918 matches
-
al Karate. Stipulându-se tacit prin conduita rezultată de această învățătură, că omul care urmează această regulă cu sfințenie, este un om superior! Trebuie remarcat totuși faptul că superioritatea morală nu este legată de originea socială, nașterea omului putând fi insignifiantă, dar conduita nearogantă și sârguitoare, prin munca eficientă poate dovedi tot. Se distinge astfel mentalitatea superioară, care dintre cele mai vechi timpuri nu a ținut cont de rând ierarhic sau condiție socială, oricine putând să se distingă în domeniu cât
AI PRACTICA KARATE..? DE CE NU? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343360_a_344689]
-
l-a cunoscut pe eroul legendar, degradat brutal de către agenții ideologici ai Moscovei la București. Din cartea lui de memorii* am aflat povestea cu parfum de legendă de pe Dealul Balaurului, episod pe care l-am rezumat aici, ca pe un insignifiant obol propriu adus, de Înălțarea Domnului, unui Erou a cărui postumitate se cere înălțată la dimensiunea faptelor sale pe nedrept mistificate sau ignorate. Addenda: Generalul a murit în anonimat și sărac (în septembrie 1969), dar la ceremonialul de înmormântare (cu
CUM UN TOIAG DE CIOBAN UZURPĂ LOCUL BASTONULUI DE MAREŞAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/343134_a_344463]
-
se neglija pe ea, nu, îi plăcea să fie mereu aranjată, elegantă, îi plăcea mult să citească, să călătorească, încă de când copiii erau foarte mici, mergea la teatru, la cinematograf. Dar mereu alături de familia ei. Nu pierdea timpul cu lucruri insignifiante, avea doar două prietene de suflet, dar nci cu ele nu petrecea prea mult timp. Și mai ales niciodată nu se destăinuia la ele, la nimeni. Nu-i plăcea să-și desvăluie viața, i se părea ca și cum s-ar fi
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
se fundamentează, de subminare a autorității sale, dar mai ales, neperceperea fenomenului secularizator ca fiind un pericol iminent al lui „acum și aici” , propriile noastre interogări lipsite de sens, totodată atenția deturnată de la adevăratele pericole către aspectele mărunte, superficiale și insignifiante ale formei, de asemenea și altele ca acestea, sunt capabile să creeze disproporția între pericolul real și fondul bine conturat al credinței, altminteri în stare și în măsură - prin forța prezenței și a mărturiei duhului creștin în lume (cel scripturistic
DESPRE OMUL DE AZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE HRISTOS, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379341_a_380670]
-
mediteze cu multă uimire la perfecțiunea pretutindeni prezentă în macrounivers și microunivers, în lumea vie și nevie?! De pildă, nu doar Pământul, ci întreg sistemul solar din care el face parte (Soarele este o stea de mărime medie), reprezintă un insignifiant fragment din copleșitoarea imensitate a Universului, care se presupune că ar avea peste 100 de miliarde de galaxii. Prin galaxie trebuie să concepem un uriaș ansamblu de stele, gaze și alte materiale cosmice, ce se rotesc neîncetat în jurul unui nucleu
ENIGMA VIEŢII – PARTE DIN SERIA INFINITĂ A ENIGMELOR UNIVERSULUI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381040_a_382369]
-
că tocmai durerea din frumusețea acestui anotimp a creat poteca pe care urma să pășim înspre o lume care nu ne aparține. Chiriași în propria viață oscilăm într-o zbatere surdă dorind să persistăm ca oameni, dar în lupta cu insignifiantele detalii, uneori, uităm de noi. Nu știu, poate că toate aceste elemente sunt semne de recunoaștere a ființei. Aflându-mă printre cei mulți care nu știu prea bine limbajul cuvântului, în acest context, voi încerca să definesc, printr-o simplă
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
O percepție a realității că există alte locuri pe care nu le vom vedea niciodată, dar le bănuim că există. Și totuși ne mărim foarte, pe noi înșine și rostim ritos că știm multe. Știm însă lucruri care cantitativ sunt insignifiante. -Amintiți-vă de Socrate! spuse cineva. El spunea tuturor că știe doar un singur lucru și anume acela că nu știe nimic! Fiindcă marele stoic înțelegea faptul că o descoperire naște mai multe semne de întrebare care trebuie cercetate fiecare în
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
paradis”, și unde te așteaptă cel puțin jumătate de milioan de motive să intri. Eu am intrat și nu mi-a fost ușor să trec de antichitățile egiptene, expuse generos, în vreo trezeci de săli monumentale, în care te simți insignifiant, strivit, la propriu, printre sfincși impunători, abracadabranți, din granit roz sau negru, reprezentând faraoni ( precum Ramses II ), oameni simpli, zei cu capete de animale ( Anubis cu cap de șacal ) sau păsări, fresce, sarcoface, mumii, heroglife, scribi, sclupturi pictate și multe
DRUMUL APELOR, 41 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374524_a_375853]
-
rău? ********************************************** Îmi place să mă joc imă joc de-a fantasmele! În aceste fantasme oamenii sunt albaștri. De ce albaștri? Poate pentru că avem un cer albastru, un cer care pare infinit. Cerul albastru și măreția munților mă face să mă simt insignifiantă. Încer să înțeleg infinitul, un infinit care mă îngrozește. Mă simt o biată moleculă din universul infinit, iar viața mea este asemănătoare cu miliardele de molecule din univers. De ce tocmai eu să fiu o moleculă revoltată? ********************************************** Mă întreb de multe
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
se fundamentează, de subminare a autorității sale, dar mai ales, neperceperea fenomenului secularizator ca fiind un pericol iminent al lui „acum și aici” , propriile noastre interogări lipsite de sens, totodată atenția deturnată de la adevăratele pericole către aspectele mărunte, superficiale și insignifiante ale formei, de asemenea și altele ca acestea, sunt capabile să creeze disproporția între pericolul real și fondul bine conturat al credinței, altminteri în stare și în măsură - prin forța prezenței și a mărturiei duhului creștin în lume (cel scripturistic
DESPRE PARTICIPAREA TINERILOR CRESTINI IN U.E.... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371248_a_372577]
-
care are realizări palpabile fără aportul iubitului nostru guvern. Țața Florica, care a ajuns la sapă de lemn după îndeplinirea cutumelor la moartea gârbovitului său soț a ieșit să demonstreze vehement împotriva Legii care ar admite înmormântarea fără preot. Un insignifiant măr al Discordiei generat de veșnica campanie electorală în care se află țara. Nea Vasile, PSD-istul, cară saci de când se știe. Azi este șomer deoarece macaralele i-au preluat locul de muncă. În loc să asimileze o nouă îndeletnicire zbiară lozinci
DE CE NU! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371556_a_372885]
-
prezenta în colivia pe care ți-am cadorisit-o. Ți-am spus atunci când vreau să o văd pe tine. Ți-aș dezbrăca-o cu plăcere dacă aș vedea-o pe tine. Anica a rămas fără grai. Își mai amintește el de insignifiantul dar pe care i l-a făcut? La ce servește în fond o cârpă, chiar brodată de-ar fi? Nimeni nu poartă așa ceva, gândi ea și se cutremură. Probabil am făcut o prostie concluzionă ea în final. Poate a fi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
24 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cât de îmbucurător e ca omul să fie văzut, înțeles, apreciat pentru ce este, în reflecția pozitivității actelor vieții sale predominante, nu sub povara defectelor pe care întotdeauna se găsește cineva să le depisteze, insignifiante de cele mai multe ori dar cu toate acestea evidențiate dens și exagerat, dincolo de întregimea lor. Toate faptele vieții noastre decurg sub supravegherea celor din jur, nimeni nu viețuiește într-un vid. Astfel, unii dintre noi sunt prețuiți, iubiți, adorați, alții disprețuiți
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
interioară. Își fac apariția și ceilalți, și doar Victorița sesizează că fața lui Licsandru trădează un conflict pe care acesta îl are de dus în interiorul său. Se oprește, ceilalți merg mai departe, și întreabă: - Probleme? Nu știu cum se face, dar oamenii insignifianți au o voce care se impune pe o rază de o sută de metri, inmoaie auzul asistenței în vorbele propagate și ajung să dirijeze hotărârea luată de către auditoriu. Astăzi, nu sabia trebuie să fie tare ci vocea. Aceșți oameni gândesc
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
iveală în felul său, tarele acestora, supliciile înrobirea, îngrădirea neamului. De aceea, e greu de găsit pe undeva câte un morocănos care nu-l cunoaște pe artist, nu- prețuiește, nu-l admirăl. Și totuși... se găsește câte cineva! Rar și insignifiant ca pălămida în holdă, dar se găsește. Unul este dezaxatul care țipa ca fript împotriva maestrului atunci când viața sa anina de un fir de speranță ce era ultima, un transplant renal (individul respectiv era unul și același cu cel ce
ALEXANDRU ARŞINEL. VULTURUL TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375529_a_376858]
-
fine, nu vă mai rețin atenția, important este că nimeni nu s-a mai întors. Avem unele cheltuieli desigur cu actorii care joacă rolul reveniților dar nici ei habar nu au despre ce este vorba așa că sumele sunt cu totul insignifiante. Importante sunt beneficiile companiei rezultate din contractele de administrare „temporară” a bunurilor lăsate în custodie. Este vorba, în acest prim an, de cinci trilioane de dolari, suficient cât să menținem în funcțiune instalațiile de teleportare dar și pentru un beneficiu
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]
-
doar pe cineva pe care îl iubești. - De fapt ,gelozia e o patimă care caută cu tot dinadinsul motive de suferință,după cum spune un proverb german. Nu trebuie să fii geloasă ,cu siguranță e vorba doar de un rol probabil,insignifiant. Impulsivitatea siciliană l-a adus într-o situație compromițătoare și acum nu poate să ascundă o minciună cu o alta. Hai să nu ne consumăm degeaba. - Eu nu vreau să aud de rol,eu vreau s-aud că nu o să
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
așteaptă cu sufletul la gură . Urcă grațioasă, șuvițele blonde i se răsfață în lumina caldă a soarelui de dimineață, rochia ușoară de inișor îi pune în evidență formele ,atât de delicate. Nu-l bagă în seamă,e doar un un insignifiant, un trepăduș mărunt ce trebuie s-o ducă în orașul unde o să-și găsească „sufletul pereche”. Privește undeva în depărtare,peste marea infinită , încercând să alunge „tristețea ” pricinuită de „soțul desfrânat ” . „ - Păreți atât de supărată ! ” O căldură neobișnuită îi învăluie
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
nevoie sau pur și simplu „de luat în pleaznă” - că d-aia li se zice „bunici”, adică bun ici, bun colea ... îi pui unde vrei și unde ai nevoie ... Amar și inoportun calambur, nici măcar bun de a-ți adăuga o insignifiantă grimasă pe fața brăzdată de încruntări și culori a măștii pe care o schimbam adesea și nu fără oarece temei...Să revin însă, la subiect. Așadar, în împrejurări vizibil coercitive, bieții dascăli aveau pe linie extrașcolară și „plan economic” de
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
și a globului terestru. Nu este o joacă. În educație sunt entități în care natura ne ajută. Un copilaș învață să meargă, dea-bușilea apoi mândru în două piciorușe dolofane fără intervenția unor dascăli. Dragostea bunicilor poate avea un rol dar insignifiant. Spre exemplu Cosimo robotul japonez care poate juca și fotbal a necesitat zeci de specialiști în mecanică, biologie, fizică și chiar meteorologie si aproape 10 ani de „studiu” spre a învăța să-ți țină echilibrul pe două picioare. Țâncul a
COPII NOŞTRI-NVAŢĂ CARTE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346949_a_348278]
-
totul se îndreaptă spre cel mai mic numitor comun al nulității. Această echivalență nefericită ar trebui să ne consoleze, dar ea nu face, în fapt, decât să adauge insignifianței proprii literaturii faptul că aceasta nici măcar nu e singura care este insignifiantă. Și ea nu dispune nici de un privilegiu de esență și nici de unul de situație. Este tocmai ceea ce ea neagă, prevalându-se de o istorie panegirică reconstruită, toată, spre glorificarea ei, ca și cum literatura română trecută ar fi asudat pentru
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346975_a_348304]
-
obrajii fanați de vicii și plăceri tenebroase. Decadența îi picura șoapte la ureche. Buzele lui s-au dezlipit, surâzând licențios. - Îți poate oferi consoarta mea o viață de huzur. Cu glas egal, calm, îl privi direct: - Sunt prea simplă și insignifiantă pentru această propunere. Nu doresc, să eclipsez pe nimeni ... nimeni nu-i poate depăși performanțele. Ironie mușcătoare ... jignire voalată. S-a ridicat amenințător: - Mă înfrunți? Vei suferi consecințele! - Toți cei străini de tine, o fac! O lume strâmbă, întunecată, bolnavă
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
am învățat să punem noi contre altora. Să se învețe și ei minte, nu numai noi! Și ajungem și la concluzia că toată viața e, de fapt, o lupt surdă, care pe care, pentru un avantaj atât de iluzoriu și insignifiant că nici nu merita luat în considerație. O luptă în care fiecare ajunge să se lupte cu fiecare fără să știe de ce. Un cap limpede care ar privi totul de la oarecare înălțime ar spune hâtru: Ca la casa de nebuni
DE CEALALTĂ PARTE A BARICADEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346515_a_347844]
-
banalul, pana searbădă lâncezește și stăruie în absență, prezența reflecției profunde și așezate este înlocuită de chilipirul pripelii, de presiunea zvonului contravențional sau adulterin, de teroarea posibilei abjecții, de altercația circumscrisă radio-șanțului. La fiecare întâmplare, în spate, se află o insignifiantă povestire, o măruntă cârpeală de fapte și gânduri, în ce însăilez resimt nevoia unor explicații pe care le datorez cititorului, până la urmă și mie însumi, pentru a demonstra că mă anim, mă minunez și că nu rareori mă...prostesc ! Chiar dacă
JURNAL DE GÂNDURI ZDRENŢUITE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348244_a_349573]
-
MARI ȘI ADEVĂRAȚI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 470 din 14 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Marea provocare a celui care scrie și receptează poezia pare a fi, pentru reactivii vremurilor noastre, insignifiantă: este poezia doar limbaj, unul ca atâtea altele? Și: cum supraviețuiește poetul, ca reacționar hârșit, propriului său cod liric? Cel mai bătrân poet este acela care a supraviețuit a doua zi ultimei sale cărți, se știe. Vasile BURLUI, în timpul ‘'liber
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]