1,213 matches
-
El realizează ceea ce reprezintă o „situație-limită” (K. Jaspersă. Iov este plasat Într-o situație-limită, caracterizată prin suferință și care Îi Închide existența. Dar sursa acestei suferințe, ca și cea a fericirii lui, este una singură - Dumnezeu, de care omul este inseparabil. În suferința sa, Iov este asistat de prietenii săi cei mai apropiați, care vin ca să Împartă cu el durerea și să-l consoleze. Este un gest sufletesc și moral care exprimă mila, iubirea pentru aproapele său. Suferința și durerea, nenorocirea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
clasice, precreștine, care vedea În situația tragică rezolvarea vinovăției și, prin aceasta, restaurarea umanului, morala creștină oferă o nouă perspectivă. În conformitate cu morala creștină, condiția umanului trebuie păstrată și salvată ori de câte ori ea este amenințată. Persoana umană, creație a lui Dumnezeu, este inseparabilă de divinitate, prin iubire. În creștinism, omul nu mai este singur, ci Într-o permanentă relație de comuniune cu Dumnezeu (arhetipul Tatălui creatoră. Iubirea este mai puternică decât păcatul. Din acest motiv, persoanei păcătosului i se deschide perspectiva mântuirii, a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Deși, de regulă, acestea sunt studiate În sfera culturii, semnificația, sau mai exact funcția lor, este psihologică și morală, motiv pentru care noi considerăm că ele fac parte din tematica Psihologiei Morale și le vom analiza În continuare. Omul este inseparabil atât de suferință, cât și de fericire. Existența umană oscilează permanent Între acești doi poli. Ambele stări sunt, dincolo de aspectele lor corporale și sufletești, experiențe ale conștiinței, interioare persoanei umane, dar și ale sufletului colectiv. Acestea sunt reproduse În mod
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
legată de despărțirea de cel care a murit. Aparent, cele două mari grupe de experiențe psihomorale ale durerii și plăcerii au un pronunțat caracter cultural, ca forme de manifestare. Ele sunt conduite spontane sau programate, cu caracter simbolic, absolut obligatoriu, inseparabile de viața individuală sau colectivă. Din acest motiv, suntem obligați să le cunoaștem semnificația internă. Rolul lor este de a ușura traumatismul sufletesc și moral al despărțirii. Dacă am stabilit faptul că ele sunt conduite culturale ritualizate, ne Întrebăm ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanei mele, identitatea este limita mea psihologică, așa cum mi-o reprezint eu Însumi. Eu mă percep ca trup personal, pentru mine. Prin aceasta, eu exist pentru mine, sau În sinea mea, ca ceva care este exclusiv al meu, cu caracter inseparabil. A fi În sine, mă face să fiu, să mă simt propriul meu subiect. Dar În momentul În care Eu mă reflect și mă reprezint ca subiect pentru mine, În mod paradoxal, prin faptul că mă gândesc pe mine Însumi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fetișismului cultural, sau patologic, cu caracter substitutiv. Orice fetiș este un substitut simbolic al unei prezențe, ceva care Înlocuiește și perpetuează o absență de care nu mă pot lipsi. Se pune problema raportului psihologic dintre prezență și absență. Ele sunt inseparabile În raporturile dintre mine și celălalt. Nu poate fi absent decât cel care mi s-a Înfățișat anterior, pe care l-am văzut cel puțin o dată. Absența este suspendarea concret-obiectivă a persoanei. Eu o Înlocuiesc, În acest caz, cu amintirea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și anume: aă Într-o formă posesivă, prin „a-fi-cu-și-pentru-celălalt”, ceea ce semnifică a accepta posesiunea celuilalt. Prin aceasta, fiecare acționează asupra libertății celuilalt. „A-fi-Împreună” Înseamnă fie a-l domina pe celălalt, fie a-i ceda. bă Prin indiferență, situație care face inseparabilă relația de „a-fi-cu-și-pentru-celălalt”. Mă simt izolat, marginalizat, alienat, condamnat la indiferență și singurătate. Apare angoasa, dezgustul de viață, disperarea. Aceasta Îmi va dezvolta o atitudine de protest. că A-fi-Împreună, a fi integrat Într-o comunitate, a aparține unui grup. În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Eu are nevoi pulsionale de factură oedipiană, dar și nevoi spirituale de factură moral-prometeică. Acest aspect al persoanei umane este dat de faptul că ea este În mod permanent dublată de un alterego, care o reprezintă și de care este inseparabilă. Vom analiza această temă În continuare. Rămânând Însă cantonați În sfera preferinței interpersonale, vom admite că atât Întâlnirea, cât și relația de intimitate a unei persoane cu o altă persoană sau cu ceilalți este legată de existența unui model intern
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
anumită asemănare Între persoanele respective, contribuind la atracția lor reciprocă. Treptat, se va construi un model și un stil comun care va apropia, va consolida și va menține această legătură, care, cu timpul, se va transforma Într-un cuplu distinct, inseparabil, cu o configurație psihologică și morală proprie, specifică. Sunt cunoscute asemenea cupluri, ca de exemplu Castor și Polux etc. Prietenia și iubirea depind de preferința interpersonală a membrilor cuplului, de nivelul de educație și de extracția socială a acestora, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pulsiunile primare ale inconștientului. Fiecare viață este expresia valorilor sufletești și morale pe care le posedă persoana respectivă. Din punctul de vedere al psihologiei morale, viața unei persoane este trăirea acesteia reflectată În câmpul conștiinței sale. Existența și conștiința sunt inseparabile, astfel Încât se poate vorbi despre o „conștiință a vieții”. De aceasta depinde modul În care o persoană Își valorizează propria viață. Modul În care este prețuită viața proprie este o condiție de a judeca și viața altora și, În final
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
echilibrată Între modelele de personalitate și tipurile de psihobiografii. Mai mult decât atât, se poate recunoaște și faptul că fiecare dintre aceste tipuri-modele au o dublă semnificație, atât psihologică, cât și morală și că aceste două laturi ale lor sunt inseparabile. Ființa umană nu poate fi considerată exclusiv ca o structură psihologică. Ea este și ființă morală, culturală și spirituală. Complexitatea persoanei și a vieții sale este dată tocmai de multitudinea de factori și de valori” are contribuie la formarea ei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
gestul său, face un transfer pozitiv al propriilor sale virtuți sufletești și morale asupra cetății. În felul acesta, cetatea se Înfățișează ca o ipostază simbolică a „imaginii eroului Întemeietor”. Cetatea este Însăși omul. Din aceste motive, destinul lor este unic, inseparabil. Dincolo Însă de persoana „eroului Întemeietor”, acest arhetip originar al cetății, la destinul ei mai participă și alte personaje cu funcții simbolice, amintite anterior. Unii sunt cei care cheamă la Îndreptare (profeții, reformatoriiă, alții produc dezordinea și dezechilibrul cetății (revoluționariiă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
forța sufletească are o dublă origine: sufletească - pulsională − și spirituală - morală. Ele nu pot fi separate și nici nu pot exista sau nu se pot manifesta independent. Persoana este, prin energiile sale interioare, atât suflet, cât și spirit. Ele sunt inseparabile și au caracter de complementaritate. Acceptând acest aspect, psihologia morală aduce o importantă contribuție care completează psihanaliza. Actele umane, conduitele nu sunt reductibile la dinamica pulsiunilor inconștientului, ci ele depind și de factorii pulsiunilor spirituale ale supraeului. Este un lucru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de cercetare științifică. Ea este mobilizată de motivații interne În aceste situații și nu de intențiile mele conștiente și voluntar dirijate, rațional. Rezultă de aici faptul că forța sufletească este potențialitate care se manifestă În act. Prin urmare, ea este inseparabilă de acțiune. Eu sunt și mă manifest prin și În funcție de forța mea sufletească. Aceasta dovedește că forța sufletească este numai o „parte” ce se corelează cu actul prin care ea se manifestă. Orice act uman este o manifestare a forței
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
umane. Din aceste considerente, orice psihoterapie morală trebuie ca, În egală măsură, să fie și expresia unei atitudini care decurge din concepția despre om. Elementul axial al oricărei psihoterapii morale este, pentru H. Baruk, conștiința morală În cadrul căreia „libertatea este inseparabilă de responsabilitate”. Persoana umană este sursa și utilizatoarea valorilor pe care aceasta le produce pentru nevoile sale. Ele se transmit prin educație, fiind interiorizate de către individ care le primește de la modelul său și, asimilându-le, contribuie la formarea sa. Trebuie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanei. Ea este reprezentată prin sănătatea persoanei. Dar această sănătate nu trebuie Înțeleasă strict și exclusiv În sensul ei medical. Ea are o semnificație mult mai largă, În care sunt incluse dimensiunea corporală, cea sufletească și cea morală, care sunt inseparabile. Sănătatea trupească este dată de acel echilibru lipsit de excesele dorințelor și ale plăcerilor fizice. Sănătatea sufletească este dată de liniștea și starea de echilibru interior a vieții psihice. Sănătatea morală este dată de fericirea pe care o conferă individul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
modalitatea În care a decurs și s-a Împlinit o viață. Din acest motiv, el este și depozitarul evenimentelor trăite de către individ și la care acesta a avut o participare activă sau pasivă. Destinul este, prin urmare, o răspundere asumată, inseparabilă de existența persoanei umane. Trecerea prin viață Încarcă persoana. Evenimentele trăite se succed și sunt interiorizate. Acestea devin cu timpul experiențe personale, de care ținem seama sau pe care le ignorăm, dar, indiferent de felul lor, plăcut sau neplăcut, nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este o deschidere, o descoperire, dar și o creație a persoanei. Natura contradictorie a persoanei o Îndeamnă pe aceasta către o aventură a spiritului, afirmându-se prin ridicare și neagându-se prin cădere. Afirmarea și negarea de sine sunt două ipostaze inseparabile, ca părți ale unei manifestări prin care persoana se deschide, depășindu-se pe sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei În fața destinului. Este un act care sfârșește tragic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plăcere și fericire. În cazul distrugerii, scopul acțiunii psihologice este orientat către durere și suferință. De aici și două tipuri de morală: morala fericirii și morala suferinței sau, așa cum am arătat mai Înainte, a eroismului și a tragicului. Ele sunt inseparabile și trebuie considerate ca părți ale umanului, ca o morală a bipolarității, În care se reflectă natura complementarității dialectice a persoanei umane. Din acest motiv, orice acțiune psihomorală urmărește atingerea perfecțiunii, a sublimului În care omul se regăsește pe sine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și menținerea unor stări de tensiune și insecuritate socială cu efecte psihologice și morale negative, prin inducerea unor psihoze colective menite să slăbească și să destabilizeze societatea. 3. Imaginea socială a crizelor Conflictele sociale sunt, așa cum am arătat mai sus, inseparabile de crizele sociale care le generează. Înțelegerea cauzei, a naturii și a tipurilor de conflicte depinde de cunoașterea situațiilor de criză socială. Este prin urmare absolut necesar să analizăm crizele sociale. Crizele apar ca o consecință a uzurii și în
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și stabilitatea, progresul și direcția de evoluție ale cetății și cetățenilor ei în viitor. Deși se constituie ca domeniu de studiu științific medico-psihosocial, igiena mintală este o dimensiune și un atribut în primul rând ale grupului social-uman al cetății respective. Inseparabilă de aceasta, ea va urma toate fluctuațiile istoriei, fie că este vorba de crize sau dezvoltări, fie de eșecuri și succese. Se poate afirma, fără să exagerăm, că nivelul de dezvoltare și evoluția social-istorică și politică ține într-o măsură
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Omul și mediul în care trăiește sunt două entități inseparabile, existentă lui fiind dependența de acest mediu. Putem spune că civilizația umană are un rol foarte important în evoluția ecosistemelor de pe planeta noastră, dar, din păcate, omul nu este conștient de imensul rol pe care îl are. El nu a
Noi împotriva noastră? Până când ?. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Canureci Veronica-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1200]
-
să se integreze măsurilor ecologice sunt, de fapt, singura soluție a dezvoltării. IV) Poluarea solului Solul reprezintă un subsistem component al ecosistemelor terestre, rezultat al numeroase procese fizice, chimice și biologice. Solul și organisme-le formează în cadrul biosferei o unitate inseparabilă. Solul este suport și mediu de viață pentru plantele superioare terestre, principalul mijloc de producție vegetală și forestieră. Poluarea solului constă în orice acțiune care produce dereglarea funcționării normale a acestuia ca suport și mediu de viață pentru plantele terestre
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
evoluție aproximativ egală înseamnă că vă place să utilizați toate stilurile de învățare. Principii cheie a clasei diferențiate • Profesorul știe clar ce este important la materia lui • Profesorul înțelege, apreciază și clădește pe diferențele dintre elevi • Evaluarea și învățarea sunt inseparabile • Profesorul ajustează conținutul, procesul și produsul în funcție de disponibilitatea , interesele și profilul de învățare al elevului • Toți elevii participa • Elevii și profesorii sunt colaboratori în învățare • Scopurile clasei diferențiate sunt dezvoltarea maximă și succesul individual • Flexibilitatea este caracteristică marcantă a clasei
CALITATEA ACTULUI DIDACTIC PRIN INVATAREA CENTRATA PE ELEV. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Filoş, Pascaru Mihai Maricel () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_887]
-
în conformitate cu modelul bolii somatice. Dacă din punct de vedere medical, în sens terapeutic, această atitudine clinico-medicală corespunde necesităților de rezolvare a procesului patologic prin restabilirea stării de normalitate, ea nu este însă conformă cu „natura bolii psihice”. Somaticul și psihicul, inseparabile de altfel, sunt niveluri de organizare care intră în componența „aparatului psihic” al personalității. Ele, „trupul carnal” și „subiectul sufletesc”, sunt „părți” ale acestuia, fiecare cu specificul său structural și dinamic, care, deși interrelaționează, nu se suprapun. Gândirea clinico-medicală, din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]