1,276 matches
-
a adaptării la rău, cu beneficiile și riscurile sale de neocolit. Perspectiva unei schimbări de regim a fost - până în ultima clipă - cvasiinexistentă. În consecință, eram cu toții pregătiți pentru o cursă lungă, practic fără sfârșit. Un amestec de resemnare, sublimare a insatisfacțiilor, viclenie conjuncturală, melancolie și umor - aceasta era recuzita curentă a supraviețuirii noastre”. Tot el citează observațiile bine făcute ale lui Mihai Botez, pentru care supraviețuirea ar fi fost o artă, „chiar demnă, sub dictatura comunistă, combinând supunere bine calculată, criticism
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
familial și traiectorii sociale; 5. prietenii: criterii de recrutare, norme de reunire; distracții; invitații, mese; teme de discuție; 6. viața comunitară: cartierul, viața la bloc, vecinii; 7. structuri sociale: grupuri sociale integrate (sugestii: actori, milițieni, securiști); grupuri sociale marcate de insatisfacții (intelectuali, țărani); 8. practici culturale (cartea ca semn de distincție). Cu ajutorul studenților de la studii aprofundate și master 1, s-au realizat 46 de interviuri. În continuare, vom încerca să prezentăm principalele idei ce se desprind din analiza acestora. După o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oamenilor în ultimii ani ai lui Ceaușescu, sociologul Pavel Câmpeanu constată: „Dominată de goana după hrană, viața lor cotidiană, marcată în egală măsură de lipsa de căldură, de apă curentă, de electricitate, de detergenți etc., se desfășura în preajma limitei dintre insatisfacție și disperare. O mare parte din viața lor, ei și-o petreceau făcând coadă, cu speranța nesigură de a cumpăra un aliment pe care nu îl doreau și care, adeseori, se dovedea de nemâncat... Acumulate de-a lungul anilor, umilirile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
industriale sau agrare ca având doar producție (Appadurai, 1986, pp. 8-9). El susține că ar trebui să existe o atenție sporită pentru „traiectoria totală de la producție, schimb/distribuție și consum” (Appadurai, 1986, p. 13). O altă critică a apărut din cauza insatisfacției crescânde față de dihotomiile ce separau grupurile privite doar prin prisma termenilor de societate/economie (statele-națiune, „modernitate” etc.) de grupurile ce aveau doar „cultură” (grupurile prestatale, „primitive”, „izolate” etc.). Atenția acordată consumului constituie astfel „un efort de a restaura dimensiunea culturală
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dan Lungutc "Dan Lungu" În anii ’80 ai socialismului real din România, cozile reprezentau un fenomen cotidian, aproape banalizat. A sta la rând era un act obișnuit, încununat de bucuria succesului atunci când ajungeai să obții produsul dorit sau umbrit de insatisfacție în cazul ratării, dar prea puțin (cu excepții, firește) considerat un act anormal, revoltător. În distribuția rolurilor în familie, statul la coadă era gestionat cu grijă, căzând în principal, dar nu exclusiv în sarcina membrilor cu un stoc de timp
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de a produce bunuri cât mai puține și de calitate cât mai slabă, tendință atenuată de nevoia actorilor sociali de a consuma pentru a putea produce (mijloace de producție) și de potențialul de revoltă al acestor actori în cazul acumulării insatisfacțiilor. La limită, explicația falimentului economic drept cauză a dezintegrării regimurilor socialiste de tip sovietic ar fi perfectă atât timp cât economia acestor regimuri nu ar fi putut asigura cantitatea de bunuri necesare supraviețuirii forței de muncă, ceea ce nu s-a întâmplat nici
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acestor regimuri nu ar fi putut asigura cantitatea de bunuri necesare supraviețuirii forței de muncă, ceea ce nu s-a întâmplat nici în România și nici nicăieri în altă parte în blocul țărilor estice 1. Îndreptarea atenției către cauze legate de insatisfacția actorilor sociali nu scoate din joc factorul economic, ci doar deschide un evantai mult mai larg de posibilități în căutarea explicațiilor, insatisfacția cu privire la nivelul de trai fiind una dintre ele, poate chiar principala. O altă sursă a penuriei și, implicit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
România și nici nicăieri în altă parte în blocul țărilor estice 1. Îndreptarea atenției către cauze legate de insatisfacția actorilor sociali nu scoate din joc factorul economic, ci doar deschide un evantai mult mai larg de posibilități în căutarea explicațiilor, insatisfacția cu privire la nivelul de trai fiind una dintre ele, poate chiar principala. O altă sursă a penuriei și, implicit, a proliferării cozilor, indirectă de această dată, este lipsa de performanță a întreprinderilor socialiste. Dacă slăbiciunea regimului pentru investițiile în industrie, mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1954, desființare precedată de faimoasa Plenară din 19-20 august 1953, când fuseseră reduse fondurile destinate investițiilor. Tot în 1981 s-a publicat și acel program de „alimentație rațională”5 elaborat la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu, cu scopul de a scădea insatisfacția populației față de criza alimentară. În cazul României, stalinismul economic, adică subordonarea politică severă a logicii specifice câmpului, se asociază, atât în anii ’50, cât și în anii ’80, cu apariția crizelor de alimente, a raționalizării cu ajutorul cartelelor și cu proliferarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este că încrederea în persoanele care conduceau, mai ales în clanul Ceaușescu, era mult mai mică decât în instituții sau în ideologia comunistă. Acolo unde nu mai există încredere și nici interes (ca în cazul nomenclaturii), perceperea imoralității sistemului creează insatisfacție, dezgust și ostilitate sau revoltă, ce e mai mult decât lipsa de încredere, aspect asupra căruia nu m-am oprit deloc. Fenomenul cozii focalizează atenția asupra inechității distribuției bunurilor centralizate de sistem ca sursă a imoralității regimului, considerând că regimul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
protestau împotriva funcționărimii comuniste care administra Valea Jiului și care profita cvasi„vampiric” de munca epuizantă a minerilor. Minerii intuiau astfel existența unei nomenclaturi birocratice (pe lângă cea politică și represivă reprezentată de PCR și Securitate), care era un alt factor de insatisfacție în ceea ce-i privea: funcționărimea respectivă (fără nici un risc de viață) beneficia financiar, în detrimentul salariilor cuvenite minerilor. Prin lozinca „Jos burghezia proletară!”, deși naiv, minerii din Valea Jiului ironizau comunismul prin chiar una dintre formulele demagogice și clișeele acestuia, și anume
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
declarat că munca pe care o prestau depășea modul cum era aceasta retribuită, iar 6 (27,3%) au acuzat incapacitatea profesională a celor care dețineau funcții de conducere. 10 (45,5%) dintre persoanele intervievate au afirmat că trăiau sentimente de insatisfacție și depresie legate de viața profesională, unele dintre acestea adăugând faptul că trăiau cu speranța de a ajunge cât mai repede la vârsta pensionării. De asemenea, pe parcursul defășurării activității profesionale până în 1989, 5 (22,7%) au afirmat că au fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prejudiciate la locul de muncă, în mod obișnuit prin: transferuri, concedieri, retribuție necorespunzătoare, retrogradări. Nedreptățile suferite la locul de muncă și excluderea din procesul de decizie instituțională marcau izolarea lor în cadrul colectivului de muncă și se asociau cu sentimente de insatisfacție profesională și depresie. Pentru a evita conflictele la locul de muncă și pentru a nu atrage și alte dezavantaje în afara celor existente, majoritatea persoanelor intervievate au recurs la un conformism aparent, prin atitudini de mimare a respectului și aprobării, ceea ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
după absolvirea școlii. Câștigul ar fi atât de partea comunității care va putea să‑și integreze eficient membrii în activitățile productive, cât mai ales de partea elevului care nu va mai fi victima unei orientări și pregătiri aleatorii generatoare de insatisfacții și conflicte în plan școlar și profesional. Se vorbește tot mai mult despre serviciile de consiliere pe baze științifice pentru o eficientă și optimă orientare școlară și profesională. Această activitate extrem de dificilă are în vedere mai multe direcții de acțiune
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
creativitate și responsabilitate decât activitățile de execuție. Toate aceste caracteristici reprezintă însă surse importante ale satisfacției muncii. Putem deci presupune rezonabil că pe măsură ce urcăm spre vârful ierarhiei unei întreprinderi, sursele de satisfacție se vor multiplica mai rapid decât cele de insatisfacție. Ciclul de cristalizare a unei legi cauzale ar putea fi următorul: ANALIZA TEORETICĂ (Model explicativ ipotetic al procesului de producere) → IPOTEZĂ DE RELAȚIE CAUZALĂ → VERIFICARE EMPIRICĂ A IPOTEZEI CAUZALE → LEGE CAUZALĂ. • Garanție a generalității relației cauzale, cât și a caracterului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unui sens al cauzării. Să reluăm exemplul relației dintre satisfacția muncii și performanță. Măsurarea empirică nu este capabilă să determine, de regulă, aici o secvență temporară. Orientarea relațiilor umane a avansat un model explicativ plauzibil al procedurii performanțelor de către satisfacție: insatisfacția este un demotivator, generează atitudini negative față de muncă, pe când satisfacția, dimpotrivă, motivează performanța, creează o atitudine pozitivă față de muncă, susține asumarea de responsabilități. Dacă vrem deci să creștem performanța, trebuie să acționăm asupra satisfacției în muncă, unul dintre determinanții săi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
baza unei comparări nestructurate între diferitele avantaje și dezavantaje ale soluțiilor alternative, și nu a unui calcul sintetic de eficacitate. De cele mai multe ori, aș adăuga, comparația se face între o alternativă practică, în legătură cu care s-a acumulat deja destul de multă insatisfacție, și o alternativă nouă, care trebuie să probeze că, pe de o parte, este viabilă, iar pe de altă parte, este superioară în ceea ce privește o serie de consecințe funcționale considerate importante. Este cazul comparării sistemului tradițional de asigurare a disciplinei în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
oarecare. Un stil deconducere incompetent și abuziv dintr-o întreprindere costă respectiva unitate nu numai prin performanțele economice slabe, dar și prin mulțimea de consecințe negative pe care le are: afectează negativ satisfacția muncii, generează tensiuni interpersonale, surse generale de insatisfacție, distruge simțul participării și al responsabilității. Acestea sunt resurse atât ale întreprinderii (resursele umane), cât și ale altor sisteme (politic, financiar etc.). În acest sens, multe dintre consecințele funcționale laterale negative ale unui element sunt incluse în costurile acestuia: reducerea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sugerează că ar exista un mecanism structural mai profund de reproducere a stratificării sociale, care este responsabil de această constanță surprinzătoare a mobilității sociale în ciuda variației celorlalte condiții contextuale. În ultimele decenii s-au întreprins numeroase măsurători ale gradului desatisfacție/insatisfacție cu viața: în diferite țări, în diferite grupuri sociale. Surprinzător este faptul că indiferent de tip, loc, condiții, tinde să apară o distribuție normală a gradului de satisfacție/insatisfacție, în care aproximativ 1/6 din populație manifestă un nivel ridicat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În ultimele decenii s-au întreprins numeroase măsurători ale gradului desatisfacție/insatisfacție cu viața: în diferite țări, în diferite grupuri sociale. Surprinzător este faptul că indiferent de tip, loc, condiții, tinde să apară o distribuție normală a gradului de satisfacție/insatisfacție, în care aproximativ 1/6 din populație manifestă un nivel ridicat de insatisfacție și 1/6 un nivel ridicat de satisfacție, restul de 4/6 manifestând o satisfacție moderată (Zamfir, 1977). O asemenea distribuție relativ constantă, indiferent de alte caracteristici
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
viața: în diferite țări, în diferite grupuri sociale. Surprinzător este faptul că indiferent de tip, loc, condiții, tinde să apară o distribuție normală a gradului de satisfacție/insatisfacție, în care aproximativ 1/6 din populație manifestă un nivel ridicat de insatisfacție și 1/6 un nivel ridicat de satisfacție, restul de 4/6 manifestând o satisfacție moderată (Zamfir, 1977). O asemenea distribuție relativ constantă, indiferent de alte caracteristici social-economice și culturale ale grupurilor, este explicată prin procesul structural mai profund de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fără a se ține seama de condițiile particulare), reacție susținută de accentuarea „spiritului de corp” (g) (în fața controlului accentuat, membrii organizației se susțin reciproc, se acoperă, se justifică). Rigiditatea comportamentului duce însă la sporirea dificultăților cu clienții și la creșterea insatisfacției acestora. Apare astfel riscul ca organizația să se afunde într-o stare cronică de rigiditate, în care exigența de control generată de insatisfacția clienților întărește reacția de apărare a membrilor organizației, care ia forma unui comportament și mai rigid, birocratic
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reciproc, se acoperă, se justifică). Rigiditatea comportamentului duce însă la sporirea dificultăților cu clienții și la creșterea insatisfacției acestora. Apare astfel riscul ca organizația să se afunde într-o stare cronică de rigiditate, în care exigența de control generată de insatisfacția clienților întărește reacția de apărare a membrilor organizației, care ia forma unui comportament și mai rigid, birocratic, orientat exclusiv spre conformarea la norme și reguli, indiferent la necesitățile specificate ale clienților. Figura 6.2. Dinamica unei organizații în fața dificultăților cu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei organizații în fața dificultăților cu clienții (apud March și Simon, 1964) unde: — = circuite intenționate și ---= circuite neintenționate Corecție. Sistemul poate însă dezvolta și un circuit amortizor, care îl împiedică să evolueze spre o stare de rigiditate completă. Se dezvoltă o insatisfacție specifică a clienților față de comportamentul rigid, birocratic, care exercită presiuni asupra organizației să relaxeze exigențele de fidelitate la norme și reguli pentru rezolvarea flexibilă a situațiilor particulare (h). Datorită acestui nou mecanism, sistemul tinde să se stabilizeze într-o stare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu încerce să o ia înaintea celorlalți. Fiecare persoană orientată spre minimizarea așteptării sale ar fi tentată, dacă poate, să o ia înaintea celorlalte persoane care așteaptă. Un asemenea comportament este însă de natură să genereze conflicte, tensiuni, incertitudine și insatisfacție pentru celelalte persoane. Pentru a evita acest efect agregativ negativ, fiecare persoană va fi interesată să susțină norma generală a respectării rândului. Această normă nu exprimă o finalitate primară a suprasistemului, ci este impusă acestuia de sistemele componente, de persoanele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]