi rost, te rog, până ajung acasă, dacă îți este posibil, de numărul de telefon al profesorului... Aaa...! Și află ce face colega ta, infirmiera... Nu mai țin minte cum se numește... Și ține-mă la curent... - Am înțeles. Mergi liniștită și odihnește-te! De altfel, nici nu trebuie sa-mi spui... Se vede foarte bine: ești extenuată. Mă voi ocupa eu de tot. Cele
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
aripa regăsită de curând de-a lungul cerului. Era singur în salon. Pe marginea unui pat, un halat mângâia podeaua, pe fereastra deschisă, vântul umfla perdeaua lăsând să pătrunde zgomot de mașini. Cu greu se ridică pe marginea patului. O infirmieră trecu prin dreptul ușii și se oferi să-l ajute. - Ce vrei să faci? - Să merg la geam, apoi acasă. - Te voi ajuta să ajungi la fereastră, mai departe te descurci, glumi femeia. Se făcuse seară. Soarele arunca săgeți pe deasupra
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
ar fi fost de prisos. Calea de urmat era clară. Medicul, terapeutul poate si trebuie sa apere, să contribuie la diminuarea ori anularea durerilor fizice sau sufletești ale pacientilor săi. Se vorbeste mult de contributia organizatiilor paramedicale, a echipelor de infirmiere din cadrul congregatiilor religioase ori nonguvernamentale. La toate se gândea doctorița în timp ce scria aproape mecanic către neurolog și psiholog, biletele de timitere - cu care se obișnuise în cei peste treizeci de ani de practică medicală . NB Personajele sunt reale, numele nu
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360561_a_361890]
-
ar fi fost de prisos. Calea de urmat era clară. Medicul, terapeutul poate si trebuie sa apere, să contribuie la diminuarea ori anularea durerilor fizice sau sufletești ale pacientilor săi. Se vorbeste mult de contributia organizatiilor paramedicale, a echipelor de infirmiere din cadrul congregatiilor religioase ori nonguvernamentale. La toate se gândea doctorița în timp ce scria aproape mecanic către neurolog și psiholog, biletele de timitere - cu care se obișnuise în cei peste treizeci de ani de practică medicală . NB Personajele sunt reale, numele nu
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360562_a_361891]
-
sa, s-a trezit fără chiloți. Știa precis că nu pleacă niciodată așa de acasă. Nici cel puțin fără sutien, dar fără chilot? Cum de nu-i mai are pe ea? Tocmai de aceea a întrebat atât sora cât și infirmiera dacă știu ceva despre dispariția lor. I s-a spus că așa a fost adusă cu salvarea. Trebuie să stea de vorbă cu doctorul Țigănuș să afle mai multe de la el. A văzut că și bluza este sfâșiată și murdară
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
Credeam că nu obișnuiți să purtați. Am mai întâlnit la fetele tinere, mai ales că este vară încă. Săndica era contrariată și spera că va afla răspuns la nedumerirea sa, când se va întoarce acasă. Până atunci a rugat o infirmieră să-i cumpere alți chiloți de la magazin, dându-i banii necesari și indicații asupra mărimii, culorii și calității. La fel de nedumerit era și inginerul-șef, care a promis că va aduce după-amiază toate actele necesare internării subordonatei sale. Cum să nu
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
apa. A așezat-o ușor în băliuță și, după ce a udat-o bine, a șamponat-o ușor pe cap. Nu mică i-a fost surpriza, constatând un strat gros de solzișori pe căpșorul fetiței. Șocată, Emanuela se uită întrebătoare spre infirmiera cu care se împrietenise. Aceasta îi răspunse privind-o în ochi, neputincioasă: - Nu. De când este la noi, nu i s-a făcut nicio baie. Nu avem voie. Să nu răcească. Îi mai ștergem cu șervețele umede, din când în când
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
fetița, privind-o ca pe o păpușă. Nu putea să nu-și amintească de cei ce o abandonaseră fără să se gândească... Era gândul ce o chinuia cel mai mult. Gata! Se va ocupa de problema asta, dar nu acum. Infirmiera intră pe ușă cu o sticluță cu lapte. Era ora mesei pentru finuța ei și vor împărți acest moment, doar ele. Luă sticla cu lapte de la infirmieră și îi fixă tetina între buze. Fetița prinse biberonul și începu să sugă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
cel mai mult. Gata! Se va ocupa de problema asta, dar nu acum. Infirmiera intră pe ușă cu o sticluță cu lapte. Era ora mesei pentru finuța ei și vor împărți acest moment, doar ele. Luă sticla cu lapte de la infirmieră și îi fixă tetina între buze. Fetița prinse biberonul și începu să sugă, cu poftă, conținutul din sticlă. Baia îi făcuse poftă de mâncare, dar și somn. Când mai avea vreo două degete de lapte în sticlă, ochișorii ei grei
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
o privea cu atâta dragoste, cu atâta duioșie, încât, în acel moment, te gândeai că sunt una. A mai stat câteva minute cu ea în brațe, cât a mai schimbat impresii cu personalul spitalului - reprezentat de două asistente și două infirmiere, cu privire la modul în care a decurs botezul, despre felul minunat în care a reacționat fetița, doctorița Străinu și funcționarul de la registratură fiind plecați chiar din timpul botezului. Emanuela și-a așezat finuța, cu dragoste și grijă, în pătuț, mângâind-o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
musafire : pleacă la tine, creezi agitație în rândul părinților. Trecuse mai mult de 30 de minute, de când ajunseseră la spital, încă nu-l consultase nimeni pe Marius, copilul se simțea rău și avea semne de vomă. Olga a rugat o infirmieră, să-i aducă o tavă. -Nu am dragă, du-l la toaletă. -Nu poate merge, e foarte bolnav, apoi a scos din buzunar, din banii deja pregătiți pentru astfel de lucruri, 5 lei pe care i-a băgat infirmierei în
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
o infirmieră, să-i aducă o tavă. -Nu am dragă, du-l la toaletă. -Nu poate merge, e foarte bolnav, apoi a scos din buzunar, din banii deja pregătiți pentru astfel de lucruri, 5 lei pe care i-a băgat infirmierei în buzunar, fața salariatei s-a luminat, dintr-o dată și-a amintit că aveau tăvițe de unică folosință special pentru asemenea momente. Nu a fost cazul să folosească vasul, voma a rămas doar la stadiul de senzație, totuși, temperatura copilului
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
mânca, cum se încălzi, sau cum să bea apă. Un spațiu întunecat. (Foto Guliver/Getty Images) Aproape înghețați de frig, Adriana și copiii ei rămași atâtea zeci de ore sub acea grămadă de zăpadă și moloz au scăpat cu viață. Infirmieră într-un centru de ajutor din Pescara, românca și-a susținut fără încetare copiii și au încercat să o facă în egală măsură și persoanele cu care a împărtășit aceeași experiență. „Eram într-un fel de hol, sub un epistil
Adriana, românca salvată, cu copiii ei, după 40 de ore în hotelul îngropat de avalanșă în Italia () [Corola-blog/BlogPost/338773_a_340102]
-
sistemul de sănătate trebuie să beneficieze de un management al performanței. Consider că principala limitare a sistemului de sănătate din România este că pozițiile în cadrul sistemului sunt definitive, pe viață. Orice salariat al sistemului de sănătate, fie că e asistentă, infirmieră, medic, medic șef atinge o poziție, indiferent de performanța pe care o face, poate să nu facă nimic, devine inamovibil, ca un judecător la Înalta Curte. Să luăm un exemplu simplu - un chirurg care accede la o poziție de chirurg
„Combaterea plăților informale trebuie să înceapă cu creșterea veniturilor personalului medical” () [Corola-blog/BlogPost/338796_a_340125]
-
sistemul de sănătate trebuie să beneficieze de un management al performanței. Consider că principala limitare a sistemului de sănătate din România este că pozițiile în cadrul sistemului sunt definitive, pe viață. Orice salariat al sistemului de sănătate, fie că e asistentă, infirmieră, medic, medic șef atinge o poziție, indiferent de performanța pe care o face, poate să nu facă nimic, devine inamovibil, ca un judecător la Înalta Curte. Să luăm un exemplu simplu - un chirurg care accede la o poziție de chirurg
„Combaterea plăților informale trebuie să înceapă cu creșterea veniturilor personalului medical” () [Corola-blog/BlogPost/338796_a_340125]
-
Nașterea unui copil cu nevoi speciale într-un spital privat. „Am primit un răspuns ca o secure care mi-a retezat capul” Sunt foarte fini cunoscători ai psihologiei și nu numai ai celei feminine. Cunosc psihologia medicilor, a asistentelor, a infirmierelor, a kinetoterapeuților, a terapeuților de toate felurile, a asistenților sociali și a celorlalte bresle cu care interacționează uneori împotriva voinței lor. Își liniștesc soțiile când acestea disperă, iar ei își trăiesc disperarea pe ascuns, departe de ochii tuturor. Sunt oameni
Cei mai tari bărbați din lume () [Corola-blog/BlogPost/338621_a_339950]
-
chiar și celor care refuzau să fie îngrijiți în favoarea celor mai grav răniți, refuz pe care nu îl face cu atât de multa convingere, după cum însuși “tenente” recunoaște în fața amicului său chirurg Rinaldi. Răsturnarea de situație permite continuarea relației cu infirmiera care, cum nu se putea mai nerealist, este mutată exact la spitalul unde va sta el internat multe luni de zile. Secvențele comice nu lipsesc nici in acesta parte a relatării, momentele care duc la decizia celui de-al doilea
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]