KorAP: Find »[drukola/base=inhala & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...39 >

968 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

cap. Parcă eram mahmur după o băută zdravănă. Capul îmi zvâcnea la fiecare bătaie a inimii. Starea asta a continuat o bună bucată de vreme. N-am luat nici un medicament, pur și simplu mi-am impus să suport durerea. Pentru că inhalasem gaz sarin, riscul să iau un medicament greșit era mai mare decât să nu iau nimic, așa că m-am gândit că ar fi mai bine să nu iau nici un calmant. O dată pe săptămână, miercurea, mergeam la Spitalul General Nakano, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am luat pachetele de gaz sarin cu mâna, am fost foarte norocos că am scăpat așa de ușor. Poate că are legătură cu direcția vântului din tunel. Sau, poate că am luat pungile într-un anumit fel și nu am inhalat gazul direct. Oare astea să fie cauzele? Alți colegi de-ai mei care au ridicat pachetele au murit. Pentru că le am cu băutura, niște prieteni de la serviciu mi-au spus că poate alcoolul m-a salvat. De aceea m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cu gândul că a fost un blestem. Shizuko s-a prăbușit la stația Nakano-sakaue și a fost transportată la spital. Cineva din echipa de salvare a încercat din răsputeri s-o resusciteze, dar, se pare că și acea persoană a inhalat gaz sarin și a leșinat. Nu am întâlnit-o. Nu știu ce fel de om e. Cei de la sediul central m-au informat despre atac. Firma se află lângă linia Hibiya și câțiva angajați de acolo au inahalat gaz și au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
exact toate detaliile. La televizor spuseseră că era vorba de un gaz otrăvitor, dar încă nu se aflase nimic mai mult. Nici doctorii nu ne-au lămurit. Tot ce-am auzit în ziua respectivă a fost o explicație banală: «Au inhalat un gaz puternic, asemănător cu pesticidele.» Nici după ce am ajuns la spital nu mi-au dat voie să o văd pe Shizuko. Nu m-au lăsat să intru în salonul unde era ea. Voiam să văd cu ochii mei starea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
lui Shizuko care se află în suburbia Tokio-ului. Hayashi a declarat polițiștilor: „Obosisem să fiu un fugar.“ Era scris în ziar. Eram foarte fericit că Hayashi Yasuo fusese arestat. Până atunci reușisem să ascult în detaliu experiențele oamenilor care inhalaseră gazul sarin și a căror viață se schimbase din cauza lui Hayashi Yasuo. Citisem de mai multe ori materialele strânse, în același timp încercasem să recreez cât mai real fiecare mișcare pe care o făcuse Hayashi Yasuo în ziua atacului. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
M-am dus la birou și mi-am început treaba. Am încercat să scriu la computer, dar era întuneric. Nu vedeam bine ecranul. Atunci am aflat că fusese răspândit gaz sarin. Imediat mi-am dat seama. «Sarin! Înseamnă că am inhalat!» Nu toți cei care lucrează la Forțele de Autoapărare Japoneze cunosc în detaliu efectele gazului sarin. Dar, îmi amintesc că, atunci când am fost transferat la Ministerul Afacerilor Externe, era un departament (nu mă ocupam eu de el) care negocia tratate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
nici o durere fizică. M-am gândit că sunt O.K. «Nu e nimic grav.» Pe de altă parte, șocul psihic nu a fost deloc neînsemnat. Senzația aceea ciudată pe care o simțisem la început înlăuntrul meu devenea din ce în ce mai îngrozitoare. Deși inhalam aer proaspăt, respirația îmi era din ce în ce mai greoaie. A fost înfricoșător. M-am liniștit după ce mi-am confirmat mie însumi că eram bine, că am fost salvat. În sfârșit, mă simțeam ușurat. Dar a durat ceva până atunci. Durerea de ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am avut probleme cu respirația și nici nu am avut nici o senzație ciudată. Nici la Roppongi, nici la Kamiyachō. Oare n-o fi fost datorită faptului că în metrou am ținut batista la nas și la gură și nu am inhalat? Totuși, am stat de vorbă cu persoana de lângă mine, care a leșinat, am atins-o. Dacă stau să mă gândesc, probabil că atunci sarinul mi-a afectat ochii. Metroul care venea după al nostru, deja plecase din stația de dinainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
în stație, a schimbat direcția curentului și gazul sarin s-a răspândit și s-a îndreptat spre noi. Să nu fie oare așa? Însă nu știu exact de unde a apărut acest sarin. — Nu sunt sigur, dar oare nu l-ați inhalat cât timp ați așteptat metroul la linia Hibiya? Metroul care se îndrepta spre Naka-meguro, a făcut multe victime la Kamiyachō pe la 08.13, apoi a mers așa până la Kasumigaseki. Dacă s-a întâmplat astfel, înseamnă că pe podeaua din primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
partea din față ca să iau metroul spre Naka-meguro, cu alte cuvinte, lângă vagonul în care fusese răspândit sarinul. — Cât ați așteptat în stație, a venit metroul de pe partea opusă. Ușile erau deschise, sarinul era impregnat în podea și l-ați inhalat. Pe moment nu ați avut nimic, dar simptomele au apărut în timp ce mergeați - nu este un raționament firesc? Dacă e așa, înseamnă că am avut ghinion. Să aștept metroul tocmai în locul acela. Dar nu am simțit nici un fel de miros. Cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
face anestezie și-ți ajunge până în gât. Sincer să fiu, îmi era teamă. «Dacă mor intoxicat cu gaz?» Părea un lucru iminent. «E destul de grav dacă e într-adevăr sarin.» Văzusem incidentul cu sarin Matsumoto și știam că, dacă-l inhalezi, mori. Am trecut de barieră, am urcat scările și am ieșit afară. Am vrut să fumez o țigară, însă fumul nu-mi cobora pe gât și m-a cuprins o tuse teribilă. Mi-am dat seama că și eu inhalasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
inhalezi, mori. Am trecut de barieră, am urcat scările și am ieșit afară. Am vrut să fumez o țigară, însă fumul nu-mi cobora pe gât și m-a cuprins o tuse teribilă. Mi-am dat seama că și eu inhalasem gaz. Cum ieși de la metrou, sunt două cabine telefonice. În fața lor se făcuse o coadă lungă. A trebuit să aștept la rând cam cincisprezece-douăzeci de minute. Programul de lucru la firmă încă nu începuse, totuși mi-a răspuns o colegă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
și ambulanțele. La început încă nu închiseseră intrarea de la metrou și au fost destui oameni care au intrat înăuntru. Eram îngrijorat. Îmi aduc aminte că între timp au venit observatorii din stație și au blocat intrarea. Deoarece eram conștient că inhalasem gazul, îmi era teamă. «Oare o fi bine să plec de aici? N-ar trebui oare să-mi fac analizele? Dacă mă întorc, iau alt metrou spre muncă și, pe drum, leșin? Nu e bine.» Mă gândeam la diverse lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Când mă duc la câte un bar și le dau asta, fetele se minunează, dar de multe ori îmi iese șmecheria. Umbrela. ăsta e un bilet la loto pentru extragerea din săptămâna asta. Medicamente. Și astea tot medicamente. După ce am inhalat sarinul, cunoștințele mele erau îngrijorate și mi-au recomandat tot felul de doctorii. Dacă au efect? Nu știu exact dacă au sau nu. Pe ăsta scrie: „Recomandat de Asociația Clubului de Bătrâni din Prefectura Hiroshima“. ăsta e un walkman. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
urcat în metroul din spatele celui în care era sarin. La Kodemmachō un călător din metroul de dinainte a împins cu piciorul afară, pe peron, punga cu sarin. Se pare că punga a fost aproape de metroul în care eram eu. Am inhalat gazul și, treptat, a început să mi se facă rău. În stație s-a declanșat o urmărire în toată regula. Cei din jur au început să-l interogheze pe pasagerul care a împins punga afară: «Hei, tu ai pus asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cizme din velur; pe dedesubt aveam un pulover în carouri și o fustă gri. La firmă, în afară de zilele în care aveam ședințe, nu era nevoie să ne îmbrăcăm la costum. Așa cum am spus și mai devreme, se pare că am inhalat sarinul în stația Kodemmachō, deoarece, cum a plecat trenul din stație, am început să mă simt din ce în ce mai rău. Mă sprijineam de bară și stăteam în picioare cu ochii închiși. Îmi era greață. Nu îmi venea să vomit, aveam o senzație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
și Kodemmachō, toți pasagerii au fost evacuați. Metroul a mers mai departe și a oprit între Kodemmachō și Ningyōchō. Apoi a sosit A738 (a plecat de la Takenotsuka). Toți călătorii din cele două metrouri care au oprit circulațaia la Kodemmachō au inhalat gazul sarin care plutea în aer și numărul victimelor s-a mărit. În afară de acestea mai sunt declarațiile celor din metroul A750S. „Când mă uit, pământul era vălurit și moale.“ Tokita Sumio (45 de ani) Tokita s-a născut în orașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am mers până la stația Bakuro-yokoyama. Am luat metroul până la Kikukawa. De acolo până la muzeu e cam aceeași distanță ca de la Kiba până la muzeu. Am coborât acolo și mi-am spălat ochii la o țâșnitoare. Nu mai suportam durerea. Credeam că inhalasem fum de la explozie. Știu că în astfel de cazuri sunt emanate diverse gaze. Am întârziat cincisprezece sau douăzeci de minute la muncă. Ochii mă furnicau, capul mă durea. Nu eram în stare să lucrez. Multe lucruri le-au făcut alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
patru persoane care-l întrebau ce s-a întâmplat. Întâi am văzut o femeie căzută la pământ, apoi un bărbat. Există sprayuri paralizante pentru a ține la distanță perverșii, nu? Bănuiam că ea a pulverizat sprayul spre el și a inhalat și ea. De aceea amândoi erau prăbușiți la pământ. Aș presupuneam eu. La picioarele bărbatului erau niște ziare ude. Nu știam ce era cu ele. Probabil că bărbatul acela făcuse pe el și cineva acoperise cu ziare. Dar, lichidul acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la spital cu însoțitor. Pentru că nici noi nu ne simțeam grozav, firma ne-a pus la dispoziție o mașină și ne-am dus toți trei la spital. Când am ajuns la spitalul Bokutō, acolo nu sosise încă nici o victimă care inhalase sarin. Presupun că noi am fost primii. În timp ce așteptam în holul de la spital, am văzut știrile de la televizor. În prim-plan era filmat un angajat de la metrou care se ținea cu mâinile de ochi și stătea jos. Atunci am început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
că această latură a caracterului său l-a determinat să rămână atât de mult în zona de risc pentru a-i ajuta pe răniți, când metroul în care se afla a fost scena unui dezastru la stația Kodemmachō. Drept urmare, a inhalat gaz sarin și a sfârșit la fel de afectat ca cei pe care i-a salvat. Ambulanța nu venea. Poliția nu putea face nimic. Nu are nici un sentiment de ranchiună vizavi de serviciile de urgență care erau atât de prost pregătite pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cu taxiul. Atunci a apărut și ambulanța. Și eu m-am dus cu taxiul la spital. Cât timp i-am ajutat pe ceilalți, nu am avut nimic. După ce am terminat, simptomele au ieșit la suprafață. Cred că prima dată am inhalat gaz la metrou. Un observator era căzut în stație. Celălalt observator a venit sus și ne-a rugat să-i dăm o mână de ajutor. Am coborât din nou la metrou cu alți călători. Aerul deja era îmbibat cu gaz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
fi avut loc, iar eu aș fi avut afecțiuni mai ușoare. La spital am zărit mai multe din persoanele care m-au ajutat să-i salvăm pe ceilalți din stația Kodemmachō. Unele dintre ele erau țintuite la pat. Toate au inhalat gazul în timp ce au ajutat victimele și li s-a făcut și lor rău. Nu vreau să-mi țin gura. Nu pot. Probabil că lumea a început să uite de acest atac. Eu nu o să uit niciodată. Mai am câteva obiecții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
îmi ia cam douăzeci de minute. Nu aveam cum să iau un taxi. Am luat-o pe jos, împleticindu-mă. În timp ce mergeam, am început să văd dublu. Nu puteam să-mi concentrez privirea. Aveam frisoane. Mi-am dat seama că inhalasem ceva acolo. Nu consideram că e atât de grav încât să mă duc la spital. Era ceva care se vindeca dacă mă odihneam. Părinții mei erau acasă. I-am rugat să mă lase să mă întind puțin. Nici ei nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
care se aflau în aceeași stare. Și eu am început să mă simt ciudat. Apoi, unul dintre observatori a leșinat. Unul din cei care ne ajutase să-l cărăm pe bărbat. Acesta a stat mult timp în stație și a inhalat gazul. La barieră m-am așezat pe vine. Nu mai puteam să-mi controlez gândurile ... nu mai vedeam. «Așa ceva nu e normal.» Începeam să mă sufoc. Mi-am dat sema că fusese un gaz. Tușeam. Nu, nu am simțit nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]