2,937 matches
-
internațional a fost caracterizat de o stare de tensiune (în prima parte a războiului rece) cele două state riverane nu au avut posibilitatea de a stabili relații de bună vecinătate, fiecare fiind influențată în politica să externă de "tutorii" lor, insă odată cu relaxarea tensiunii și promovarea "coexistentei pașnice" la nivel internațional, relațiile între cele două state vecine aveau și ele să se modifice în mod radical, spre beneficiul amândurora. Este de menționat că lucrările inițiate de către RPR la granița cu RPFI
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
să comentăm mai intâi in mod sumar, câteva aspecte de bază legate de proprietate. 1. Scurt istoric asupra dreptului de proprietate Fără Îndoială, doresc ca această lucrare să aibă utilitate practică pentru cititori și in mod deosebit pentru colegii mediatori, insă, consider că nu este lipsit de importanță faptul de a rezuma și comenta câteva aspecte privind originea și evoluția proprietații. Totul a plecat de la proprietățile din timpul Imperiului Roman. Ca și la noi, romanii cunoșteau la Început doar proprietatea inviduală
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
și nici nu poate să se petreacă Într-o sală de judecată, unde se aplică o procedură strictă, bazată pe codul de procedură civilă. Este adevărat că grănițuirea nu este o activitate ușoară nici pentru părți și nici pentru mediator, insă, după cum au fost soluționate până În prezent numeroase asemenea conflicte, calea amiabilă rămâne cea mai simplă și eficientă procedură, sub toate aspectele sale, pentru grănițuirea proprietăților vecine. Părțile, dacă sunt de bunăcredință, pot singure să aprecieze care trebuie să fie cea
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
la data de 12.11.1971 la executarea unor lucrări de delimitare a teritoriilor administrative ale comunelor M si G, ocazie cu care s-ar fi trasat o anumită linie de hotar descrisă in cuprinsul documentelor cadastrale existente la dosar, insa in prezent intre cele doua pârâte ar exista neînțelegeri cu privire la existența unei anumite linii de demarcație intre cele doua localități, la dreptul de proprietate asupra unui teren de cca. 50 ha. situat in pct. Sub. Deal, T.54, 55, 62
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
mare, ce conținea o vopsea pe bază de ulei din nucă de tairí și cărbune vegetal, îl așeza ușor deasupra celei de-a două linii a desenului. Tapú Tetuanúi se întreba dacă ar fi în stare să reziste încă o dată, insă bătrânul nici macar nu-i dădu timp să găsească un răspuns, lovind din nou, ridicând pieptenele, înmuindu-l iarăși în vopsea și așezându-l pentru a treia oară, cu siguranta celui care a făcut același lucru de un milion de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Pielea e puternică, dar vreau să văd dacă se cicatrizează bine sau dacă se infectează. Întoarce-te peste cinci zile. Băiatul privi cu oarecare dezamăgire urma negricioasa de pe antebraț - doar ceva mai mare ca buricul unui deget - si încerca săinsiste, insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sud în urmă cu 23 de ani, expediție ce fusese tarata de furtuni teribile până într-Al Cincilea Cerc, într-un loc în care apele se solidifica, formând uriașe insule albe și înghețate. Toți însoțitorii săi muriseră în acea aventură, insă Miti Matái reușise să învingă frigul, foamea și vânturile puternice, să revină către nord și să găsească, în mijlocul oceanului, o insulă minusculă, situată la peste șase mii de mile depărtare. Înainte de a pleca în această călătorie, Miti Matái obținuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se strâmbe că un animal încolțit, aruncând cu pietre în ei în timp ce îi insultă într-o limbă de neînțeles. Acoperit de noroi și de zgârieturi, plin de sânge și cu piciorul atârnând, oferea o priveliște de-a dreptul deplorabilă, insă agresivitatea trăsăturilor lui, ura din ochii lui și, mai ales, hidoșenia tatuajelor care-i acopereau corpul îl făceau să pară o ființă apocaliptica, scapătă din Iad. Dintre sprâncene îi porneau două linii negre, care se lățeau pe masura ce urcau pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putea ține pe picioare, rezemându-se de o stâncă, astfel că, la a patra încercare, îl nimeri exact în față, făcându-l să se prăbușească pe spate, urlând de durere. Chimé se aruncă îndată asupra lui, învârtind ghioaga în aer, insă Vetéa Pitó îi strigă tăios: — Să nu-l omorî!... Să nu-l omorî!... El e singurul care ne poate lămuri de unde-a venit. Uriașul din Farepíti se supuse, mulțumindu-se să-și lovească scurt victima în moalele capului. Sălbaticul rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
luăm cu noi. Tăiară o ramură groasă, o curățară de frunze și, legându-și victima de mâini și de picioare că pe un porc sălbatic, porniră spre sat purtându-și povară pe umeri, asudând și înjurând. Era un efort deosebit, insă merită, căci pe înserate își făcură intrarea triumfala în Marae, unde erau strânși adulții, si depuseră la picioarele lor corpul bestiei și armă lui ceaneobișnuită, acoperită cu desene. Majoritatea celor de față nu-și puteau crede ochilor, iar chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era considerat ca fiind aproape de neatins, cam așa cum era Marea Întunecoasa 1 pentru strămoșii noștri, care stabiliseră drept granița a lumii cunoscute insulele Canare. Ei știau că lumea nu se termină acolo unde se termină cel de-al Patrulea Cerc, insă erau la fel de conștienți că intrarea în cel de-al Cincilea era ca și cum ar pătrunde într-un vid din care le-ar fi fost imposibil să se mai întoarcă. De fapt, în memoria celor din Bora Bora nu există decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ultimul, munceau din zori și până în noapte, construirea Mararei ( Peste Zburător), căci așa hotărâse Consiliul că se va numi vasul, înainta foarte încet. Roonuí-Roonuí și războinicii lui își pierdeau răbdarea calculând avansul aproape irecuperabil pe care îl aveau dușmanii lor, insă impasibilul Miti Matái părea să ia totul cu calm, asigurându-i că doar cu un vas care să se comporte ca un adevărat peste zburător aveau o cât de mică șansă de a ieși cu bine dintr-o aventură atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și numai o navă rapidă și manevrabila ne va putea aduce înapoi acasă. Tapú Tetuanúi, care nu renunțase la hotărârea de a lua parte la expediție, se prezenta la casa fostului său maestru, venerabilul Hiro Tavaeárii, să îi ceară sprijinul, insă bătrânul îi arată că, în situația dată, el era ultima persoană care putea interveni în favoarea lui. —Acum eu reprezint legea, îi spuse. Iar legea prevede că neinițiații nu pot lua parte la războaie. Eu te apreciez, adaugă. Sunt convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ai lui. —Și ei? Miti Matái le aruncă o privire pătrunzătoare, cu care parcă încerca să le măsoare puterile. Au să vină și ei. Vetéa Pitó și Chimé din Farepíti erau pe punctul de a îngenunchea să-i sărute picioarele, insă îi opri imediat. Nu vă bucurați prea tare, îi avertiza. O să vină clipe când o să vă doriți să vă-ntoarceți, fie și înotând. Îl privi pe Chimé. Tu o sa vâslești până când o să-ți sângereze mâinile... Se întoarse către celălalt. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că nu ar ajunge nici până pe coastele Rairateei. Atunci va trebui să găsim pe altcineva, insistă Navigatorul-Căpitan. De sălbaticul asta am nevoie. Roonuí-Roonuí propuse organizarea unei expediții rapide în oricare dintre insulele învecinate, cu scopul de a captura un prizonier, insă Hiro Tavaeárii se opuse cu fermitate: —Pentru prima oara în ultimii ani este pace între noi și vecinii noștri, spuse. Și nu mi se pare potrivit să riscăm ruperea acestei păci tocmai în momentul în care cei mai buni războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nimic, recunoscu Navigatorul-Căpitan. Nu face altceva decât să răcnească și să amenințe. Însă tatuajele sunt de o valoare inestimabila. De acord! admise bătrânul. Nu-mi face nici o plăcere, dar iată care este decizia mea: prizonierul va fi sacrificat zeului Tané, insă pielea va fi îndepărtată și păstrată, pentru nevoile expediției. Dar nu va mai fi bună de nimic dacă trece Marara peste el. Răspunsul fu rece și dur, desi bătrânul îl rosti aproape cu scârba: — Când o să treacă Marara peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puțin de trei sute de metri patrati, ridicau destule probleme, de aceea voiau să facă tot posibilul pentru a evita altele, prostești. Nimeni nu se îndoia că Miti Matái va ști să-și impună autoritatea asupra celor aflați sub comanda sa, insă Navigatorul-Căpitan era primul care recunoștea că un echipaj mâncat de păduchi devenea neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară veni clipă îmbarcării, nu doar pentru că apusul soarelui era un moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sublinie ea, si adaugă cu un nou zâmbet: Știai că este nepoata mea? Nu, se miră băiatul. Habar n-aveam. Ei bine, de fapt soțul meu îi era unchi și, după ce a murit el, nu prea ne-am mai vizitat, insă înainte de a pleca a trecut pe la mine și m-a rugat să am grijă de voi și, daca este posibil, să fiu eu cea care să vă satisfac, atunci când doriți. Ridică din umeri oarecum distrata. Bine-nțeles, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
regiune, căci, în momentul când trebuiau să-și aleagă viitorul, erau nevoiți să cântărească, cu cea mai mare grijă, argumentele pro și contra unei decizii atât de importante. Intrarea în grupul Arioi asigura înaintarea mult mai comoda pe drumul reușitei, insă prețul ridicat pe care deseori se vedeau nevoiți să-l plătească cei care o făceau îi descuraja pe aceia care considerau că libertatea este o monedă mult prea prețioasă pentru a o irosi cumpărând cu ea succesul. Chimé era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nici un curios n-a apucat să trăiască o sută de ani. Nici un scufundator nu visează să trăiască o sută de ani, glumi Vetéa Pitó. Dacă mi-aș fi dorit asta, mi-aș fi ales altă meserie. Discuția se opri aici, insă Tapú Tetuanúi nu putea să nu se simtă neliniștit în fața posibilității că o persoană de care se simțea atât de apropiat să cadă în capcana unor oameni care aveau să sfârșească prin a-l îndepărta de vechii lui prieteni, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin, șase deosebească de clipocitul monoton al mării, insă sfârși prin a ridica din umeri, recunoscându-și neștiința. N-am nici cea mai mică idee, recunoscu. Miti Matái dădu de câteva ori din cap, ca și cum acesta ar fi fost răspunsul de care se temea, după care continuă cu întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aș concentra până când aș sesiza diferența dintre valurile astea și cele de ieri sau de săptămâna trecută. Tapú Tetuanúi încerca să găsească cuvintele prin care să-i arate cât de mult îi mulțumea pentru interesul pe care i-l dovedea, insă cineva murmura cu o voce aproape șoptita, dar și foarte grăbita: Teatea Maó! Teatea Maó! Tapú Tetuanúi întinse brațul aproape instinctiv, prinse femeia de dupa gât și o trânti pe punte, aruncându-se la rândul lui lângă ea, luptând pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făcut-o și până acum, zise Miti Matái. Orice alt echipaj s-ar fi arătat nemulțumit să părăsească un asemenea loc, în care se bucurau de toate plăcerile și comoditățile, si sa se înghesuie iarăși în spațiul limitat de pe vas, insă bărbații și femeile de pe Peștele Zburător nu formau un echipaj oarecare, si se părea că singura lor dorința era aceea de a ajunge cât mai curând în locul unde se ascundeau cei care le pricinuiseră atâtea necazuri. Faptul că patru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tăcere aproape totală; s-ar fi putut crede că acel grup de femei și bărbați avea nevoie de această liniște pentru a se putea obișnui cu gândul că tocmai trecuse pragul către necunoscut. Marea era mereu aceeași, pacifica și amabila, insă cerul era deja altul, iar pentru navigatorii polinezieni acesta era mult mai important decât însăși marea sau decât însuși pământul. Ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, în aceeași noapte se petrecu ceva care îi impresiona profund. Luna, care încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
abia se ridicase puțin deasupra liniei orizontului, când două lumini strălucitoare își făcură apariția dinspre răsărit, se apropiară de ei și trecură pe la mai puțin de o jumătate de milă depărtare. Erau precum ochii unui monstru ieșit din adâncurile oceanului, insă încordându-și privirea, oamenii de pe Marara ajunseră la concluzia că nu era vorba despre un animal de mare, ci de cea mai mare și mai ciudată navă pe care o văzuseră până atunci, căci calculară că trebuia să aibă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]