850 matches
-
un comunist fanatic, care nu știa o boabă românește, comparat de Duiliu Zamfirescu cu personajele din subterana dostoievskiană și din Amintiri din casa morților, un "criminal care "vede idei", dar nimicește oameni", cum îl caracterizează și Ioan Adam187. Țiganko a inoculat țăranilor ideea că românii vin să le ia pământul, nu să li-l dea așa cum promiteau bolșevicii 188. Acest Țiganko a salutat prezența trupelor românești la Chișinău, convins că au venit să sprijine alipirea Basarabiei la Ucraina bolșevică. Eroarea se
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
români fugiți la Moscova și care, culmea, încă mai credeau că moldovenii sunt români, că trebuie să lupte împotriva României burgheze ca români. Din punctul de vedere al românilor moscoviți, RASSM trebuia să fie "baza României sovietice". Celorlalți li se inoculase deja convingerea că basarabenii nu sunt români, ci o naționalitate de stirpe slavă, conform teoriei moldovenismului. Ciudățenia e că românii bolșevizați voiau comunizarea întregii Românii, pe când moldoveniștii se mulțumeau cu o Basarabie până la Prut. Așa se face că au fixat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
reprodus în condiții de dramatică violență mondială, surprinsă ca atare și de romanul Delirul al lui Marin Preda, roman care nu întâmplător a stârnit proteste insidioase la Moscova, în 1975. Și a fost foarte ușor ca "delirul" mimetic să fie inoculat și în psihismul românilor basarabeni care vreme de peste un veac fuseseră rupți de matricea etnicității, anemiindu-și conștiința națională și devenind o simplă populație. Aceasta este cauza profundă pentru care o mare parte dintre evreii români au alunecat în capcana
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ei cu Hitler, în 1941. Acest greu păcat va fi cauza principală a războiului cu Bucureștiul în următorii cincizeci de ani. Țara continua să fie percepută ca principalul ghimpe din coasta expansiunii sovietice. Adversitatea față de "conservatorismul național" românesc a fost inoculată și țărilor "frățești", cel mai ușor fiind, fără îndoială, cu Ungaria și Bulgaria, virus intrat și-n celelalte țări din Tratatul de la Varșovia, încă de la înființarea din 1955, ca replică la NATO. Atitudinea ostilă în cadrul Tratatului de la Varșovia era generată
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
simplă reorganizare și aplatizare a structurilor organizatorice o nouă abordare În ceea ce privește structura proceselor nu Înseamnă Îmbunătățirea pas cu pas, prin programe tradiționale, care de fapt urmăresc Întărirea unor procese existente să se renunțe la ce este convențional și la ipotezele inoculate În trecut, care se dovedesc inceficiente pentru prezent nu constă În automatizarea unor procese existente, acțiune care de fapt are efecte negative transformări fundamentale pe baza unor proiecte majore nu se realizează prin proiecte mărunte, nefundamentate După opiniile prezentate de
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
lui Harun Pașa. 3. Manualul de istorie pentru clasa a II-a de liceu din Republica Vandana de Nord respectă întru totul adevărul istoric, spre deosebire de cărțile școlare din Republica Vandana de Sud, unde se face o propagandă iredentistă pe față, inoculându-se în conștiințele fragede ale tinerei generații sentimente nepotrivite față de republica soră. Apoi, întrucât cei din Sud au declarat oficial că nu se vor implica mai mult într-o problemă limpede ca lumina zilei, răstălmăcită cu evidentă rea voință de
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
lui Harun Pașa. 3. Manualul de istorie pentru clasa a II-a de liceu din Republica Vandana de Nord respectă întru totul adevărul istoric, spre deosebire de cărțile școlare din Republica Vandana de Sud, unde se face o propagandă iredentistă pe față, inoculându-se în conștiințele fragede ale tinerei generații sentimente nepotrivite față de republica soră. Apoi, întrucât cei din Sud au declarat oficial că nu se vor implica mai mult într-o problemă limpede ca lumina zilei, răstălmăcită cu evidentă rea voință de
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
să se cam lămurească cu Europa (vezi interviul lui Răzvan Munteanu cu cei doi universitari din Kiev, publicat în "Foreign Policy", ian.-febr. 2014). Va fi interesant să urmărim evoluția tineretului ucrainean. Sunt oameni născuți în preajma independenței, li s-a inoculat un soi de naționalism, iar acum se maturizează ca ucraineni, fără să știe că locuiesc, în parte, pe teritoriile lui Carol cel Mare, pe ale slovacilor, polonezilor, ungurilor, românilor, tătarilor și altora. Avatarurile istoriei nu-i interesează prea mult, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Țara noastră pare a fi plină de șefi de promoție și premianți care ocupă funcții manageriale și cred că li se cuvine totul, dar care, de fapt, nu se pricep la nimic. Din rândul acestor tocilari, cărora li s-a inoculat la școală ideea deșteptăciunii lor, se formează, în statele neperformante, o parte însemnată a elitei. Istețimea lor e doar o impresie falsă, pentru că, în realitate, sunt incapabili de originalitate în gândire și acțiune. Pentru a evita imobilismul absolut, acestei elite
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de aur. Principiile etice, cum ar fi compasiunea, solidaritatea, altruismul și generozitatea nu sunt decît niște superstiții ale trecutului. Această nouă religie a economiei s-a insinuat în toate instituțiile societății, inclusiv în ce-le religioase tradiționale. Ea a fost inoculată în conștiințele individuale prin intermediul celui mai mare sistem de propagandă, seducție, manipulare și presiune cunoscut în istorie. Agențiile de publicitate și industria de marketing ne scotocesc sufletele și ne fac să alergăm după toate morile de vînt, aparent în cea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
că nimeni nu se putea feri de privirea pătrunzătoare și vigilentă a ochiului... nu divin, ci politic. Arătând cu degetul, divulgând, marcând pe o hartă focarele de rezistență cuibărite în cotloane crezute sigure sau în adăposturi răzlețe, puterea le dezintegrează inoculând spaima și nesiguranța în conștiințe și ținându-le sub o veșnică amenințare. Supravegherea ostentativă are un rol profilactic, de prevenție. Este o armă a puterii totalitare. O altă practică, încă și mai utilizată, constă în plasarea explicită a unor „informatori
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
propriul meu trecut, uneori uitat, dar pe care piesa citită sau spectacolul la care asist îl reînvie brusc. Reacția mea, fascinația în fața supravegherii în teatru își au rădăcina în această plusvaloare mnemonică al cărei depozitar sunt și pe care o inoculez întotdeauna „istoriilor” de pe scenă la care sunt martor, alternând astfel simpatia pentru „veghere” cu vigilența față de „supraveghere”. Referințe bibliograficetc "Referințe bibliografice" Lucrări de referință ASH, Timothy Garton: The File, A Personal History, Harper Collins, 1997; în versiunea românească: Dosarul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
model comportamental practicat în interiorul acelei societăți. Ea este principalul factor de influență a dorințelor și comportamentului unei persoane. Pe masura ce individul se dezvoltă, el își însușește un set de valori, percepții, preferințe și modele de comportament. Acest sistem valoric îi este „inoculat” de-a lungul vieții de către diverse grupuri sociale, fie acestea primare, secundare sau de referință, cum ar fi familia, prietenii, comunitatea din care face parte, societatea în general, astfel încât individul va fi la un moment dat exponentul unui anume stil
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
a dovedit a fi cel mai eficient tratament pentru expunerea la diferiți stresori. SIT este utilizat și ca tratament menit să-i ajute pe indivizi să facă față cu bine efectelor expunerii la stresori, precum și ca metodă preventivă de a „inocula” persoanele în așteptarea evenimentelor stresante. Acest tratament cuprinde trei faze superpozabile: (1) faza de conceptualizare, (2) faza de formare și exersare de deprinderi și (3) faza de implementare și urmărire. Pe parcursul primei faze, scopurile principale vizate sunt educarea pacientului cu privire la
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
a gândi că nu gândesc”. Toate aceste stări și situații diferite revin la „a gândi”, pentru că În toate se revelează cogito-ul. Descartes nu respinge aceste variante și fațete din care poate surveni cogito-ul, ci distincția pe care ideea intuiției o inoculează În acest gen de obiecție: că ar exista „o gândire care gândește” și o „gândire gândită”. Pentru a-și susține punctul de vedere, el recurge la un argument mai vechi, ce apăruse În disputa dintre realism și nominalism. Potrivit lui Duns
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
începea cu reproșurile stupide: avea impresia că din cauza prea multor cărți de bucate nu pot găti ceva comestibil, zicea că mă rătăcesc printre detalii. Avea el acest principiu învechit, „o gospodină, o carte de bucate“, și încerca să mi-l inoculeze... Ce să zic, uite cine-mi făcea mie educația: unul care aflase de la mine de existența punctului G. Și când l-am pus să-mi arate pe unde crede că ar fi acesta localizat, mi-a indicat genunchiul... La mintea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
rămâne, astfel, oglinda cea mai fidelă a propriei țări, sigiliul ei inconfundabil. Își spune: „Am întors spatele «patriei» mele, dar târâi după mine, departe de ea, toate obsesiile pe care mi le-a lăsat moștenire, pe care mi le-a inoculat de la naștere, ba chiar dinainte de ea” (III, 321). I-a întors spatele?! Da, dar în același timp îi rămâne credincios și suferă pentru ea. Iată: „Există un singur cuvânt pentru a defini poporul în care m-am născut și căruia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și speri și (nu-i firesc) greșești,/ Când îți învingi în luptă îndoiala/ În fața conștiinței omenești/ Atunci e mai cinstită chiar greșeala." Întreaga generație de poeți 1960-1970 stă sub semnul neliniștii, al încrederii și al neîncrederii, al unor stări limită inoculate de poetul luptei cu inerția care a impulsionat cele mai diverse aspecte și atitudini creatoare, punând un mare semn de întrebare la ceea ce a fost și ceea ce va deveni poezia în viitor. * * * Momentul de trecere spre poezia ultimului deceniu l-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
diferențiată. Băieții din sistem guvernează cu o serie de învățături (de multe ori teziste și false!) care pot fi oricând descalificate social și dezautorizate epistemologic dincolo de "puterea" lor slabă de simboluri media. Băieții din sistem lucrează pe la spate, atacă subversiv, inoculează minciuni, pun presiune asupra incomozilor gândirii lor autosuficiente. Acești inteligenți și rafinați sunt fără limite (legale și de bun simț) atunci când își urmăresc scopul declarat de "apărători ai sistemului". Cazul lui Julian Assange este unul elocvent despre cum poate cunoașterea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dintre credință sau ideologie aplicată pe tehnologie. O formulă, într-adevăr, fără precedent pentru omenire. Credința, ideologia și tehnologia formează scheletul puterii politice moderne. Credința poate fi psihanalizată. Ideologia destructurată, iar tehnologia (politico-mediatică) scurtcircuitată... Iluzia că Politikul conduce lumea este inoculată de media modernă. Legea (ai dreptul să...) și suveranul (este interzis să...) nu mai pot fi formule discursive funcționale într-o societate globalizată ca a noastră. Problema puterii, a manifestării ei intrinseci este cea formulată de Foucault: orice tip de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
existențe domestice, amăgitor protejate între pereții lor. Sînt secțiuni operate în spațialitatea reconfigurată cu mijloacele ficțiunii, în narațiune. Sînt locuri paradoxale, împlinind simultan o "scriere" exterioară, vizibilă și una deductibilă, a destinelor care se atașează existenței lor. Li s-a inoculat o transparență neverosimilă. Zidurile lor trainice, iluzia "reliefului" mural pe întinderea nedeterminată a unei așezări labirintice par a se lichefia sub unghiul primei priviri scrutătoare. Unghiul vederii se ajustează potrivit situației diegetice, relevînd postura de privitor, de privit, de simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
căci îmi dau seama că scrisorile își capătă înțelesul, numai când ea le comentează și opune și punctul ei de vedere..."21 Prietenul dispărut tragic, dar pe care îl simte încă aproape, ca și actrița dezbrăcată fizic și sufletește, îi inoculează lui Fred gândul sinuciderii. Întâmplarea de fapte și oameni" din după-amiaza de august e prefigurarea destinului său. Nimic neașteptat în faptul că acesta se va desăvârși în Epilog II. Personajele din romanele sale sunt personalități puternice, cu o bogată viață
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
propriu-zisă într-un cadru intim, discret ori, poate, pe ascuns, într-un fel de clandestinitate. Vinovăția resimțită de creator ar fi de neconceput dacă opera s-ar realiza în prezența lucidă a Supraeului. Conștientizat și obiectivat, sentimentul de culpă îi inoculează autorului tendința de a-și "vampiriza" obiectul propriei creații, hrănindu-se din el așa cum copilul își astâmpără foamea prin mama sa. Într-o povestire de Edgar Poe, pictorul execută portretul soției. Pe măsură ce lucrarea avansează, femeia-model devine tot mai palidă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trăiesc ca într-o rezervație, sau într-o imensă eprubetă, cu impresia fermă că aceasta e lumea, că așa arată ea dintotdeauna... Produsele "noii culturi" se impun în special prin media, prin filme și prin publicitate. Un adevărat bombardament mediatic inoculează treptat, subliminal, "valorile" noii ere, programînd individul într-o manieră hipnopedică, inculcîndu-i-se gesturi, atitudini și comportamente "potrivite". Aceasta începe încă din copilărie, cu ajutorul televizorului, calculatorului și al unei educații "adecvate" și continuă, desigur, la maturitate. În ficțiunea (?) lui Huxley, oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
le trăiește. Și de altfel, cine e acest eu de la începutul celor trei propoziții ? (AA) Omul acesta ars de viu, "omul streașinilor", cum singur se definește, este însă subiect al unei autoficțiuni, căci se confundă cu ideile sale, și își inoculează acest cancer generalizat, devenind un caz excepțional de autointoxicare : "Sunt surprins să văd în ce măsură am fost influențat de ideile mele. Mi se pare că abia acum le înțeleg cu adevărat [...] Am devenit propriul meu discipol." (AA) Deoarece, mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]