1,822 matches
-
în cărțile următoare, atașamentul poetului pentru aura obiectelor minuscule e mai intens cu o gradație. Sertarele, albumele cu fotografii, șoproanele, podurile caselor sunt, toate, pline de surprize. Adevărate depozite de poezie. Când nu ocupă, ele, prim planul, în locul lor se insinuează misterios factorul poștal, tocilarul, podarul, profesorul de gimnaziu, frizerul. Oameni al căror ritm vital e dictat de asemenea artefacte. Prin ei, Petre Stoica se apropie fascinat de lucruri. Un poem cu alură de pastel vine parcă să confirme atitudinea democratică
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
paharele brumate". O frumoasă își pierde tocul de la pantof, pe stradă, înfipt în șina tramvaiului, determinîndu-l pe un ins „galant" a-l extrage din „capcană" și a-l oferi proprietarei „ca pe-o floare". În unele locuri (nu puține) se insinuează un văzduh matein, purtător al unui mister ce preia și totodată transcende „localismul" balcanic prin factura visător-detracată a materiei sale translucide. E adnotată „mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
prin prăfărie, se zăresc o mulțime de turle". Hotărît lucru, Delavrancea rămîne autentic și interesant doar atunci cînd se reîntoarce în mahalaua natală: așa s-a întîmplat în nuvelistică, tot așa și în teatru. Atmosfera sfîrșitului de secol s-a insinuat la el lent, la început în nuvelele care-i reînviau copilăria, apoi în teatrul istoric apropiat de basm și în dramatizările tardive. Locus amoenus, matrice lingvistică și izvor de inspirație, Bariera Vergului rămîne punctul de plecare al paginilor care îl
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
cărui asemănare a fost creat omul, dar cum prototipul nu poate fi înfățișat întocmai, el trebuie sugerat prin similitudine. Prin urmare, valoarea unei icoane nu stă în formele sau culorile pe care le redă, ci în asemănările pe care le insinuează. In schimb, fără presupunerea unui „dincolo" spre care se deschide, icoana rămîne o simplă bucată de lemn, pe care, vorba părintelui Gherman, patriarhul Constantinopolului, „după ploaie poți tăia ceapa". O icoană nu se judecă estetic, ci se simte în chip
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
același timp, de la Metropolie, de la „Albina” și din Budapesta, Babeș și Gall au lucrat ca să unească toate elementele contra mea, încât au adus în cele din urmă și pe bătrânul Barițiu, bietul de el, să le facă treburi contra mea, insinuând în „Transilvania” că vreau să propag între români «spiritul nemțesc»”9. Necrolog cu 15 ani înainte de moarte Gazetarul Octavian Goga avea să anunțe moartea lui Slavici în 1910, deci cu 15 ani înainte ca decesul să survină cu adevărat. Episodul
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
Secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, a confirmat, joi, discuțiile din BPN despre o posibilă intenție a lui Mircea Geoană de a crea un nou partid sau o platformă în interiorul PSD și a insinuat că, dacă acestea se adeveresc, Geoană va fi dat afară din partid. Dragnea a afirmat că în PSD au apărut informații în sensul că Mircea Geoană și o serie de apropiați ar discuta posibilitatea înființării unui nou partid sau a
Dragnea îl atenționează pe Geoană: Dacă vrea să facă vreo mișcare, va fi dat afară din PSD () [Corola-journal/Journalistic/48959_a_50284]
-
public ar trebui să-l pună la adăpost pe Ștefan Bertalan de eroziunile timpului. Poate și în sensul acesta a fost scrisă cartea de față. Ar fi o supoziție. A doua însă, pe care nu o face explicită, dar se insinuează în fiecare rând de analiză, este pentru repunerea în discuție a mișcării artistice produse de Grupul Sigma, contestat uneori public de câte un personaj ce-și dorește să rescrie istoria după bunul plac, altfel de cum a fost ea scrisă în timpul
Ștefan Bertalan, un experimentalist al gândirii bionice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5262_a_6587]
-
te introduce în povestea de dragoste. Începutul filmului derulează nostalgic imagini de carte poștală din Parisul turistic: Montmartre, Turnul Effel, Catedrală Notre Dame, Sacré-Coeur, Champs Élysée, Domul Invalizilor etc., ceea ce ne probează forță cu care decupajul mitic, clișeul romantic se insinuează în lumea lui Gil. Feeria retro ragtime & la belle époque a nocturnelor pariziene cancaniere la Moulin Rouge sau glamoroase la Maxim’s este capitolul novator în acest film, iar regizorul face trecerea dintr-un timp în altul fără zdruncinături. În
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
Danemarca, ar putea fi eliberați în orele următoare. ' Nimeni nu i-a arestat. I-am reținut. După ce vom clarifica cine sunt, unde doresc să meargă și în ce scop, îi vom lăsa să plece', a mai spus Ponomariov, care a insinuat că insurgenții rusofoni consideră observatorii OSCE drept spioni ai Ucrainei. Dar autoproclamatul premier al așa-zisei Republici Populare Donețk, Alexandr Borodai, a negat implicarea rebelilor în dispariția observatorilor. Ministerul ucrainean de externe a anunțat miercuri că observatorii OSCE sunt 'reținuți
Insurgenții proruși recunosc că au reținut observatorii OSCE by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/54151_a_55476]
-
la Stalingrad și cele din gropile comune unde erau aruncați cei care au fost gazați în lagăre devin circumvoluțiuni ale creierului și ventricule ale inimii. Iar Securitatea - poliția politică a regimului comunist român, de care Schlesak a fost persecutat - se insinuează în mintea lui ca un agent infiltrat, devine parte din el. Oroarea nazistă - RJF, săpunul din „grăsime evreiască pură” - este reprezentată în toată nereprezentabilitatea ei, într-o judecată absolută însă fără ranchiună, și pentru faptul că autorul, nevinovat din rațiuni
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
fără să primești repede stigmele de reacționar fascist îndrăgostit de Hitler și de negaționist de dreapta însuflețit de secrete impulsuri antisemite. Într-un cuvînt, etuva ideologică e irespirabilă și trebuie să fii cu totul sinucigaș ca să ai cutezanța de a insinua ceva la adresa întemeietorului psihanalizei. Cu o singură excepție: să fii de stînga și să suferi peste noapte o metamorfoză pe care să fii în stare să o justifici. Pe scurt, convenția sacrosanctă din jurul lui Freud nu poate fi spartă decît
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
s-ar fi lansat în aventura vieții lui cu cartoane de ouă. Din acest al doilea grupaj al lui Mungiu et Co a dispărut însă schetchul și caracterul de scenetă al primelor patru episoade. Amuzamentul dispare și ceva grav se insinuează la capătul unor aventuri ridicole, o gravitate care derivă din rizibila adaptare a love story-ului la scara meschină a cotidianului comunist. Degradant nu este că Grigore fură ouă, ci că aceasta este aventura vieții lui, iar că pușcăria pe care
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
devastatoare. Pe de o parte, este purismul estetic, care încearcă să cliveze lumea simbolică de lumea de zi cu zi și să nu facă nicio concesie gustului public. De partea cealaltă, există acea vocație democratică a multor artiști care se insinuează în orizontul publicului neprelucrat cu o anume voluptate, făcînd concesii pînă la anularea propriei identități. Cred că lucrurile sînt, ca întotdeauna, pe undeva, pe la mijloc. Pe de o parte, publicul nu trebuie neglijat, iar dacă el nu se regăsește în
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
un fel de palimpsest pe orizontală, iar palimpsestul este un fel de poliptic în profunzime. Așa cum se adiționează ele în palimpsest, straturile de imagine, unul deasupra celuilalt, așa se aglutinează, pe orizontală, prin ansamblare, imaginile în poliptic. Dar aici se insinuează și o diferență metafizică. Palimpsestul este abisal, polipticul este diurn, palimpsestul este diacronic, polipticul este sincronic, palimpsestul este historist și modernist, polipticul este anistoric și postmodern. Iar relația cu polipticul este mai confortabilă și mai puțin frustrantă. O.O. Polipticul presupune
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
fizică a Irinei, de înlocuirea cadavrului ei cu un altul, ci de această dispariție a Irinei pe care o știe Aurel, o dispariție ale cărei semne nu a putut să le descifreze. În locul femeii pe care o iubește s-a insinuat străina, cealaltă Irina, pentru care Aurel nu reprezintă decât o etapă tranzitorie, un bărbat prea slab ca să o păstreze. Moartea, posibil o crimă, lasă deschis spațiul unor întrebări al căror răspuns, dacă acesta ar fi posibil, nu ar conduce la
Necunoscuta Irina by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6602_a_7927]
-
abată atenția "naturală" de la firea profundă, de la elementaritatea poporului român; în al doilea rând, imagistica săracă, fără lux de comparații, descrieri de natură, podoabe metaforice sau elemente de fantastic. Ambele atitudini îl livrează cu brio în centrul teoriei specificului etnic, insinuată de Iorga în cuprinsul acestui studiu, cu un material destul de generos la dispoziție. Iorga este cel ce realizează prima analiză a umorului lui Creangă, provenit din deformarea, dilatarea lumii, îngroșarea anumitor trăsături, "părtenirea uneia din însușiri", menită să ducă spre
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
2009), m-a intrigat însă prin modul neobișnuit în care scriitorul (așadar J.M. Coetzee) prezintă un fragment din biografia răposatului scriitor J.M. Coetzee. Unul e în viață, pentru că este autorul scrierii biografice, celălalt a murit, pentru că așa ni se spune (insinuându-se că s-ar fi sinucis în Australia) dar amândoi sunt sud-africani, amândoi sunt laureați Nobel, au trăit în străinătate, au fost profesori, au scris cărți cu exact aceleași titluri. Numai că narațiunea biografică n-a fost încă redactată. Avem
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
una dintr-alta ieșind -/ Și cu toate; le trăgea un cal murg:/ Cea din fruntea șiragului era aievea/ Cele din ea se-ntrevedeau ca-ntr-o negură." (Aducătorul de pită, p. 148) Altundeva, același țăran predispus la reclădirea universului se insinuează în tot ceea ce mâinile lui ating: în fiecare bob de strugure se străvede câte un nou, miniatural, Iancu Arsene. La finalul poemului, pârgul e complet, o nouă „seminție" a luat naștere, fără a se mai ști care cui îi e
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
sincron, pe măsură ce vacuumul doamnei Manea se umple de energia Ramonei. Întregul transfer se produce printr-o serie de metafore cumva subliminale inteligent dozate. Tot mai multe fantasme pariziene încep să-și facă loc, asistate de imaginația disponibilă a tinerei. Se insinuează între timp și un alt bărbat, Ian Nori, care pare a fi trăit un frumos episod cu Martha Bibescu. Ana Maria Sandu nu scrie nicidecum o proză a implicitului. La ea, până și reveriile au un control de detaliu care
Ce urmează? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6478_a_7803]
-
aceeași culoare cu peisajul din jurul său. Prin urmare, dacă oficialitățile din China nu vor schimba culoarea zidului, acesta va continua să fie foarte greu de observat din spațiu, fără aparatură performantă. 8.Rasa Pitbull este cea mai agresivă. Chiar dacă media insinuează acest lucru, studiile arată o altă realitate. În 2008, oamenii de știință de la Universitatea din Pennsylvania au studiat mii de câini din 30 de rase pentru a le observa tendința de a fi agresivi cu oamenii. Astfel s-a constatat
Mituri populare pe care le confundăm cu realitatea by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64857_a_66182]
-
dinăuntru / îi înmuguriseră colți aspri de lup / în loc de inimă" (iarna plecase). Caracteristică e indistincția morală, o confuzie între bine și rău, între suferință și jubilație, între înfrîngere și victorie, ca expresie a unei primordialități iterative, deschizînd o salutară perspectivă. Deșeurile insinuează candoarea unui nou început: „chiar viața noastră / un maidan nenorocit unde printre gunoaie / și cutii de conserve s-au amestecat / urmele învingătorilor ale învinșilor / penele uliilor cu penele porumbeilor / cleiul se întinde dă pe dinafară / paralizează circulația/ «osătreacășiasta» mai apuc
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
și simplu peste etapa aceasta, fără a resimți ulterior lucrul ca pe un handicap. I-a ferit, mă gândesc, și atracția constantă către un anume umor intimist, sesizabilă în întregul volum. În orice caz, chiar și atunci când în versuri se insinuează aburii unei crize dizolvante, despre neoexpresionism tot nu poate fi vorba. La Steliana Grama (19742006), o poetă cu un destin tragic care merită redescoperită, diferența aceasta e cât se poate de concludentă: „În iarna în care caloriferele vor fi calde
Altă generație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6400_a_7725]
-
ani, dar nu în ultimul rând un gând îndreptat către cititorii mei cu care mă întâlnesc foarte des și în diferite locuri. Niciodată nu am cerut sau așteptat cronici favorabile și uneori nu am trimis cărțile criticilor pentru a nu insinua că vreau să scrie despre ele. Nu am întreprins nimic pentru a dobândi premii literare sau titluri onorifice - în străinătate sau în țară -, dar atunci când le-am primit, le-am acceptat cu plăcere. Nu am avut o strategie de afirmare
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
rămân probabil inaccesibile între pliurile istoriei cinematografului, stau ca o inocență pierdută în istoria imaginii. Dar mai există o istorie paralelă, o istorie ținută în umbră, pentru a ieși apoi strălucitoare la suprafață; de la primele imagini în mișcare ea se insinuează în istoria filmului. Filmul erotic (ca și fotografia erotică) își trăiesc începuturile în clarobscurul istoriei filmului (respectiv ale fotografiei), ca niște „monștri delicați" cum spunea Baudelaire despre spleen. Ceea ce desparte însă o banală fotografie erotică de astăzi sau un film
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
remarcă prin prestația actoriceasca Plopu (Ovidiu Ghiniță) și Tanasie (Mircea Diaconu). Sentimentul de artificial, de însăilat, te urmărește pe tot parcursul filmului: Domnul Benea (Nicolae Urs) este artificial într-un mod artificial așa cum Tăvi este timid într-un mod care insinuează devenirea să ulterioară, un reprimat, un frustrat, iar scenă în care încearcă să se masturbeze în sala de proiecție, pe întuneric, urmărind dezvelirea neintenționata a piciorului domnișoarei Corina este de un grotesc trist și stupid îndepărtându-se complet de personajul
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]