1,024 matches
-
asupra socializării și educației prin mass-media; presiunile opiniei publice și a altor instituții în derularea comportamentului cotidian rutinier. Chiar dacă aceste forme sunt mai mult sau mai puțin specifice în conținut, chiar dacă acționează direct și precis (cum e cazul legislației) sau insidios (mass-media), există limite în circumscrierea a ceea ce se consideră normal, iar depășirea acestor limite în comportamentul familial este sancționată (juridic sau social). În societățile democratice de tip pluralist, limitele sunt destul de largi. Tendința de a controla familia în folosul colectivității
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
simțul comun, literatura beletristică și eseistico-filosofică (vezi și Radu, 1994a). Aceasta pentru că subzistă numeroase necunoscute, dintre care biochimia umană probabil că va desluși multe în viitor (vezi și 5.3.). Câteva concluzii sunt însă clare: o serie de factori operează insidios în alegerile afective, astfel încât ele nu sunt întâmplătoare - la scară statistică - din punctul de vedere al criteriilor socioculturale, cum ar fi clasa socială, etnia, religia (vezi 5.2); există un construct personal al dragostei (filosofia despre ce este iubirea dintre
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
La începutul carierei literare este vădită propensiunea lui R. către poezia galantă și către genul anecdotic al epigramei, concurându-l pe Cincinat Pavelescu: Epigrame (1894), Din inimă (1895), Proză și epigrame (1896), Sincere (1897), Duioase (1897). O anume frivolitate, stilul insidios, câte o „ușoară lubricitate” (Ion Zamfirescu) strecurată în jocul ironiilor îi atrag criticile „Vieții românești”. Dar avocatul R., specialist în „delicte de presă”, va câștiga procesul cu grupul de la revista lui G. Ibrăileanu, ajuns la Curtea de Casație. Experiența „cazurilor
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
Charlot, Peer Gynt, Horatio), S. reușește să le surprindă, în imagini uneori remarcabile, caracteristicile definitorii. În Arena cu paiațe (1972) se observă o mai mare atenție acordată prozodiei, fără a fi afectat mesajul poetic, ci dimpotrivă. Începe să se strecoare, insidios, presentimentul morții: „eu pierd / măsura, echilibrul, orgoliul meu tăcut, / cuvintele pe care ți le spun se-ntorc / și nu mai au putere. / Ce-ar mai fi de adăugat, inconștientă doamnă moarte?” (Idila). Apar, cu obstinație, și nu doar aici, ca
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
este supus determinărilor din partea instanțelor socializatoare (persoane, grupuri, instituții, organizații). Aceste determinări pot fi difuze și spontane sau specifice și intenționate. În cazul din urmă, atunci când instanța inițiatoare urmărește deliberat schimbări de atitudini, prin mijloace mai mult sau mai puțin insidioase, avem de-a face cu persuasiunea. Conceptul de persuasiune este foarte apropiat semantic de acela, des utilizat în zilele noastre, de manipulare. Mai mult, în sensul cel mai general, „manipularea” cuprinde cumva și persuasiunea, putându-se vorbi și despre o
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
violente și chiar teroriste până la lobby și programe sau așa-zisa „muncă de lămurire” de la om la om. Când grupurile de presiune sunt vizibile, ele încearcă să-și atragă de partea lor opinia publică, exercitând și asupra acesteia presiuni mai insidioase, prin folosirea unor tehnici de manipulare. O atenție deosebită a fost acordată în literatura de specialitate mecanismelor prin care indivizii trec de la interesele pur individuale la angajarea în „bunul colectiv”, deci de la grupuri difuze și latente, la „grupuri de interes
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
practică, dar nu exclusivă) și lideri emergenți. Spre deosebire de primele două, unde se poate fixa o dată precisă de apariție a liderului, în cea de-a treia situație, liderul se impune treptat din interiorul grupului, geneza lui este mai lentă și uneori insidioasă. Liderul emergent este caracteristic grupurilor informale, pentru că în cazul grupurilor cu statut oficial alegerea sau numirea liderului este obligatorie. Într-un grup informal însă, cum e cel de prieteni, unul dintre ei ajunge în timp să fie recunoscut ca lider
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
trepte”. Influența mass-media poate fi spontană, neintenționată sau poate fi intenționată, specifică și programatic dirijată. În cazul din urmă este vorba despre persuasiune, adică prin mesajul transmis se urmărește deliberat formarea sau reformarea, cu mijloace mai mult sau mai puțin insidioase, a unor opinii anume. Schimbarea de opinii prin persuasiune depinde de caracteristicile sursei ce transmite (comunicatorul), ale mesajului transmis și ale receptorului (consumatorul de informație). Mai precis, depinde de interacțiunea dintre atributele celor trei elemente. Problemele privitoare la persuasiune ca
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
selecție. Însă vechi deprinderi au rămas în continuare active. De exemplu intoleranța cu care, multă vreme, au fost privite simpatiile concurente: "opțiunea" trebuia să fie unică, asemeni vechiului Partid. Ideea partidului unic mai supraviețuiește și azi, în forme incomparabil mai insidioase. Ea se camuflează în faptul că principalele interese cetățenești sunt raportate exclusiv la interpretarea lor pe scena politică. Or, acest gen de exercitare presupune adeziunea necondiționată la linia Unui partid, sau a Altuia, sau a Celuilalt. Faptul că toate partidele
Demitizarea politicului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17156_a_18481]
-
ca un personaj individual care își va face apariția pe scena istoriei într‑un anumit moment de la sfârșitul veacurilor (deși o atare credință revine în fiecare moment de criză). El este conceput mai curând sub forma unei energii difuze și insidioase care se impregnează încă de pe acum, încet‑încet, în trama existenței noastre. Unii îl identifică cu progresul tehnologic și cu dezvoltarea „nesăbuită” a științei; alții, cu individualismul și pragmatismul modului de viață contemporan; alții, în fine, cu secularismul generalizat al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celui de-al doilea, petrecută la 25 septembrie 1559, sub semnul administrării de otravă 99; se va vorbi apoi și de uciderea prin otrăvire - prin 1568 - a lui Petru cel Tânăr, fiul lui Mircea, exilat la Konya 100), o moarte insidioasă (cum zice un istoric francez), nu avea, de cele mai multe ori, un agent provocator declarat, un „autor” nominalizat. De aceea cronicarii ezită în a atribui (le este greu, de pildă, să precizeze dacă Mihail [Mihăilaș] Movilă, fiul cel mare al lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Light Houses, ed. bilingvă, tr. Bruce Weigl, Constanța, 2003; Goldsmith Market - Piața aurarilor, ed. bilingvă, tr. Sean Cotter, Boston, 2003; Im Spiegel der Schmetterlinge - În oglinda fluturilor, ed. bilingvă, tr. și pref. Adrian Wanner, Zürich, 2003. Traduceri: Martin Booth, Polenul insidios, pref. Dinu Flămând, București, 1977 (în colaborare cu Dinu Flămând); Diane Wakoski, Norii magelanici, pref. trad., București, 1981; 15 Young Romanian Poets, îngr. și pref. trad., București, 1982; Trei poeți englezi contemporani (Fleur Adcock, Alan Brownjohn, Jon Silkin), introd. Mircea
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
proză; coșmarurile, recuzita sistematică de spital psihiatric și atmosfera opresivă capătă astfel un aer epic, în contrast cu disfuncția lor narativă. Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară (2000) e cartea cea mai bună a lui V. Aici timbrul devine nu atât grav, cât insidios, iar retorica e perorativă și metafizică cu iz familiar și bisericesc, ca la Tudor Arghezi. Emoția e mai directă, mai simplă și mai eficientă decât anterior. Formula poate fi descrisă ca un baladesc vizionar care atinge temele mari parcă din
VASILESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
anii pauzei de un sfert de secol dintre Cetățile albe și Păsări incandescente e formată în cea mai mare parte din mici ori chiar minuscule texte ce ar putea fi numite apoeme, deși nu par a fi apoetice la modul insidios, ca acelea ale lui Henri Pichette, ci ca urmare a stingerii vibrației. Rarele zvâcniri de lirism autentic vor face cu greu concurență crâmpeielor de jurnal prea puțin incitant și abundentelor notații disparate, multe de o fadoare deplină. Expresie a unei
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
actuale și ea urmărește următoarele aspecte: a) cauzele și condițiile care au determinat-o (situații conflictuale, psihotraume afective, boli ale sistemului nervos, cauze externe de tipul infecției, intoxicații, traumatisme, boli somatice primare etc.); b) modul de debut al bolii (brusc, insidios, ca o consecință a altor afecțiuni etc.); c) primele manifestări ale bolii care au atras atenția bolnavului sau ale anturajului acestuia (tulburări de somn, inactivitate, schimbarea dispoziției afective, tulburări de comportament, schimbări caracteriale, izolare, apelul la alcool sau droguri, idei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formelor clinico-psihiatrice de demențe. 1) Demența senilă Această afecțiune psihică este caracteristică vârstei înaintate. Ea se instalează după 65-70 ani, fiind consecința unui proces de senilitate cu atrofie cortico-cerebrală difuză a creierului. Debutul clinic este de două feluri: debut clinic insidios, caracterizat prin următoarele: instalarea unui deficit progresiv de tulburări de memorie și caracter, uitări, neglijențe, indiferentism față de ocupațiile obișnuite, meschinării, egoism, neîncredere etc.; debut sub formă de episoade acute caracterizate prin următoarele tulburări: agitație psihomotorie, fugi, conduite delictuale, somnolență diurnă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proces abiotrofic cerebral mai extins și care, din punct de vedere psihopatologic, implică un comportament dezorganizat, tulburări agnozo-afazo-apraxice și hipertonie musculară. Boala a fost descrisă de Altzheimer (1906). Debutul clinic este semnalat în jurul vârstei de 55 ani, având un caracter insidios. Inițial se notează tulburări de atenție și de memorie, dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj (ecolalie, palilalie, logoclonie), tulburări praxo-gnozice (apraxia îmbrăcatului), o perseverare neproductivă. La cele deja expuse se asociază tulburări neurologice (tulburări de tonus muscular, de mers, crize de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
iluzia de „a pune lucrurile la punct” în mod definitiv; ceea ce, probabil, se va considera a fi doar „încă o voce” din vacarmul teoretic actual cu privire la curriculum. Avem de-a face cu o problematică pe cât de importantă, pe atât de insidioasă; dar utilitatea ei practică a crescut atât de mult, încât dreptul de a o lăsa neclarificată sau de a o trata exclusiv de pe poziții „teoretice”, fără a o trăi, în sensul fenomenologic al expresiei, nu poate fi acordat nici unui slujitor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoria curriculumului și aruncă o lumină neașteptată asupra fenomenelor și proceselor care însoțesc formarea omului în societate de-a lungul întregii vieți. Factori multipli și extrem de diverși se află la originea acestora. Toți concură, direct, indirect sau subliminal și chiar insidios la structurarea unei realități educaționale diferite de cea descrisă de pedagogia clasică și de teoreticienii curriculumului din prima jumătate a secolului XX. O societate serenă era înlocuită cu o realitate nouă, dramatică, incertă, halucinantă chiar. A fost anticipată, încă din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ecumenică; nimeni nu mai respecta pe nimeni; dreptul roman și morala cotidiană s-au labilizat; anarhia se înstăpânea peste tot; siguranța zilei de mâine s-a pulverizat, fiind înlocuită de nesiguranța clipei... Câteva generații, oamenii au trăit în acest climat insidios, pe nisipuri mișcătoare. Atmosfera s-a încărcat însă cu un hidden curriculum nou prin care indivizii învățau să se adapteze la anarhie, să supraviețuiască și să înfrunte infernul diurn. Dar nu toți au rezistat și au căutat soluții mai sigure
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că Schwab se referă la „oratori, retori și limbuți”. Dar Schwab precizează că acești limbuți ai curriculumului modern sunt mulți și consumă multă hârtie, producând o literatură curriculară bogată, dar total nefolositoare. A cincea formă de „elevație teoretică” este una insidioasă - ea ilustrează zicala franțuzească La même Janette, autrement coifée. Este vorba despre discursuri care prezervă sau repetă cunoștințe și teorii familiare, banale sau de mult știute într-un limbaj nou, „modern”. Autorii pretind că scot la iveală adevăruri noi numai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Bloom, Gagné reproșa implicit teoriei instrucționale a acestuia și curriculumului by objectives artificialitatea, „lipsa de obiectivitate” și „neconformitatea cu natura” fenomenelor și proceselor reale. Ceea ce însemna că era vorba despre modele incompatibile din punct de vedere științific. Un vierme insidios producea răni lăuntrice splendidului fruct modernist al instruirii și curriculumului. Două judecăți contrare nu pot fi adevărate în același timp, căci „două săbii nu pot încăpea în aceeași teacă”. Dar între cei doi teoreticieni nu au avut loc dispute pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1979); Janet L. Miller (1970); Maxine Greene (1973, 1975, 1976); Madeline R. Grumet (1970, 1980); William Pinar (1978); Joseph Pleck (1974); Jack Sawyer (1974). Curajul lor a inspirat și alți cercetători, care au îndrăznit să se avânte în acest domeniu insidios, plin de capcane ideologice, religioase și etice: Peggy McIntosh (1986); Gerda Lerner (1986); Mary Kay Tetreault (1985); Kay Boals (1976); Jo Anne Pagano (1988); Judith Ramond (1980); Nel Noddings (1984, 1988); Nancy Chodorow (1978); Linda Christian-Smith (1987); Janet Miller (1982
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și cumpănită judecată în școli. Așa credeau primii teoreticieni moderni ai curriculumului. Postmoderniștii au dat însă la iveală un întreg „continent curricular” nou. Mai întâi, a fost descoperit hidden curriculum. Apoi au apărut o puzderie de curricula nedorite, fără sens, insidioase, care au fost botezate în fel și chip. S-a încercat defrișarea sistematică a acestei jungle onomastice, fără prea mult succes. Totuși, în 2005, Leslie Owen Wilson pare să fi ajuns la un anumit liman. Ea a publicat pe internet
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
personaj, doar că e un abulic anost, iar despre celălalt oraș cititorul află treptat, odată cu naratorul, tot mai multe lucruri, care par întâi absurde, apoi, treptat, înfiorătoare. Paradoxul este tocmai acesta: abolirea voinței individului nu prin forță, ci prin metoda insidioasă a convingerii, a convertirii. Naratorul renunță la sine, la realitate, pentru a primi o existență guvernată de sensul impersonal al sistemului: misiunea sa este să copieze continuu, cu mâna stângă. Minciuna oferită astfel este remediul absurd al lipsei unui adevăr
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]