977 matches
-
El privi în jur, derutat. Ea lăsă să-i scape o jumătate de oftat, primul dintr-o zi lungă. — Îți trebuie un meniu? Avem unul cu de toate. El înălță din sprâncene. —Clătite cu spanac? Gura ei se încordă aproape insesizabil. Tocmai s-au terminat. Însă, în rest, avem de toate. Când ea se îndepărtă cu comanda lui - două ouă ochiuri, cu cârnați - Weber își scoase absurdul telefon mobil. Parcă ar fi cărat după el un mic phaser SF. Și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Lyttle, în persoană. Paznicul care intrase în camera de hotel a lui Gosseyn Doi - și-i salvase viața. Fața o avea la fel de slabă ca atunci. Dar părea mai matur decât îl știa memoria lui Gosseyn. Dar era o diferență aproape insesizabilă. Ce era mai important, era încântat să-i aibă ca musafiri în căsuța lui. - Ați venit într-un moment potrivit. E ziua mea liberă. Sau - zâmbind - noaptea mea liberă; așa că v-aș putea fi de vreun ajutor. Oricum văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pe ușă și merse pe coridorul din spatele ei. CAPITOLUL 9. Un dragon Lanark nu era înalt, dar a trebuit să-și îndoaie genunchii și gîtul pentru a traversa comod coridorul. Aici, diferențele între luminos și întunecos, cald și rece erau insesizabile, iar vocile erau asemena unui susur într-o scoică: „Liliac și salcîm galben... marmură și miere... rețeta constă în a separa...“ Coridorul se termina într-o suprafață de oțel, în centrul căreia se afla o rețea metalică. — Te rog, dechide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
epiderma sensibilității sale. Era ca și cum totul ar fi fost un vis, iar din această încleștare cataleptică Corto nu ar fi vrut să se trezească cu adevărat. Filtrate de amintirile sale ce se așterneau peste volumul de Nerval ca un praf insesizabil, zgomotele lumii ce îl înconjura trezeau zgomotele anilor care au fost. În Spania fiind, pe linia frontului, Corto se despărțea în zeci de monade plutind în spațiul himeric al memoriei sale. Cu ochii către tranșeeele din fața sa, Corto putea contempla
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ea devenea din ce în ce mai îndepărtată de realitate și mai aproape de vis, ca a unui zeu în care crezi fără să-i strângi mâna; care există tocmai fiindcă e invizibil și care a intrat într-un cerc vicios; e ascuns și prezent, insesizabil și real, comunicând cu alții prin muțenia lui. El era stăpânul, Francisc era gardianul tainei sale și al puterii sale, dar între oglinzi mă îmbolnăveam eu însumi, treptat, de boala deșertului. Și într-o noapte chiar mi-a fost frică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ultima oară cînd ne vedeam. Eu m-am grăbit să îi dau floarea și să plec... ea avea o bluză subțire, albastru deschis - culoarea ei preferată din lînă sau ceva similar, purta blugi, îmi amintesc perfect chiar și cele mai insesizabile nuanțe ale ochilor ei albastru-argintiu amestecat, îmi amintesc șuvițele ei crețe ude de ninsoare și zîmbetul și căldura imensă de a sta lîngă ea, sentimentul reciproc de încîntare... atunci, am simțit și regretul ei cînd am plecat atît de repede
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sigur. Așa e tot ceea ce este. A fi... asta înseamnă. * Adeseori mă întreb ce fel de mecanism este acesta care determină distanța sau apropierea dintre oameni? Ce ne îndepărtează, ce ne apropie unii de alții, ce mînă nevăzută sau fire insesizabile accentuează sau diminuează distanța sau căldura apropierii, ce ne face să simțim atracție sau necesitatea de a ne îndepărta? Uite de exemplu elektra (îi voi spune așa sau hai s-o alint spunîndu-i macky), în comunicarea cu ea tot nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
această latură, afectivă, la ea este ceva intuitiv, implicit și nevorbit... este fragilă ca o mimoză, se ascunde ca puful delicat al zăpezii pure care acoperă ramurile arborilor, se ferește cu încăpățînare de a-și dezvălui interiorul sufletului, dar arde insesizabil ca o torță de energie și sentimente impulsive, pe care uneori nu le poate stăpîni și îi apar în priviri ca scînteile... în timp ce eu am învățat să spun mai direct ce simt și ce vreau, pentru că în acest fel mă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mi-am dat seama că dacă acesta nu e un răspuns la întrebarea mea, altul mai clar nici nu poate fi... am privit la norul porumbel și am zîmbit... * Viitorul... cine cunoaște vreodată viitorul cu exactitate? Imprevizibilul este mereu dincolo de insesizabil. Viitorul este mereu în schimbare. Dar poate defapt e destinat sa fie într-un fel anume, poate nu e chiar ușor de schimbat acest viitor... poate toate alegerile noastre ne duc inevitabil la anumite rezultate, chiar și ezitările, chiar și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
el și ea... ceea ce e un noroc, la urma urmei... sau nu e întîmplător... chiar dacă el e în căutarea iubirii iar ea e doar o sirenă... pentru o clipă, întreaga seară le aparține cu întreaga ei căldură, într-un fel insesizabil. * Iubirea este în mai multe locuri și de mai multe feluri, așa ar părea... Dar pînă la urmă, este una, este unică, este aceea adevărată atunci cînd înseamnă să înțelegi că ești prin acest sentiment... Un moment în care orhideea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
masă. Cazul este închis. ă Într-adevăr, domnule prokuror. Dar, deoarece am examinat cele două cadavre - și locul din Parcul Petrovski unde acestea au fost găsit - consider că este necesară prezența unui doctor. Ochii lui Liputin se îngustară puțin, aproape insesizabil. ă Sticluța aceasta, spuse Porfiri ridicând o sticlă de pe masă, pe care locotenentul Salitov a găsit-o într-unul din buzunarele celui spânzurat. Porfiri destupă sticla și o ridică spre Liputin. ă Votcă, confirmă prokuror-ul, inhalând. ă Da. și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ea devenea din ce în ce mai îndepărtată de realitate și mai aproape de vis, ca a unui zeu în care crezi fără să-i strângi mâna; care există tocmai fiindcă e invizibil și care a intrat într-un cerc vicios; e ascuns și prezent, insesizabil și real, comunicând cu alții prin muțenia lui. El era stăpânul, Francisc era gardianul tainei sale și al puterii sale, dar între oglinzi mă îmbolnăveam eu însumi, treptat, de boala deșertului. Și într-o noapte chiar mi-a fost frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o buclă. Dacă trasăm o linie de la punctul de întâlnire al celor două capete, aceasta va ajunge pe ambele părți ale fâșiei, astfel rezultând că spirala are o singură față. Făcând o analogie cu acest experiment, se poate remarca trecerea insesizabilă de la un nivel la altul, de la un plan la altul, asemenea trecerii insesizabile de la un univers la altul, de la planul profan la cel sacru în nuvelele lui Eliade. O altă noțiune ce înlesnește comunicarea între universuri paralele o reprezintă „găurile
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
capete, aceasta va ajunge pe ambele părți ale fâșiei, astfel rezultând că spirala are o singură față. Făcând o analogie cu acest experiment, se poate remarca trecerea insesizabilă de la un nivel la altul, de la un plan la altul, asemenea trecerii insesizabile de la un univers la altul, de la planul profan la cel sacru în nuvelele lui Eliade. O altă noțiune ce înlesnește comunicarea între universuri paralele o reprezintă „găurile de vierme”. Acestea reprezintă „tunele” de legătură între planuri, având două capete, prin
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
am turnat în ceașcă, nu mai aveam zahăr cubic și am mers în debara, cu chiu cu vai am mai găsit o pungă, zilele astea trebuie să ajung ne-a-pă-rat la magazin, zahăr brun, acesta este cel mai indicat ( Detectivul oftează insesizabil, oprește-te, zăbăucule, ești nevorbit?), am tăiat o jumătate de felie de lămâie, nu mai mult, se acrește prea tare dacă pui una întreagă, iar când m-am apropiat de fereastră - vroiam să văd doar dacă plouă în continuare, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prindă; Ingrid, În spusele ei, strecura mereu - subliminal - cuvinte nepotrivite momentului, acestea urmînd să se lipească de memoria adversarului, dovedindu-l cu Încetul. Vorbeau despre vreme; Ingrid rostea, scurt, fără legătură aparentă, iubire; discutau despre un film, ea rostea, aproape insesizabil, căsnicie; vorbeau despre mîncare, de cel puțin trei-patru ori, strecura familie. Doar-doar În mintea lui Thomas se vor fixa noțiunile-cheie ale unui trai conjugal; Thomas, amuzat, o lăsa să bată cîmpii; Ingrid poate nu făcea asta cu metodă, ci dintr-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și supusă de bărbatul acesta. Îmi țineam cu încăpățânare ochii închiși, dar îl vedeam cu ochii sufletului, Marian Malciu sorbindu-i parfumul, atingându-l. I-am simțit buzele cum îmi atingeau fruntea, nasul și, mai apoi, la fel de ușor și aproape insesizabil, ca o umbră, a trecut delicat peste buzele mele. Mi-am stăpânit cu greu o tresărire de neplăcută și neașteptată surpriză. Se juca oare cu mine, sau ce? Nu, își dorea la fel de mult să mă sărute?! - Dar nu ai deschis
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de săpător a unui serafim, clănțăni pe parchet. În mai puțin de un minut, filmul se sfâșie de două ori. Degete conspirative sudară la loc capetele ferfenițite ale peliculei, iar la timpul cuvenit, schimbară bobinele. În semicercurile de raze trasate insesizabil în jurul intrărilor, noii sosiți, cu mutre de ucigași sau de pariori, clipeau des, pentru a se descotorosi de șocul optic în care îi azvârlise orbecăiala. Pe ecran apărură - de parcă ochii destrămați ai tuturor ar fi fost scăldați în apă fermecată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
facă. Se repezi cu coada în flăcări unde vedea cu ochii lui verzi însă Stani îl aștepta și se aruncă cu o pătură peste mâț. Stinse incendiul care se declanșase șiși liniști prietenul. De atunci a rămas cu un tremur insesizabil în vârful cozii mai ales când cerea mâncare și nu îl asculta nimeni. Au mers toți băieții la comisariat să recruteze. Când era la vizita medicală, gol în fața comisiei de doctori și militari care îi aprecia fizic că n- au
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
adâncuri izbucni neștiutul care se Un liceu la malul mării 181 cutremură într-un nestăpânit întreg comun. Trupurile contorsionate s- au unificat, șoaptele lor se risipesc în imensitatea timpului, îi zgârie necontrolat. Îl simt peste tot în ei, lasă urme insesizabile însă dure amestecate cu nisipul care se împrăștie și-i hârjonește într-una până la durere, totul se pierde într-o stare de vis și adevăr, trezire și somn, pasiune și nesfârșire. Vremea se scurge ca o lipitoare în micul deșert
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să scăpăm de sub presiunea ei dar suntem legați cu fire invizibile care ne dirijează înainte. De fapt mergem in cerc, murim și o luăm de la capăt mai departe, în alt cerc. Așa arată viața sau moartea, o spirală nesfârșită cu insesizabile treceri de la un cerc la altul, memoria se adună în fiecare dintre noi la infinit dar nu știm aceste răspunsuri. Flora l-a părăsit! Niciodată nu va putea afla concret de ce, dar bănuia! Mobilul fetei era clar o împiedica teama
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
legată de sentimentul infinitului intern și extern? Privirea melancolică este inexpresivă, concepută fără o perspectivă a nemărginitului. Nemărginirea interioară și vagul lăuntric, ce nu trebuie asimilate acelei infinități fecunde din iubire, cer cu necesitate o întindere ale cărei margini sânt insesizabile. Melancolia prezintă o stare vagă care nu intenționează ceva determinat și precizat. Trăirile comune cer obiecte palpabile și forme cristalizate. Contactul cu viața se face, în acest caz, prin individual; este un contact strâns și sigur. Desprinderea de existență ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în mine datoresc suferinței; dar și ceea ce am pierdut din viață nu mai puțin ei se datorește. Din acest motiv, suferința nu poate fi nici blestemată, dar nici iubită. Păstrez față de ea un sentiment particular, greu de definit, ciudat și insesizabil, de un farmec analog luminii crepusculare. Beatitudinea în suferință este o simplă iluzie, căci plăcerea artificială din suferință rezultă din necesitatea de a găsi o împăcare cu fatalitatea durerii, pentru a nu te distruge total prin ea. Ultimele rezerve de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iluzia spiritualității. Numai în astfel de condiții este posibilă o senzație de topire, când carnea tremură de un fior total, când ea nu mai este un obstacol și o rezistență materială, ci arde de focuri lăuntrice și curge de fluidități insesizabile. Sărutul nu e posibil decât într-o astfel de senzație de topire, de comuniune imanentă și fecundă. Existențial și ontologic, sărutul te apropie mai mult de esența intimă a vieții decât o reflexiune îndelungată și complicată. Căci nu prin forme
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tot ce are ființa noastră specific se adâncește până dincolo de margini. Sânt oameni a căror simplă prezență este pentru alții un surmenaj, o oboseală adâncă sau o iluminare. În orice caz, prezența lor este fecundă, hotărâtoare, căci răspândește o fluiditate insesizabilă care te asimilează și te cuprinde ca în niște mreje imateriale. Pentru astfel de oameni nu există goluri, vacuități sau discontinuități, ci o comuniune, o participare, rezultate din acea neîncetată transfigurare în care culmile sânt nu numai amețeli, ci și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]